ICCJ. Decizia nr. 123/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 123/2007
Dosar nr. 3045/2/2005
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C. SRL BUCUREŞTI a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC U.I.E. SRL BUCUREŞTI, ca prin hotărârea instanţei să se dispună rezilierea contractului de asociere în participaţiune nr. 001 din 15 ianuarie 1999, obligarea pârâtei la eliberarea spaţiului situat în Bucureşti şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a arătat că începând cu luna august 2002, pârâta a refuzat să îndeplinească obligaţia contractuală de plată a cotei de participaţie cuvenită conform contractului sus-menţionat, astfel că se impune rezilierea acestuia.
Pârâta SC U.I.E. SRL BUCUREŞTI a formulat la rândul său, întâmpinare-cerere reconvenţională prin care a solicitat instanţei să dispună respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată şi obligarea acesteia să-i pună la dispoziţie spaţiul menţionat anterior, să nu împiedice buna desfăşurare a operaţiunilor în acest spaţiu, precum şi obligarea reclamantei la plata sumei de 135.000.000 lei ROL cu titlu de daune moratorii şi 205.000.000 lei ROL cu titlu de despăgubiri civile.
Prin sentinţa comercială nr. 11597 din 12 octombrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea principală formulată de reclamanta pârâtă‚ şi pe cale de consecinţă, a dispus rezilierea contractului de asociere în participaţiune nr. 001 din 15 ianuarie 1999, a obligat pârâta reclamantă să elibereze spaţiul comercial din Bucureşti, str. Şelari, şi să plătească cheltuielile de judecată, şi a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâta reclamantă SC U.I.E. SRL BUCUREŞTI, apreciind că instanţa de fond a reţinut în mod greşit starea de fapt, astfel cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză.
Instanţa de apel, analizând criticile aduse sentinţei de fond care vizau nelegalitatea şi netemeinicia acesteia, a constatat că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt parţial eronată, şi a făcut o interpretare şi aplicare greşită a unor clauze contractuale şi dispoziţii legale în materie, astfel că a admis apelul, schimbând în parte sentinţa fondului, în sensul admiterii în parte a cererii reconvenţionale, şi obligării reclamantei pârâte la plata sumei de 135.000.000 lei ROL cu titlu de daune interese, către pârâta reclamantă.
În motivarea soluţiei, Curtea de Apel a avut în vedere probatoriul administrat în cauză, precum şi dispoziţiile legale în materie, astfel încât, a constatat că în speţă, nici una din părţi nu şi-a respectat obligaţiile contractuale. Mai mult decât atât, din moment ce ambele părţi nu şi-au respectat obligaţiile contractuale, fiecare dintre acestea putea solicita rezilierea contractului încheiat, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 al acestuia.
Constatând că sancţiunea rezilierii contractului este urmare a culpei comune a părţilor, instanţa de apel a considerat că trebuie admisă în parte şi cererea reconvenţională astfel cum a fost formulată şi completată.
Împotriva deciziei nr. 331 din 7 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a declarat recurs reclamanta SC C. SRL BUCUREŞTI, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta a criticat, în dezvoltarea motivului de recurs invocat, soluţia pronunţată de instanţa de apel, din perspectiva greşitei interpretări cu referire la culpa celor două părţi în neexecutarea obligaţiilor contractuale, apreciind că singura culpabilă de neexecutarea contractului de asociere este intimata pârâtă.
Pe cale de consecinţă, susţine recurenta că soluţia instanţei de apel este netemeinică şi nelegală sub aspectul admiterii în parte a apelului, schimbării sentinţei de fond, în sensul obligării sale la plata către intimată a sumei de 135.000.000 lei ROL cu titlu de daune interese.
Recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului şi menţinerii în tot a sentinţei pronunţată de instanţa de fond ca fiind temeinică şi legală.
Examinând Decizia atacată, în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, expres şi limitativ indicate de textul de lege.
Curtea constată că deşi recurenta a făcut referire la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea acestui motiv nu indică în mod concret dispoziţia legală încălcată sau greşit aplicată, aserţiunile sale privind aspecte pe situaţia de fapt reţinută de instanţă, ce nu pot face obiectul controlului de legalitate. Chestiunea stabilirii culpei în îndeplinirea obligaţiilor asumate este o problemă de fapt ce aparţine suveran instanţei fondului sau apelului, din perspectiva caracterului devolutiv al acestuia şi scapă controlului casaţiei, cu condiţia ca instanţa să îşi motiveze hotărârea. Cum în cauză, instanţa de control judiciar explicitează raţiunile care au condus la adoptarea soluţiei, hotărârea atacată este legală, nefiind susceptibilă de modificare.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SRL BUCUREŞTI, cu sediul în Bucureşti, Str. Şelari, împotriva deciziei nr. 331 din 7 iunie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1330/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3210/2007. Comercial → |
|---|
