ICCJ. Decizia nr. 449/2007. Comercial
| Comentarii |
|
R O MÂ N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 449/2007
Dosar nr. 39116/2/2005
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2007
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4280 din 18 octombrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea formulată de reclamanta B.I.L. în contradictor cu pârâta SC C. SA având ca obiect anularea hotărârilor A.G.A. ale societăţii pârâte nr. 1, 2, 4 şi 5 din 22 aprilie 2005, ca nefondată.
În motivarea sentinţei se reţine că deşi reclamanta nu concretizează în ce constă nerespectarea dispoziţiilor art. 117 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 31/1990, din examinarea convocatorului rezultă că problemele asupra cărora adunarea a hotărât au fost reflectate în convocator într-un mod care să asigure o corectă informare cu privire la ordinea de zi iar diferenţa faţă de textul convocatorului a hotărârii nr. 4/2005 cu privire la atribuţiile administratorului nu reprezintă decât o explicitare în concret a modului în care se va realiza această atribuţie.
Cum nu s-a dovedit nici încălcarea prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 297/2004, propunerea de modificare fiind transmisă atât pieţii reglementate cât şi C.N.V.M. care a şi emis Decizia nr. 920/30 martie 2005 şi nici încălcarea dreptului de informare, reclamanta intrând în posesia documentelor supuse aprobării la data de 18 aprilie 2005, fiind respectate şi dispoziţiile art. 207 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, acţiunea a fost respinsă ca nefondată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 319 din 2 iulie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.
Critica cu privire la încălcarea art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 a fost înlăturată cu motivarea că instanţa de fond a judecat în camera de consiliu dovadă în acest sens fiind încheierile premergătoare şi încheierea de amânare a pronunţării, faptul că în practicaua sentinţei s-a precizat sintagma „şedinţă publică" este rezultatul unei erori materiale.
Celelalte critici formulate de apelantă au fost şi ele înlăturate faţă de constatarea că instanţa de fond a apreciat corect probatoriul administrat în cauză, în textul convocatorului fiind prevăzute chestiunile adoptate prin hotărârile contestate, propunerea de modificare fiind comunicată atât pieţei reglementate cât şi C.N.V.M. iar reclamantei i s-au pus la dispoziţie documentele vizând problemele de pe ordinea de zi.
În contra deciziei menţionate, reclamanta a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ.
Dezvoltând criticile formulate, recurenta arată că:
- Decizia pronunţată în apel este lovită de nulitate întrucât judecata s-a făcut în camera de consiliu deşi prevederea art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 se referă la judecata în fond, de aceeaşi nulitate fiind lovită şi sentinţa instanţei de fond;
- instanţa de apel nu a răspuns motivat la criticile privind caracterul incomplet al convocatorului şi nici la criticile privind nerespectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 184 din Legea nr. 31/1990 ca de altfel nici la criticile privind reducerea capitalului social şi răscumpărarea propriilor acţiuni.
Intimata SC C. SA Bucureşti a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală a deciziei atacate, criticile recurentei fiind lipsite de suport probator.
La instanţa de fond, judecata s-a făcut în camera de consiliu, consemnarea din practica fiind o eroare materială iar reclamanta nefiind prejudiciată în nici un fel.
Convocatorul respectă prevederile legale iar dreptul la informare al recurentei a fost respectat în speţă fiind aplicabil art. 243 alin. (5) din Legea nr. 297/2004, intimata fiind o societate deschisă iar nu art. 184 din legea societăţilor comerciale reclamanta achiziţionând întregul dosar pe 18 aprilie 2005 contra cost.
Cu privire la critica nemotivării reducerii capitalului social intimata arată că este neîntemeiată, neproducând motivarea sentinţei tribunalului.
Recursul nu este fondat.
1. Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Se constată că nerespectarea alin. (9) art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale modificată şi care prevede că cererea de anulare a hotărârilor generale se va judeca în camera de consiliu nu este sancţionată expres cu nulitatea.
În atare situaţie este incidentă prima ipoteză a art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi, drept urmare, vătămarea nefiind prezumată, ea trebuie dovedită.
Or, recurenta nu numai că nu a făcut dovezi în acest sens, dar nici nu a invocat vreo vătămare pricinuită de nerespectarea prevederilor art. 132(9) din Legea societăţilor comerciale.
2. Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., constând în nemotivarea respingerii criticilor formulate în apel.
La instanţa de fond acţiunea formulată de reclamantă a fost respinsă ca nefondată, sentinţa fiind motivată pe fiecare cauză de anulare a hotărârilor adunării generale invocate de aceasta.
Verificând criticile formulate împotriva acestei hotărâri şi care se identifică cu susţinerile din acţiune, instanţa de apel a confirmat nu numai soluţia dar şi motivarea, răspunzând punctual la fiecare din ele, apelul fiind, prin urmare, respins ca nefondat, situaţie în care nu se poate susţine că prin Decizia atacată nu s-a răspuns la criticile formulate.
3. Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Din examinarea hotărârilor criticate se constată că instanţele au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 117 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 31/1990 cu privire la cuprinsul convocatorului, toate problemele supuse adoptării prin hotărâri ale adunării generale fiind menţionate de acesta ca de altfel şi precizarea că dosarul cu documente poate fi consultat de acţionari începând cu data de 15 aprilie 2005 la sediul serviciului acţionariat.
Societatea intimată fiind o societate deschisă i se aplică în primul rând legea pieţei de capital şi, drept urmare respectarea termenului de valorificare a dreptului la informare se apreciază din perspectiva art. 243 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 iar nu a art. 184 din Legea nr. 31/1990 a cărui finalitate, de altfel a fost respectată, recurentul achiziţionând în timp util dosarul cu documente.
4. Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge recursul declarat, ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică Decizia atacată.
În baza art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta la 800 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.I.L. Nicosia împotriva deciziei nr. 319 din 2 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Obligă recurenta să plătească intimatei SC C. SA Bucureşti SA Bucureşti 800 lei RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 460/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 727/2007. Comercial → |
|---|
