ICCJ. Decizia nr. 3208/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3208/2007
Dosar nr. 1483/32/2006
Şedinţa publică din 18 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 28 noiembrie 2005, SC I.E. în calitate de lichidator al SC P. SA Bacău, a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC O. SA şi SC E. SRL constatarea nulităţii absolute a procesului verbal de compensare încheiat între SC O. SA, SC E. SRL şi SC P. SA pentru suma de 341.185.490 lei, iar ca efect al nulităţii să fie obligată SC O. SA la plată către SC P. SA a sumei de 341.825.490 lei.
Tribunalul Bacău, secţia comercială de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 410 din 23 iunie 2006, a respins excepţia tardivităţii şi a admis capătul de cerere nr. 1 formulat de reclamantă şi a constatat nulitatea procesului verbal de compensare încheiat între SC P. SA, SC O. SA şi SC E. SRL pentru suma de 341.852.940 lei, în baza art. 42 din Legea nr. 64/1995 suspendă soluţionarea capătului nr. 2 de cerere cu privire la pretenţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că acţiunea având ca obiect constatarea nulităţii absolute a actului de compensare este imprescriptibilă, iar, pe fond a reţinut că procesul verbal de compensare a unor datorii reciproce, înregistrat la trei societăţi nu are număr, nu este datat, nu prevede cuantumul dividendelor şi pe ce an sunt acordate. În plus, au fost încălcate dispoziţiile HG nr. 685/1999, sub sancţiunea nulităţii absolute a actelor întocmite în altă formă.
Apelul declarat de pârâta SC E. SRL Bacău împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ, prin Decizia nr. 142 din 8 decembrie 2006, reţinând în considerente că cele trei societăţi nu au respectat actele normative, în speţă, şi nici dispoziţiile art. 948 C. civ., privind validitatea convenţiilor, atunci când au procedat în compensarea datoriilor reciproce.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat pârâta SC E. SRL Bacău criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că instanţa de apel a reţinut greşit că stingerea datoriilor dintre toate cele trei societăţi este lovită de nulitate pentru că actele de compensare nu îndeplineau condiţiile de formă şi fond prevăzute de lege, şi că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile HGR. nr. 685/1999 şi OUG nr. 77/1999 având doar caracter de îndrumare şi nu de sancţionare, întrucât, în cauză, compensarea nu s-a făcut pe bază de facturi.
Recurenta apreciază că procesul verbal de compensare este întocmit legal iar prin executarea acestuia nu s-au adus prejudicii societăţii falite sau creditorilor, compensarea datoriilor fiind o modalitate de plată legală prevăzută de art. 1091 şi 1143 C. civ.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat în scris.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel, în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză pronunţând o hotărâre temeinică şi legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.
Criticile formulate de pârâtă că procesul verbal de compensare este întocmit legal şi că dispoziţiile HGR. nr. 685/1999 şi OUG nr. 77/1999 nu-s aplicabile în speţă, sunt neîntemeiate, întrucât cuantumul datoriilor reciproce care se doresc a fi stinse prin compensare cu valori mai mari de 10.000 lei, respectiv pentru 82.377 lei, este obligatorie efectuarea de compensări pe formulare tipizate, vizate şi înregistrate la I.M.I. Bucureşti sub sancţiunea nulităţii absolute a actelor întocmite în altă formă.
Cum cele trei societăţi, aşa cum a reţinut instanţa de apel, nu au respectat dispoziţiile art. 948 C. civ., pentru validitatea convenţiilor şi a dispoziţiilor actelor normative menţionate mai sus, respectiv HG nr. 685/1999 şi OUG nr. 77/1999 atunci când au procedat la compensarea datoriilor, în mod judicios s-a constatat de instanţa de fond nulitatea procesului verbal de compensare.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta SC E. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 142 din 8 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3210/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3205/2007. Comercial → |
|---|
