ICCJ. Decizia nr. 439/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 439/2007
Dosar nr. 10844/1/2006
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În primul ciclu procesual, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 2033 din 3 iunie 2004, a admis recursul declarat de reclamantul Ministerul Apărării Naţionale împotriva deciziei nr. 11 din 4 aprilie 2002 a Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă, casând această hotărâre precum şi sentinţa nr. 821 din 16 iunie 2000 a Tribunalului Braşov a trimis cauza spre rejudecare la această din urmă instanţă.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, deşi în cauză s-au făcut mai multe expertize acestea nu au răspuns scopului prevăzut de art. 201 C. proc. civ., starea de fapt nefiind cert stabilită, pe de o parte, iar pe de altă parte, dispunerea lor s-a făcut cu încălcarea convenţiei asupra probelor stabilită prin contractul în speţă, instanţa de apel nesoluţionând obiecţiunile reclamantului cu privire la desemnarea experţilor.
În fond după casare, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, în aplicarea art. 315 C. proc. civ., a încuviinţat efectuarea unei cercetări de către I.S.I.M. Timişoara ale cărei concluzii şi le-a însuşit, coroborate fiind cu actele de constatare, note de discuţie, procese verbale care au reţinut existenţa porilor şi care, toate au condus la constatarea că pierderile de combustibil solicitate de reclamantul Ministerul Apărării Naţionale nu pot fi imputate pârâtei SC A. SA, nefiind dovedit în cauză un raport de cauzalitate între prejudiciul încercat de reclamant şi lucrările de reparaţie capitală efectuate de pârâta SC A. SA la rezervorul în litigiu, conform art. 998, 999 C. civ.
Prin Decizia nr. 55 din 4 mai 2006, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a respins apelul declarat de reclamantul Ministerul Apărării Naţionale, constatând că instanţa de fond a urmat îndrumările obligatorii ale deciziei de casare nr. 2033/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, încuviinţând efectuarea unei cercetări de către I.S.I.M. Timişoara şi că a reţinut concluziile acesteia în fundamentarea soluţiei.
Faţă de constatările ştiinţifice obţinute cu respectarea dispoziţiilor contractuale privind administrarea probelor, suficiente în a forma convingerea instanţei, apelul declarat a fost respins.
În contra deciziei menţionate reclamantul Ministerul Apărării Naţionale a declarat recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în a cărei dezvoltare critică lipsa de rol activ a judecătorului fondului, deoarece acesta chiar în situaţie în care casarea s-a făcut pentru a se efectua o expertiză de un Instituit public de cercetare şi dezvoltare în domeniul petrol şi gaze cum rezultă din convenţia părţilor, avea îndatorirea de a dispune efectuarea unei expertize chiar de către un expert persoană fizică sau să solicite un punct de vedere al uneia sau mai multor personalităţi în domeniu pentru a se răspunde la toate obiectivele propuse de părţi şi admise de instanţă.
Intimata SC A. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat şi menţinerea deciziei atacate, arătând că, din concluziile raportului efectuat de I.S.I.M. Timişoara rezultă că tipul, mărimea şi localizarea defectelor de sudare, identificate prin cele două expertize tehnice cu examinări nedistructive adecvate şi cu înregistrarea rezultatelor, nu reprezintă cauze obiective ale pierderilor de combustibil.
Recursul nu este fondat.
Litigiul de faţă se află în al doilea ciclu procesual, hotărârile pronunţate în primul ciclu procesual în fond şi apel fiind casate prin decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cauza fiind trimisă la prima instanţă pentru rejudecare.
Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În aplicarea acestei dispoziţii judecătorul fondului s-a conformat deciziei de casare cu privire la desemnarea experţilor cu respectarea convenţiei asupra probelor stabilită prin contractul în speţă.
În atare situaţie, critica recurentului în sensul că în virtutea rolului activ judecătorul fondului trebuia să exceadă dispoziţia cuprinsă în hotărârea de casare şi să dispună numirea unor experţi în alte condiţii decât cele care au justificat casarea, evident nu poate fi primită faţă de dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge recursul declarat şi va menţine ca legală Decizia atacată, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Ministerul Apărării Naţionale împotriva deciziei nr. 55 Ap din 4 mai 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 445/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 391/2007. Comercial → |
|---|
