ICCJ. Decizia nr. 3215/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3215/2007
Dosar nr. 4988/36/2006
Şedinţa publică din 18 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 iunie 2006, reclamanta S.I.F. T. SA Braşov a chemat în judecată pe pârâta SC T.E. SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 9 din 27 noiembrie 2004 prin care s-a dispus majorarea capitalului solicitat cu suma de 46.274.873.000 lei aport majoritar al acţionarului principal cu încălcarea prevederilor legale.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 4607/ com din 25 iulie 2006, instanţa a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei, reţinând în esenţă că prin neexecutarea în termen de un an a dispoziţiilor unei hotărâri A.G.E.A., acestea devin ineficiente, fapt ce permite repunerea în discuţia acţionarilor aspectele vizate de aceasta.
De asemenea, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 116 din OUG nr. 28/2002 referitoare la obligativitatea actualizării valorii imobilizărilor corporale şi calcularea unei prime de emisiune pentru majorarea capitalului social al societăţilor deţinute public sunt în prezent abrogate, astfel încât, în lipsa unui text de lege care să prevadă expres aceste etape cu caracter imperativ pentru majorare, operaţiunile neîndeplinite de pârâtă şi reclamante a fi necesare de către reclamantă pot fi analizate doar sub aspectul oportunităţii şi pentru ocrotirea intereselor acţionarilor existenţi. Din acest punct de vedere instanţa a constatat că au respectate dispoziţiile legale în materie, hotărârea atacată consfinţind voinţa majoritară a acţionarilor pârâtei.
Apelul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Braşov împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 290 din 23 noiembrie 2006, reţinând în considerente că în mod corect a apreciat instanţa de fond că legalitatea hotărârii atacate se verifică prin prisma dispoziţiilor ce o guvernează la momentul adoptării ei, respectiv Legea nr. 297/2004. De asemenea, nu pot fin reţinute nici susţinerile apelantei al încălcării dispoziţiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat, reclamanta S.I.F. T. SA Braşov criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că hotărârea recurată se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., fiind încălcate formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
De asemenea, susţine recurenta, că hotărârea atacată se încadrează în motivele de modificare a unei hotărâri judecătoreşti prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că instanţa a făcut o aplicare greşită a legii, respectiv, a considerat că au fost respectate prevederile art. 132 alin. (10) şi art. 92 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 şi că instanţa în mod nelegal a înlăturat necesitatea stabilirii unei prime de emisiune.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, casarea cu trimitere spre rejudecare a apelului, în subsidiar modificarea deciziei atacate, admiterea apelului şi anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 9 din 27 noiembrie 2004.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel, în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză pronunţând o hotărâre temeinică şi legală, care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Braşov.
Critica recurentei prin care susţine că instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi că, în speţă, intimata a depus la primul termen de judecată, întâmpinarea şi înscrisuri, fără să respecte termenul de 5 zile iar instanţa de apel a încălcat formele legale care o obligau să dispună comunicarea apărărilor intimatei, către recurenta-reclamantă pentru a-şi formula apărările, este neîntemeiată.
Având în vedere că prin legea nr. 219/2005 s-a abrogat alin. (2) al art. 118 C. proc. civ., care instituie obligaţia depunerii întâmpinării într-un anumit termen şi că intimata prin întâmpinare nu a invocat excepţia iar recurenta a solicitat judecarea şi în lipsă, rezultă că nu s-au încălcat dispoziţiile legale ale primului motiv de recurs.
De altfel, instanţa de apel, în vederea asigurării apelantei a dreptului la apărare, a amânat pronunţarea deciziei.
De asemenea, nici al doilea motiv de recurs nu este întemeiat prin care critică că instanţa de apel, în mod nelegal, a considerat că au fost nerespectate prevederile art. 132 alin. (10) şi art. 92 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, a înlăturat din probaţiune, concluziile raportului de expertiză juridică şi a reţinut legalitatea operaţiunii de majorare a capitalului social şi că, în mod nelegal, a înlăturat necesitatea stabilirii unei prime de emisiune.
În mod corect şi judicios au apreciat ambele instanţe, faptul că atâta timp cât hotărârea A.G.A. nr. 8 din 17 decembrie 2002 de majorare a capitalului social, nu a fost adusă la îndeplinire în termenul prevăzut de lege, nu mai sunt incidente dispoziţiile art. 92 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 şi că dispoziţiile Hotărârii A.G.A. nr. 8/2002 sunt lipsite de eficienţă.
Din verificarea dosarelor prin prisma motivelor de recurs rezultă că ambele instanţe au analizat întregul material probator administrat în cauză, cât şi raportul de expertiză, reţinând că Hotărârea A.G.A. 9/2004 a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor legale de la momentul adoptării acesteia, respectiv cele cuprinse în Legea nr. 297/2004.
De asemenea, nici critica referitoare la neincluderea în calcul a unei prime de emisiune cu ocazia majorării capitalului social, nu este întemeiată întrucât nu mai are suport legal – fiind abrogată această obligaţie prin Legea nr. 297/2004.
Pentru cele de preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alinm. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Braşov împotriva deciziei nr. 290 din 23 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3216/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2840/2007. Comercial → |
|---|
