ICCJ. Decizia nr. 460/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 460/2007
Dosar nr. 5714/2/2006
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Reclamanţii A.G. şi A.E. au investit Judecătoria Iaşi cu o cerere de constatare a nulităţii absolute a procesului verbal de licitaţie nr. 316 din 5 mai 2003 emis de A.V.A.B. Bucureşti precum şi cu anularea tuturor actelor de executare silită în contradictor cu emitentul, motivat de faptul că s-au încălcat mai multe prevederi din OG nr. 51/1998 republicată privind valorificarea activelor bancare care este legea specială în materie şi anume: art. 39, executorul trecând la executare fără a avea un titlu executor legal, art. 13 alin. (1) şi (2) cu referire la art. 1391 C. civ., lipsind notificarea legală, art. 13 alin. (5), executarea fiind făcută după împlinirea termenului de prescripţie de 7 ani; art. 74, nefiindu-le eliberat documentul specific, cu avizele şi semnăturile prevăzute de Legea contabilităţii, art. 41 cu privire la evaluarea bunului şi publicitatea licitaţiei. Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 105 şi urm. C. proc. civ. şi art. 10 C. proc. civ.
2. Judecătoria Iaşi, prin sentinţa nr. 3332 din 21 martie 2006, a admis excepţia necompetenţei materiale în raport de prevederile art. 44 şi 45 din OUG nr. 51/1998 şi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
3. Astfel investită, în faţa curţii de apel ca instanţă de fond, reclamanţii şi-au precizat temeiul de drept al cererii de constatare a nulităţii absolute ca fiind art. 105 – art. 108 C. proc. civ., combinat cu art. 942 – art. 947 C. civ. şi în principal 948 C. civ.
4. Prin întâmpinarea depusă, intimata A.V.A.S. Bucureşti a invocat excepţiile: autorităţii de lucru judecat în raport cu sentinţa nr. 84 din 14 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, irevocabilă prin Decizia nr. 2106/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi prescripţiei dreptului la acţiune în raport de prevederile art. 49 din OUG nr. 51/1998, prima excepţie fiind invocată şi de intervenientul în interes propriu C.P.T., acesta invocând şi excepţia tardivităţii contestaţiei.
5. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 171 din 7 iulie 2006, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia tardivităţii faţă de faptul că obiectul cererii îl constituie nulitatea absolută a procesului verbal nr. 316 din 5 mai 2003 iar acţiunea cu privire la aceasta este imprescriptibilă, lăsând neexaminată excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intimata A.V.A.S. Bucureşti.
Pe fond, a fost respinsă acţiunea formulată de contestatorii A.G. şi A.E. reţinând că lipsa semnăturii proprietarului bunului nu are drept consecinţe nulitatea procesului verbal de licitaţie.
Procedura de publicitate a licitaţiei a fost respectată, proprietarului bunului i-a fost comunicat titlul executor iar acesta deşi cunoştea despre executare nu a participat la licitaţie, fapt ce explică lipsa semnăturii sale de pe procesul verbal de licitaţie.
S-a mai reţinut că licitaţia a fost pornită în temeiul contractului de garanţie imobiliară nr. 11504 din 17 aprilie 1995 transcris sub nr. 6074 din 18 aprilie 1995 contract ce reprezintă titlu executor conform dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din OUG nr. 51/1998 şi că hotărârile date în încuviinţarea executării silite a titlului executor în vederea evacuării nu prezintă relevanţă în cauza de faţă.
6. În contra acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie în raport de prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., deoarece nu s-au analizat toate probele şi motivele de fapt şi de drept, încălcându-se dispoziţiile art. 129 şi 261 pct. 5 C. proc. civ.
În concret, recurenta reiterează susţinerile din acţiunea iniţial formulată şi temeiurile de drept pe care aceasta a fost întemeiată şi anume prevederile OUG nr. 51/1998.
7. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata A.V.A.S. (fostă A.V.A.B.) a invocat pe cale de excepţie în baza art. 166 C. proc. civ., excepţia puterii lucrului judecat, apreciind ca îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., faţă de sentinţa nr. 84 din 14 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, irevocabilă prin Decizia nr. 2106 din 24 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi prin care contestaţia la executare formulată de aceiaşi reclamanţi având ca obiect anularea procesului verbal de licitaţie nr. 316 din 5 mai 2003 a fost respinsă, excepţie pe care a invocat-o şi intimatul C.P.T. prin concluzii scrise depuse la dosar.
8. Prin răspunsul la întâmpinare formulat în scris, recurenţii au solicitat respingerea excepţiei puterii lucrului judecat, în cauză nefiind întrunite condiţiile art. 1201 C. proc. civ.
