ICCJ. Decizia nr. 1189/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1189/2008
Dosar nr. 1224/64/2007
Şedinţa publică de la 21 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, la data de 6 septembrie 2007, reclamanta SC L. SRL a solicitat obligarea pârâtei A.V.A.S. la restituirea sumei de 2.453.000 lei reprezentând contravaloarea ratelor achitate de Societate pentru acţiunile cumpărate de la pârâtă conform contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 937 din 27 iunie 1997, contract rezoluţionat de către pârâtă în mod unilateral.
Prin întâmpinarea formulată la 1 octombrie 2007, pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Curţii de Apel investită, susţinând că potrivit art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 modificată şi art. 10 pct. 1 şi 4 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa nr. 8/ F din data de 4 octombrie 2007, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că cererile prin care se atacă o operaţiune sau un act prevăzut de Legea nr. 137/2002, de O.U.G. nr. 88/1997 precum şi celelalte legi speciale în domeniul privatizării, ori se valorifică un drept conferit de acestea, sunt de competenţa materială a tribunalului, iar sub aspect teritorial, potrivit art. 5 C. proc. civ., este competent Tribunalului Bucureşti, în a cărui rază teritorială se află domiciliul sau sediul pârâtului.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat recurs, solicitând modificarea hotărârii de declinare de competenţă, în sensul stabilirii competenţei în favoarea Tribunalului Braşov, competent material şi teritorial.
În argumentarea recursului, recurenta a susţinut că obiectul cererii sale, întemeiate pe art. 969 şi art. 1020 C. civ., nu vizează actele privind procesul de privatizare, ci este o cerere îndreptată împotriva statului, reprezentat de A.V.A.S., competenţa de soluţionare fiind reglementată de art. 8 alin. (1) C. proc. civ., respectiv tribunalul în a cărui rază teritorială se află domiciliul reclamantului. În acelaşi sens, recurenta a susţinut că în cauză îşi găseşte aplicarea şi prevederile art. 10 alin. (4), referitoare la instanţa de la locul plăţii, toate ratele fiind achitate la Braşov.
Recursul este nefondat.
1. Curtea de apel, în faţa căreia s-a invocat excepţia de necompetenţă materială, a statuat în mod corect, potrivit art. 158 C. proc. civ., asupra instanţei competentă material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză, litigiu comercial, cu obiect evaluabil în bani, izvorât din contractul de vânzare cumpărare, încheiat de părţi în cadrul procesului de privatizare a SC S. SA Codlea.
2. După art. 72010 C. proc. civ., „litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizării precum şi litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestei acestei activităţi se soluţionează de instanţele competente să judece procesele şi cererile în materie comercială potrivit dispoziţiilor codului de procedură civilă”.
3. Dispoziţiile care reglementează competenţa teritorială sunt cuprinse în Titlul II C. proc. civ., iar conform art. 5 „regula generală sub aspectul competenţei teritoriale este instanţa de la domiciliul pârâtului, regulă care îşi găseşte pe deplin aplicarea în cauză”.
4. Chiar dacă în cauză funcţionează şi o competenţă teritorială alternativă, instanţa mergând pe competenţa generală nu a comis nici o greşeală, ştiut fiind că normele care reglementează competenţa teritorială au caracter dispozitiv, competenţa fiind în ipoteza dată relativă, iar reclamantul nu se mai află în situaţia prevăzută de art. 12 C. proc. civ.
Altfel spus, reclamantul nu mai are alegerea între două instanţe deopotrivă competente deoarece a sesizat o instanţă necompetentă care a stabilit în condiţiile art. 158 C. proc. civ., instanţa competentă teritorială.
Pentru considerentele mai sus înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC L. SRL BRAŞOV împotriva sentinţei nr. 8F din 4 octombrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1181/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1192/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
