ICCJ. Decizia nr. 411/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.411/2006
Dosar nou nr. 17411/1/2005
Dosar vechi nr. 4335/2005
Şedinţa publică din 2 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 octombrie 2005 sub nr. 5527 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, apelanta SC C.A.S. SRL Bucureşti în contradictoriu cu intimata SC G.C. SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună restituirea cauţiunii în cuantum de 30.000 RON consemnată cu recipisa din 27 septembrie, achitată la C.E.C., pe seama şi la dispoziţia instanţei, Curtea de Apel Bucureşti.
În motivarea cererii, petenta a susţinut că în calitate de apelantă-pârâtă în dosarul nr. 660/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a formulat o cerere de suspendare a executării silite a sentinţei comerciale nr. 249 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
A mai susţinut petenta că prin încheierea din 27 mai 2005, potrivit dispoziţiilor art. 300 C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a a stabilit cauţiunea în cuantum de 30.000 RON, obligaţie căreia s-a conformat, iar prin încheierea din 30 septembrie 2005 aceeaşi instanţă a respins ca nefondată cererea de suspendare.
Prin Decizia nr. 758 din 18 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată cerere petiţionarei pentru restituirea cauţiunii, reţinând în considerentele hotărârii astfel pronunţate că nu sunt îndeplinite cerinţele expres prevăzute de dispoziţiile art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., faţă de situaţia că nu a fost soluţionat fondul cauzei prin hotărâre irevocabilă, iar partea interesată nu a declarat expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta SC C.A.S. SRL Bucureşti, care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (8) şi (9) C. proc. civ. şi a solicitat ca, în fond, după admiterea recursului, admiterea cererii şi restituirea cauţiunii.
Criticile formulate de recurentă vizează interpretarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., cu privire la declaraţia expresă a părţii interesate privind obligarea părţii adverse la despăgubiri în condiţiile în care „partea interesată" şi-a exprimat în mod categoric opinia cu privire la executarea silită în sensul că hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti nu este susceptibilă de executare în natură, obiectul litigiului fiind obligaţia de „a face".
O altă critică susţinută de către recurentă este aceea că instanţa în mod greşit a apreciat cu privire la caracterul cauţiunii consemnate în cadrul unei cereri de suspendare a executării, în realitate aceasta având un caracter accesoriu cererii principale şi în mod firesc ar trebui urmată calea principalului.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 7208 C. proc. civ., hotărârile date în primă instanţă în materie comercială sunt executorii şi în mod corect petenta a solicitat suspendarea executării silite a sentinţei Tribunalului Bucureşti. Din interpretarea dispoziţiilor art. 300 alin. (3), raportat la art. 403 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauţiuni, de unde rezultă că plata cauţiunii este una dintre condiţiile obligatorii pentru admiterea cererii de suspendare. Fiind o condiţie esenţială pentru admiterea unei cereri principale rezultă în mod indubitabil că astfel cauţiunea capătă caracter accesoriu faţă de cererea de suspendare.
Ori, potrivit principiului accesoriu sequite principale cauţiunea va avea soarta cererii de suspendare.
Cauţiunea reprezintă în realitate o garanţie la îndemâna creditorului, scopul acesteia fiind acela de a acoperi eventualul prejudiciu adus creditorului în situaţia în care acesta nu-şi poate continua executarea creanţei sale.
În situaţia respingerii cererii de suspendare a executării, cauţiunea urmează a fi restituită, scopul de garanţie al acesteia nefiind atins.
Împrejurarea că legiuitorul a prevăzut în dispoziţiile exprese ale art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., că eliberarea cauţiunii se va efectua în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii curente, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data când prin hotărâre irevocabilă s-a soluţionat fondul cauzei, se referă strict la situaţia în care cererea de suspendare a hotărârii a fost admisă, iar cauţiunea satisface scopul garanţiei pe durata suspendării executării.
Aşadar, într-o interpretare corectă a textului de lege sus citat „despăgubirile" prevăzute, în cea de-a doua teză a art. 7231 alin. (3) se referă la prejudiciile cauzate „părţii interesate" ca efect al suspendării executării însăşi.
Ori, în speţă, între părţi se poartă un litigiu nesusceptibil de executare silită în natură având ca obiect obligaţia de „a face".
Mai mult decât atât, susţinerile intimatei făcute prin întâmpinarea aflată la dosar fond, constituie o veritabilă garanţie expresă că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri întrucât nu poate pune în executare o obligaţie care nu este susceptibilă de executare silită în natură şi nici nu a solicitat executarea acestei sentinţe.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia recurată şi pe cale de consecinţă va admite cererea şi va dispune restituirea cauţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C.A.S. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 758 din 18 noiembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, modifică Decizia recurată în sensul că admite cererea şi dispune restituirea cauţiunii în cuantum de 300.000.000 lei vechi.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 412/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 410/2006. Comercial → |
|---|
