ICCJ. Decizia nr. 60/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.60/2006
Dosar nou nr. 29756/2004
Dosar vechi nr. 9309/2004
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1828 din 12 noiembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea principală formulată de reclamanta D.S.T.J. cu sediul în Târgu Jiu Judeţul Gorj, împotriva pârâtei SC G.P. SRL cu sediul social în Judeţul Maramureş. De asemenea a fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâta SC G.P. SRL şi obligată reclamanta la plata sumei de 116.168.064 lei contravaloarea masei lemnoase şi garanţie, precum şi la 7.750.080 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că între părţi au existat raporturi juridice de natură contractuală pentru valorificarea masei lemnoase, aşa cum reiese din contractul de vânzare – cumpărare a masei lemnoase din 4 aprilie 2000 şi actul adiţional din 15 ianuarie 2001.
Potrivit constatărilor din raportul de expertiză tehnică pârâta nu a putut exploata masa lemnoasă conform graficului de eşalonare, datorită factorilor naturali care au avut caracter de calamitate, iar ulterior încheierii actului adiţional, în cursul lunii iunie 2001 pârâta a fost împiedicată să continue activitatea deoarece a avut accesul blocat de acte de forţă majoră pentru doborâturi şi rupturi de vânt. Contractul a fost reziliat, prin aceea că pârâta nu şi-a mai exprimat intenţia încheierii unui nou act adiţional.
S-a apreciat că cererea reclamantei este neîntemeiată întrucât pârâta a făcut dovada faptului că neexecutarea contractului s-a produs din cauza forţei majore, iar la data rezilierii contractului nu s-a constatat masă lemnoasă exploatată fără plată şi nici abateri de la regulamentul de exploatare, ceea ce determina obligarea reclamantei la restituirea sumelor încasate de la pârâtă anticipat precum şi contravaloarea garanţiilor.
Curtea de apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 204 din 4 mai 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă D.S.T.J. fostă D.S.G., împotriva sentinţei nr. 1828 din 12 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC G.P. SRL.
În esenţă, instanţa de apel a stabilit, că primul motiv de apel nu poate fi reţinut deoarece au fost avute în vedere toate prevederile contractuale, inclusiv cele cuprinse în caietul de sarcini, iar drumul forestier a fost în imposibilitatea utilizării, punând pe pârâta intimată în situaţia de a nu exploata întregul volum de masă lemnoasă. Chiar dacă intimata pârâtă nu a anunţat reclamanta apelantă de intervenţia forţei majore, nu înseamnă că aceasta nu a existat, iar neanunţarea nu poate avea ca efect înlăturarea însăşi a forţei majore.
Al doilea motiv de recurs nu a fost primit motivat că, la dosarul de fond se află răspunsurile expertului la obiecţiunile formulate de către reclamantă.
Nici ultimul motiv de recurs nu a fost găsit întemeiat, deoarece potrivit art. 134 C. proc. civ., prima zi de înfăţişare este aceea în care părţile legal citate pot pune concluzii, ori cererea reconvenţională se poate depune până la prima zi de înfăţişare. În speţă cererea reconvenţională fiind depusă cu data de 20 octombrie 2003, înainte de dezbateri, reclamanta a avut posibilitatea de a formula apărări în legătură cu această cerere, însă nu a făcut-o.