9. Cu privire la excepţia puterii lucrului judecat, care potrivit art. 166 C. proc. civ., se poate ridica de părţi sau de judecător, chiar înaintea instanţei de recurs şi care potrivit art. 3041 C. proc. civ., raportat la art. 306 C. proc. civ., se constituie în motiv de ordine publică, Înalta Curte constată temeinicia acesteia pentru considerentele care urmează.
Prin sentinţa nr. 84 din 14 august 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia debitorilor A.G. şi A.E. la executarea silită efectuată de A.V.A.S. şi prin care au solicitat să se constate nulitatea procesului verbal de licitaţie nr. 316 din 5 mai 2003 prin care s-a adjudecat în favoarea pârâtului cumpărător C.P.T. apartamentul proprietatea lor şi desfiinţarea contractului de garanţie imobiliară din 17 aprilie 1995, transcris sub nr. 6074 din 18 aprilie 1995 în C.F. de pe lângă Judecătoria Iaşi.
Prin aceeaşi sentinţă s-au respins, ca nefondate, excepţiile invocate de contestatori respectiv a lipsei calităţii procesual active a A.V.A.B. de a începe executarea silită asupra garanţiei imobiliare, a prescripţiei executării, a nedepunerii cauţiunii de către contestatori invocată de intimata A.V.A.B., a excepţiilor invocate de intimatul C.P.T. privind lipsa calităţii sale procesual pasive şi introducerii tardive a contestaţiei la executare.
Sentinţa nr. 84/2003 suscitată a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 2106 din 24 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a respins recursul declarat de contestatorii A.G. şi A.E. ca nefondat.
În cauza de faţă aceiaşi reclamanţi au solicitat constatarea nulităţii absolute tot a procesului verbal de licitaţie nr. 316 din 5 mai 2003 care s-a emis de A.V.A.S. în executarea aceluiaşi contract de garanţie imobiliară din 17 aprilie 1995, contradictor cu emitentul A.V.A.S. Bucureşti adjudecatarul C.P.T. intervenind în nume propriu, conform cu procedura de soluţionare instituită de art. 44 şi urm. din OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, fapt ce a determinat declinarea de competenţă de la Judecătoria Iaşi la Curtea de Apel Bucureşti.
Completarea în faţa acestei instanţe a temeiului de drept a cererii în sensul că se solicită constatarea nulităţii absolute a procesului verbal în speţă şi pentru cauze de drept comun nu este de natură să schimbe cadrul procesual determinat de OUG nr. 51/1998 şi care este unul execuţional în raport de scopul legii astfel cum este el configurat prin art. 1 din ordonanţă.
Procesul verbal nr. 316 din 5 mai 2003 a fost întocmit de comisia de licitaţie desemnată de A.V.A.S. în conformitate cu prevederile OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicată, aprobată prin Legea nr. 409/2001, în forma în vigoare la acea dată, iar potrivit art. 83 din ordonanţă debitorii pot contesta în justiţie măsurile dispuse de A.V.A.S. potrivit ordonanţei, aşa încât cererea de faţă are caracterul unei contestaţii la executare chiar dacă prin ea se solicită nulitatea absolută a unui act execuţional pentru o cauză de drept comun.
Cum validitatea procesului verbal de licitaţie a fost analizată prin sentinţa nr. 84/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, irevocabilă, sub toate aspectele de drept special şi comun, în contradictoriu cu aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate: debitori garanţi, reclamanţii, de creditor, A.V.A.S., şi adjudecatar, C.P.T., cererea în anularea lui fiind respinsă, o a doua cerere cu acelaşi obiect şi cauză cum este cererea de faţă în contradictor cu aceleaşi părţi în aceiaşi calitate încalcă puterea de lucru judecat.
10. Drept urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând întrunite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., sub aspectul triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi apreciază ca întemeiată, excepţia puterii de lucru judecat, constituită în motiv de ordine publică şi, în consecinţă, va admite recursul conform art. 3041 C. proc. civ., raportat la art. 306 C. proc. civ., va modifica sentinţa atacată, în raport de art. 48 din OUG nr. 51/1998 republicată şi va respinge contestaţia la executare formulată de debitori, constatând existenţa autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa nr. 84/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, irevocabilă prin Decizia nr. 2106 din 24 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorii A.G. şi A.E. împotriva sentinţei nr. 171 din 7 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, modifică sentinţa recurată în sensul că respinge contestaţia la executare formulată de A.G. şi A.E., constatând existenţa autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa nr. 84/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, irevocabilă prin Decizia nr. 2106 din 24 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 542/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 449/2007. Comercial → |
|---|
