ICCJ. Decizia nr. 3210/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3210/2007
Dosar nr. 4969/36/2006
Şedinţa publică din 18 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 4072/ COM din 29 iulie 2006, a admis cererea formulată de reclamanta SC R.R. SA cu sediul social în municipiul Constanţa judeţul Constanţa în contradictoriu cu S.N.T.F.M. – C.F.R. M. SA, sucursala Constanţa cu sediul social în municipiul Constanţa judeţul Constanţa, în sensul că a obligat pârâta, în favoarea reclamantei, la plata sumei de 251.308,69 lei reprezentând contravaloare produse petroliere, precum şi a sumei de 5.524,28 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut în principal că, reclamanta a expediat la două din punctele sale de lucru diferite cantităţi de produse petroliere, iar la destinaţie, potrivit celor consemnate în procesele verbale s-a constat fie lipsa sigiliilor, fie urme de scurgere din conţinut, precum şi minusuri cantitative de marfă.
Potrivit art. 8.3.1 din Regulamentul de transport pe căile ferate se instituie în sarcina cărăuşului o prezumţie relativă de culpă, prin aceea că atâta timp cât cărăuşul a preluat transportul fără obiecţiuni se consideră că expediţia corespundea din punct de vedere al normelor de asigurare a mărfii.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 284/ COM din 17 noiembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M. – C.F.R. M., sucursala de Marfă Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 4072/COM/2006 a Tribunalului Constanţa în dosarul nr. 1188/COM/2005.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a apreciat că transportatorul, ca şi detentor precar al produselor transportate, are responsabilitatea asigurării pazei juridice a acestora, de la preluarea lor şi până la destinaţie. Potrivit menţiunilor de pe scrisoarea de trăsură, la preluarea la transport vagoanele au corespuns din punct de vedere tehnic şi comercial, determinarea cantităţii fiind făcută prin cântărire şi calibrare pe cântar electronic.
Atât din reglementările noului act normativ OG nr. 7/2005, dar şi a celui anterior OG nr. 41/1997, calea ferată este răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială a mărfii, pierderea survenită din momentul încheierii contractului de transport şi până la destinaţie.
Împotriva deciziei civile nr. 284/ COM din 17 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâta S.N.T.F.M. – C.F.R. M., sucursala de marfă Constanţa, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate şi pe cale de consecinţă respingerea acţiunii principale.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că nu poate fi reţinută culpa cărăuşului întrucât nu este posibilă sustragerea combustibilului în timpul transportului, în condiţiile în care lipseau doar câte un sigiliu de la vagoanele menţionate, restul sigiliilor fiind intacte.
Intimata-reclamantă SC R.R. SA Constanţa, a depus întâmpinare motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul pârâtei pentru următoarele considerente.
Din verificarea documentaţiei existente la dosar, este de necontestat că între reclamanta SC R.R. SA Constanţa, în calitatea de client şi pârâta S.N.T.F.M. – C.F.R. M. SA, sucursala Constanţa, în calitatea de transportator au fost încheiate contracte de transport pe calea ferată a produselor petroliere.
Conform Regulamentului de Transport pe Căile Ferate, aşa cum rezultă din dispoziţiile cuprinse în art. 82 şi următoarele, se instituie răspunderea căii ferate în situaţii limitative, care se regăsesc şi în prezenta cauză. Astfel, calea ferată care a primit la transport marfa cu scrisoare de trăsură este răspunzătoare de executarea transportului şi de integritatea mărfii pe întreg parcursul, până la eliberare. Mai mult, când calea ferată a cântărit mărfurile, ea răspunde de cantitatea constată pe cântarul său.
Privitor la întinderea răspunderii calea ferată este răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială şi din avarierea mărfii, survenită din momentul primirii la transport şi până la eliberare, precum şi pentru paguba care rezultă din depăşirea termenului contractului de transport.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară, a reieşit că la cele 25 vagoane cisternă s-au constatat sigilii lipsă la ventilele vagoanelor sau la punctele stabilite a fi sigilate, conform dispoziţiilor 373 din 25 ianuarie 2000 şi a adresei nr. 1.3 a – 48 din 19 iulie 2000, anexele 7 şi 8 ale S.N.T.F.M. – C.F.R. M. SA. Potrivit NUT 1 al art. 83.4 calea ferată este scutită de răspundere, cu condiţia ca mijlocul de transport şi expediţia să fie eliberate, fără urme de violare, sustragere, scurgere ori alte cauze similare.
Printr-o integrală şi completă apreciere a probelor, a fost stabilită, atât de instanţa de fond cât şi de cea de apel, o corectă situaţie de fapt şi de drept, care conduce la respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâta S.N.T.F.M. – C.F.R. M., sucursala Marfă Constanţa împotriva deciziei civile nr. 284/ COM din 17 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. – C.F.R. M., sucursala Marfă Constanţa împotriva deciziei nr. 284/ COM din 17 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 123/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3208/2007. Comercial → |
|---|