Împotriva deciziei nr. 204 din 4 mai 2004, pronunţată de Curtea de apel Craiova, secţia comercială, a promovat recurs reclamanta R.N.P.R. – D.S.T.J., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că în mod greşit a fost admisă cererea reconvenţională, deoarece a fost depusă în urma încheierii dezbaterilor, ea nu a fost probată şi nici comunicată pentru a fi formulate apărările în scris, nu au fost analizate actele depuse, forţa majoră invocată de pârâtă nu a fost probată şi răspunsul la obiecţiile expertizei nu a fost însuşit, impunându-se administrarea de noi probe, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Intimata – pârâtă SC G.P. SRL a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, le găseşte întemeiate recursul declarat de reclamanta R.N.P.R. – D.S.T.J. urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamanta D.S.G., prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei SC G.P. SRL la plata sumei totale de 213.961.904 lei cu titlu de contravaloare a 53,2 m.c. material lemnos exploatat şi neplătit precum şi penalităţi. La rândul său, pârâta SC G.P. SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii principale, deoarece s-a aflat în imposibilitatea continuării exploatării partidei, datorită lipsei căilor de acces (dosar nr. 1611/E/2002 Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ).
La data de 20 octombrie 2003 pârâta SC G.P. SRL a depus o cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 116.168.064 lei, reprezentând volumul de masă lemnoasă plătit şi nevalorificat precum şi garanţiile constituite conform contractului.
Greşit a procedat instanţa de fond atunci când nu a dispus comunicarea cererii reconvenţionale reclamantei şi nici nu a pus această cerere nouă în discuţia părţilor, limitându-se, prin încheierea de şedinţă din 23 octombrie 2003 numai la acordarea unui termen pentru ca reclamanta să studieze raportul de expertiză. Introducerea cererii reconvenţionale, fără indicarea temeiului de drept, în esenţă produce între părţi o situaţie juridică nouă, de natură procedurală, precum şi un raport juridic determinat prin care părţile dobândesc drepturi şi obligaţii subiective procesuale, a căror exercitare sau îndeplinire sunt garantate prin sancţiuni specific procesuale. Instanţa a încălcat dreptul la apărare al reclamantei, care în sens larg, se exprimă prin totalitatea drepturilor şi a regulilor procedurale care oferă, în egală măsură părţilor posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile sau de a dovedi netemeinicia pretenţiilor adversarului. În acest sens urmează a fi verificate toate apărările formulate în manieră negativă, având ca unic scop repudierea pretenţiilor celeilalte părţi cât şi apărările de fond, experţii, precum şi apărările formulate în manieră activă sau pozitivă care tind la dovedirea cererii reconvenţionale. Instanţa urmează a veghea şi la respectarea principiului contradictorialităţii în condiţiile art. 129 – 130 C. proc. civ., punând în discuţia părţilor orice probă necesară, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele şi corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept, inclusiv la împrejurările de forţă majoră în cauză.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel au greşit şi atunci când au reţinut că au fost avute în vedere, la dosarul de fond răspunsurile expertului la obiecţiunile formulate de reclamantă. Din verificarea întregii documentaţii existente, apare fără echivoc, că prin încheierea de şedinţă din 29 octombrie 2003 instanţa de fond a admis obiecţiunile formulate de reclamantă la raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. M.I. şi a acordat un nou termen la 12 noiembrie 2003, pentru ca expertul desemnat să răspundă în scris la acestea. Răspunsul la obiecţiunile admise de instanţă, au fost depuse de expert la data de 19 noiembrie 2003, deci cu mult timp după termenul din 12 noiembrie 2003, când instanţa de fond, în mod greşit, pentru aceleaşi considerente expuse anterior, prin încălcarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, a pronunţat sentinţa nr. 1828 fără a se raporta la probatoriul admis.
Pentru aceste raţiuni urmează a admite recursul declarat de reclamanta R.N.P.R. – D.S.T.J., împotriva deciziei nr. 204 din 4 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., o casează, împreună cu sentinţa nr. 1828 din 12 noiembrie 2003 a Tribunalului Gorj şi trimite cauza la Judecătoria Târgu Jiu, pentru soluţionarea pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta R.N.P.R. SA –D.S.T.J., împotriva deciziei nr. 204 din 4 mai 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 1828/2003 a Tribunalului Gorj şi trimite cauza la Judecătoria Târgu Jiu, pentru soluţionarea pe fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 600/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 6/2006. Comercial → |
|---|
