ICCJ. Decizia nr. 1778/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1778/2007
Dosar nr. 38692/3/2005
Şedinţa publică din 11 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC B.G. SA a chemat în judecată A.V.A.S. şi a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 996.562 RON, reprezentând echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilului – vilă şi teren aferent, în suprafaţă de 650 m.p., situat în Băile Govora, judeţul Vâlcea. Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 324 pct. 1 din Legea nr. 99/1999.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 8137 din 10 octombrie 2006, a admis acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 187.357,57 RON despăgubiri ca echivalent al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilului – vilă şi teren aferent situat în Băile Govora, judeţul Vâlcea. În esenţă, prima instanţă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, reţinându-se că în cauză nu îşi are aplicabilitate termenul special prevăzut de art. 3228 din Legea nr. 99/1999, care dispune pentru operaţiunile prevăzute de OUG nr. 88/1997 anterior procesului de privatizare, or în speţă se solicită valorificarea unui drept la repararea prejudiciului creat prin restituirea unui imobil ulterior procesului de privatizare a societăţii, care s-a încheiat în anul 1999. În ceea ce priveşte fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 324 din Legea nr. 99/1999 şi că o justă reparaţie a prejudiciului suferit se asigură prin acordarea unei sume care să reprezinte valoarea contabilă a imobilului actualizată la data pronunţării hotărârii.
Sentinţa a fost apelată de către reclamanta SC B.G. SA şi de către pârâta A.V.A.S. BUCUREŞTI.
Reclamanta apelantă a criticat soluţia primei instanţe pentru motivul că a acordat despăgubirile la valoarea contabilă, deşi evaluarea raportată la valoarea de circulaţie a bunurilor ar constitui o soluţie echitabilă iar apelanta pârâtă A.V.A.S. BUCUREŞTI pentru motivul încălcării termenului de prescripţie de 3 luni prevăzut de OUG nr. 88/1997.
Soluţionând apelurile, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 13 din 15 ianuarie 2007, a reţinut că apelul reclamantei este fondat, întrucât dispoziţiile art. 324 alin. (1), (2) şi (3) din OUG nr. 88/1997, modificată şi completată de Legea nr. 99/1999 şi Legea nr. 137/2002, au stabilit expres că instituţiile publice implicate în procesul de privatizare asigură repararea prejudiciilor cauzate societăţilor comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foştii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, prin plata unei despăgubiri care să reprezinte echivalentul bănesc al acestui prejudiciu. În aceste condiţii, Curtea a apreciat că valoarea despăgubirii trebuie să evidenţieze principiul reparaţiei reale, efective şi integrale si aceasta se realizează prin stabilirea cuantumului despăgubirii în funcţie de valoarea de circulaţie a imobilelor retrocedate, fără raportare la valoarea evidenţiată în contabilitate. În consecinţă, Curtea de apel a admis apelul reclamantei şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 809.204,43 lei despăgubiri civile precum şi 19.443,5 lei cheltuieli de judecată.
Apelul pârâtei A.V.A.S. BUCUREŞTI a fost respins, ca nefondat, instanţa de apel reţinând că întrucât în litigiul de faţă se valorifică un drept la repararea prejudiciului creat prin restituirea unui imobil ulterior procesului de privatizare a societăţii, încheiat în anul 1999, dispoziţiile art. 3228 din OUG nr. 88/1997 nu sunt aplicabile, care dispune cu privire la operaţiuni anterioare procesului de privatizare.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta A.V.A.S., în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea căruia a susţinut că ambele instanţe au aplicat texte privitoare la termenul general de prescripţie, considerând în mod eronat că termenul de 3 luni prevăzut de art. 3228 din OUG nr. 88/1997 nu este aplicabil în cauză şi pe cale de consecinţă că reclamanta a formulat acţiunea în termen. În continuare, recurenta a arătat că aşa cum rezultă din procesul verbal de punere în posesie, întocmit de executorul judecătoresc R.C., termenul special de prescripţie a început să curgă de la această dată, reclamanta iniţiind demersuri abia la data de 21 iunie 2005.
