ICCJ. Decizia nr. 391/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 391/2007
Dosar nr. 8348/54/2006
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 1 august 2005, reclamanta SC C. SA Craiova a chemat în judecată pe pârâtul C.L. Craiova, solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se constate dreptul de folosinţă şi de administrare al reclamantei asupra terenului în suprafaţă de 324 m.p, aferent restaurantului C.S., situat în Craiova, necesar pentru obţinerea atestării dreptului de proprietate conform HG nr. 834/1991.
Tribunalul Dolj. prin sentinţa nr. 205 din 28 martie 2006. a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 111 C. proc. civ., nu poate fi primită acţiunea în constatare dacă partea cere realizarea dreptului. Reclamanta este proprietara restaurantului, iar terenul a fost dat în folosinţă, astfel încât reclamanta tinde să obţină certificatul de proprietate pe care îl poate obţine potrivit prevederilor HG nr. 834/1991. Pentru aceasta reclamanta trebuie să întocmească documentaţia cerută şi să urmeze procedura prevăzută de HG nr. 834/1991.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta, care a susţinut că pentru obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în baza HG nr. 834/1991 este necesară o documentaţie care să includă şi titlul în baza căruia este folosit terenul. Întrucât apelanta nu deţine acte cu privire la folosinţa terenului, s-a impus promovarea cererii de chemare în judecată.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 149 din 27 iunie 2006, a admis apelul a schimbat sentinţa criticată şi pe fond, a admis acţiunea şi constată dreptul de folosinţă şi administrare asupra suprafeţei de 324 m.p. aferent restaurantului C.S. conform schiţei de plan anexate raportului de expertiză întocmit de expert D.V.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că deşi considerentele hotărârii atacate încep cu o analiză a cerinţelor art. 111 C. proc. civ., privind admisibilitatea acţiunii în constatare, dezvoltarea motivelor de fapt şi de drept ale soluţiei se referă la fondul litigiului.
Concluzia referitoare la netemeinicia acţiunii este greşită, susţine instanţa apelului întrucât HG nr. 834/1991 reglementează în adevăr o procedură specială de atestare a dreptului de proprietate pentru societăţile comerciale cu capital de stat reorganizate conform Legii nr. 15/1990, iar pentru societăţile care nu deţin dovezi cu privire la dreptul de administrare directă asupra terenurilor, această procedură implică promovarea prealabilă a unei acţiuni în baza art. 111 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că în baza rolului său activ instanţa a făcut încadrarea corectă a cererii pe dispoziţiile HG nr. 834/1991, situaţie în care potrivit Circularei nr. 85415 din 17 august 1995 emisă de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei se putea formula acţiune în constatare la Judecătorie.
Mai mult, acţiunea în constatare are un caracter subsidiar în raport de toate posibilităţile procedurale pe care partea le are pentru a-şi realiza drepturile sale.
Recursul este fondat.
În motivarea acţiunii reclamanta justifică interesul promovării acţiunii pe Circulare Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei nr. 854/1993 şi care prevede obligaţia societăţilor comerciale care nu mai deţin acte privind terenurile pe care le au în folosinţă de foarte mult timp, să promoveze acţiuni în constatarea dreptului de folosinţă în contradictoriu cu C.L.
Faţă de obiectul cauzei, şi temeiul legal invocat motivarea instanţei de apel potrivit căreia există neconcordanţă între analiza cerinţelor art. 111 C. proc. civ. şi motivare nu poate fi primită, critica formulată fiind justificată, făcându-se o încadrare corectă faţă de temeiul legal invocat.
În adevăr potrivit art. 111 C. proc. civ., „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Din actele dosarului rezultă că proprietara restaurantului este reclamanta, iar terenul i-a fost dat în folosinţă pe durată nedeterminată în vederea realizării obiectului său de activitate.
Or, prin acţiunea formulată, justificând interesul, rezultă fără putinţă de tăgadă că se tinde la obţinerea certificatului de proprietate conform HG nr. 834/1991 care are o procedură specială, în temeiul unor legi speciale.
Faţă de cele arătate, critica privind încălcarea competenţei altei instanţe nu se justifică faţă de dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., fiind întemeiate criticile privind aplicarea greşită a legii astfel că în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, Decizia criticată modificată în sensul respingerii apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul C.L. CRAIOVA împotriva deciziei civile nr. 149 din 27 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC C. SA Craiova împotriva sentinţei nr. 205 din 28 martie 2006 a Tribunalului Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 25 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 439/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 259/2007. Comercial → |
|---|
