ICCJ. Decizia nr. 2839/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2839/2007
Dosar nr. 18738/54/2005
Şedinţa publică din 28 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1297 din 29 aprilie 2002, Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.R.R.S.T.R., a obligat pârâta SC T.C.G. SRL să plătească reclamantei suma de 529.000.054 lei reprezentând despăgubiri, a anulat ca netimbrată cererea reconvenţională, a respins cererea de chemare în garanţie şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 19.570.769 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărârea, Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a reţinut în esenţă că:
1. Sunt întrunite condiţiile legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale întrucât societatea pârâtă prin fapta sa de a continua să ocupe şi să folosească spaţiul i-a produs societăţii reclamante un prejudiciu constând în lipsa de folosinţă a imobilului;
2. În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a depune taxa judiciară de timbru iar cu privire la cererea de chemare în garanţie, a constatat că nu sunt întrunite condiţiile instituţiei îmbogăţirii fără justă cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC T.C.G. SRL CRAIOVA.
Prin Decizia nr. 516 din 4 aprilie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe pe considerentul că instanţa avea obligaţia să stabilească cuantumul taxei de timbru şi să citeze pârâta în acest sens.
După rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Secţiei Comerciale a Tribunalului Dolj la nr. 5049/COM/2003.
Prin sentinţa nr. 158 din 12 martie 2004, Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta S.R.R.S.T.R. CRAIOVA, a obligat pârâta-reclamantă către reclamanta-pârâtă la plata sumei de 548.793.899 lei reprezentând despăgubiri şi la 19.570.869 lei cheltuieli de judecată, a respins acţiunea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC T.C.G. SRL CRAIOVA şi cererea de chemare în garanţie formulată de SC D.C. SRL CRAIOVA.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a reţinut în esenţă că.
Prin sentinţa nr. 1034 din 26 august 1997 a Tribunalului Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, irevocabilă prin Decizia nr. 2197 din 5 aprilie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, a fost reziliat contractul de închiriere nr. 513 din 28 decembrie 2005 încheiat între reclamantul S.T. OLTENIA şi pârâta SC T. SRL CRAIOVA şi s-a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Craiova.
La data de 20 iulie 2001, urmare a întocmirii unui proces verbal de predare-primire, imobilul a fost predat reclamantei, situaţie în raport de care s-a constatat că ocupând fără drept spaţiul în litigiu după rezilierea contractului de închiriere, pârâta SC T. SRL CRAIOVA datorează reclamantei despăgubiri în cuantum de 527.838.800 lei la care se adaugă suma de 20.955.099 lei, reprezentând contravaloarea chiriei aferente perioadei ianuarie-martie 1998.
Referitor la cererea de chemare în garanţie, s-a constatat că pârâta nu are calitate procesuală activă având în vedere faptul că nu este parte în contractul de asociere în participaţiune nr. 267 din 1 noiembrie 1998 încheiat între SC M.G.M. T. SRL CRAIOVA şi SC D.C. SRL CRAIOVA, iar în ceea ce priveşte cererea reconvenţională s-a reţinut că îmbunătăţirile în valoare de 126.000.000 lei au fost executate cu încălcarea art. 7 alin. (2) din contractul de închiriere, parte din acestea în valoare de 80.000.000 lei, fiind executate de chemata în garanţie SC D.C. SRL CRAIOVA şi nu de către pârâtă.
Împotriva sentinţei comerciale a declarat apel pârâta SC . RL CRAIOVA, însă fără a preciza criticile privind netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii atacate.
Prin Decizia nr. 280 din 25 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 776/COM/2004, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC T. SRL CRAIOVA.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut că instanţa de fond a pronunţat temeinicia şi legală atât în ceea ce priveşte soluţionarea acţiunii cât şi în ceea ce priveşte cererea reconvenţională şi cererea de chemare în garanţie împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC T. SRL CRAIOVA, ceritficând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 4379 din 30 septembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 9994/2004, a fost admis recursul declarat de pârâta SC T. SRL CRAIOVA împotriva deciziei nr. 280 din 25 iunie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, a fost casată Decizia şi trimisă cauza spre rejudecarea apelului, la aceiaşi instanţă.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, sub nr. 4045/COMRJ/2005.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Deciziai nr. 163 din 11 iulie 2006, a respins cererea de suspendare a cauzei formulată de administratorul judiciar T.V. al intimatei chemate în garanţie SC D.C. SRL CRAIOVA şi a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC T.C.G. SRL CRAIOVA împotriva sentinţei nr. 458 din 12 martie 2004 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 5049/COM/2003, în contradictoriu cu reclamanta S.R.R.S.T.R. OLTENIA, intimata chemată în garanţie SC D.C. SRL CRAIOVA prin administrator judiciar T.V.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a reţinut, în esenţă, că instanţa de fond, în mod corect, a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 998 – art. 999 C. proc. civ. şi a respins cererea de chemare în garanţie constatând că nu există raporturi juridice între intimată şi apelanta chemată în garanţie.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal, motivat şi timbrat pârâta SC T.C.G. SRL CRAIOVA criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că încheiarea de amânare a pronunţării din 4 iulie 2006 este lovită de nulitate ca urmare a greşitei compuneri a instanţei în sensul că s-a făcut de un singur judecător şi că instanţa de apel nu a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. 42 din legea nr. 64/1995 republicată (actualmente art. 36 din legea nr85/2006) cel puţin în privinţa cererii de chemare în garanţie.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 1 şi pct. 9 C. proc. civ., pârâta SC T.C.G. SRL CRAIOVA a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. În ceea ce priveşte nulitatea încheierii de amânare a pronunţării din 4 iulie 2006 urmare a faptului că a fost semnată de un singur judecător, nu este întemeiată atât timp cât deliberarea şi semnarea deciziei s-au făcut în compunerea legală a instanţei;
2. În ceea ce priveşte suspendarea judecăţii potrivit dispoziţiilor art. 42 din Legea nr. 64/1995 (republicată).
Potrivit dispoziţiilor art. 42 din Legea nr. 64/1995 (republicată) „de la data deschiderii procedurii, se suspendă toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor aspra debitorului şi bunurilor sale".
În speţă, cum corect a apreciat şi instanţa de apel nu sunt incidente dispoziţiile acestui text de lege deoarece nu sunt întrunite cerinţele expres prevăzute de dispoziţiile legale invocate de intimată în susţinerea cererii.
Faţă de cele ce preced, rezultă că Decizia atacată este legală şi drept urmare, Înalta Curte va respinge recursul conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC T.C.G. SRL CRAIOVA împotriva deciziei nr. 163 din 11 iulie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2840/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2837/2007. Comercial → |
|---|