În ceea ce priveşte acordarea de despăgubiri la valoarea de piaţă a imobilului restituit în natură şi nu la cea contabilă a considerat-o greşită, în opinia sa despăgubirea neputând depăşi valoarea contabilă a activelor. Citând art. 30 din Legea nr. 137/2002, care a modificat cadrul stabilit de OUG nr. 88/1997, completată de Legea nr. 99/1999, prin care s-a stabilit că valoarea despăgubirii să nu poată depăşi 50 % din preţul efectiv plătit de cumpărător, recurenta a solicitat ca suma să fie redusă la valoarea din contabilitate.
Intimata prin întâmpinare a răspuns punctual la cele două critici aduse deciziei pronunţată de instanţa de apel şi în final a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Critica privind respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune este nefondată. Instanţa de apel a respins excepţia invocată, având în vedere că extinderea prevederilor art. 2828 din Legea nr. 99/1999 şi la alte situaţii decât cele prevăzute de text nu este posibilă, pentru că se abate de la domeniul de aplicare al legii speciale. Astfel, dispoziţiile art. 32 indice 28 din OUG nr. 88/1997, se referă la un termen de prescripţie de 3 luni aplicabil însă doar introducerii cererilor prin care se atacă o operaţiune sau un act, respectiv se valorifică un drept specific procedurii de privatizare conferit de actele normative citate privitor la privatizarea societăţilor comerciale, litigii care sunt de competenta curţii de apel, ca primă instanţă. În speţa de faţă, întrucât se valorifică un drept, născut ulterior privatizării, corect instanţele au apreciat că acţiunea reclamantei este de drept comun, fiindu-i aplicabil termenul general de prescripţie de 3 ani, conform art. 1 şi 3 din Decretul nr. 167/1958.
Critica privind cuantumul despăgubirilor acordate prin invocarea art. 30 din Legea nr. 137/2002, care a modificat OUG nr. 88/1997, completată de Legea nr. 99/1999 este nefondată. Legea nr. 137/2002 prevede expres prin alin. (3) al. art. 30 că dispoziţiile art. 324 din OUG nr. 88/1997 rămân aplicabile numai pentru contractele de vânzare cumpărare încheiate înainte de intrarea acesteia în vigoare. Ori, în speţa de faţă, actul de vânzare cumpărare de acţiuni s-a încheiat în data de 9 iunie 1999, iar acţiunea în despăgubiri a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 324 din OUG nr. 88/1997, modificată de Legea nr. 99/1999 în vigoare la acea dată.
În consecinţă, modul de determinare a cuantumului despăgubirilor stabilit de Legea nr. 137/2002 nu-i este aplicabil acestui litigiu, întrucât privatizarea a avut loc înainte de intrarea sa în vigoare.
Despăgubirea la valoarea de circulaţie a imobilului retrocedat este corectă în raport de lipsa unor dispoziţii care să limiteze reparaţia. Art. 324 alin. (1) şi (3) din OUG nr. 88/1997 stabileşte obligaţia instituţiilor publice implicate de a plăti societăţilor comerciale, care au suferit un prejudiciu în urma restituirii imobilelor către foştii proprietari, o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deţinute de societatea comercială către foştii proprietari. Această despăgubire se poate stabili de instituţiile publice implicate de comun acord cu societăţile comerciale iar în caz de divergenţă, prin justiţie.
Faţă de cele ce preced, recursul potrivit art. 312 C. proc. civ., va fi respins.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta A.V.A.S. BUCUREŞTI va fi obligată la plata sumei de 5000 lei cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 13 din 15 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Obligă recurenta A.V.A.S. Bucureşti la plata sumei de 5000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC B.G. SA, BĂILE GOVORA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1889/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1330/2007. Comercial → |
|---|
