ICCJ. Decizia nr. 1086/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1086/2008
Dosar nr. 422/1285/2006
Şedinţa publică de la 18 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 7 martie 2006, reclamanta SC T.A. SRL Cluj-Napoca a chemat în judecată pe pârâta SC E.F. SRL Cluj-Napoca, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei să înceteze actele de concurenţă neloială faţă de reclamantă, constând în comercializarea de produse similare cu cele comercializate de reclamantă, respectiv rochii de mireasă, la punctul de lucru situat în Cluj-Napoca, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, împreună cu pârâta exploatau acelaşi spaţiu şi vad comercial, dar fiecare cu produse specifice, pentru a nu-şi face concurenţă şi anume reclamanta comercializa în principal rochii de mireasă iar pârâta decoraţiuni, aranjamente florale, servicii foto, etc.
Începând cu luna ianuarie 2006, pârâta cu spaţiu închiriat a comercializat şi rochii de mireasă, încălcând convenţia existentă a săvârşit fapte de concurenţă neloială.
Prin sentinţa civilă nr. 3976 din 3 octombrie 2006 Tribunalul Comercial Cluj a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 este considerată ca fiind contrară uzanţelor comerciale cinstite utilizarea în mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant prin practici de genul: neexecutării unilaterale a contractului, utilizarea unor proceduri neloiale precum şi abuzul de încredere. Cele două societăţi îşi desfăşoară activitatea în incinta aceluiaşi imobil, la apartamente diferite şi au ca obiect de activitate comercializarea produselor şi serviciilor privind organizarea de nunţi.
Instanţa a reţinut că între părţi nu s-a încheiat nici un contract cu privire la activităţile desfăşurate în incinta aceluiaşi imobil, existând doar o relaţie de colaborare, derulată iniţial în incinta sediului social al reclamantei şi care a constat, pe fondul unor relaţii de prietenie, permiterea reprezentantului pârâtei să desfăşoare o activitate strictă în acea incintă care avea ca scop atragerea de către pârâtă a clientelei pentru Revista „N.” în folosul reclamantei.
În lipsa unei convenţii invocată de reclamantă în sensul că pârâta nu ar avea voie să comercializeze rochii de mireasă, nu s-a putut concluziona că prin desfăşurarea de către aceasta din urmă a unei activităţi de comercializare a produselor similare cu cele ale produselor comercializate de reclamantă într-un spaţiu situat în acelaşi imobil se comite un act de concurenţă neloială, ci pur şi simplu este vorba despre o concurenţă comercială normală între societăţi cu acelaşi obiect de activitate.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel care a fost respins de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios, administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 31 din 12 februarie 2007, cu obligarea apelantei la plata sumei de 700 lei, cheltuieli de judecată.
În pronunţarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada că a încheiat cu pârâta o convenţie privind necomercializarea rochiilor de mireasă. Fapta pârâtei nu constituie concurenţă neloială, întrucât nu se încadrează în prevederile Legii nr. 11/1999 privind concurenţa neloială.
Împotriva deciziei instanţei de apel, reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- greşit instanţa de apel a găsit ca nefiind utilă cauzei audierea martorului C.M., prin depoziţia căruia urma să se confirme existenţa convenţiei de neconcurenţă. Martorul a participat la negocierile dintre pârâtă şi proprietara spaţiului legat de închirierea acestuia, ocazie cu care s-a precizat că se vor comercializa numai costume de bărbaţi;
- martorii audiaţi confirmă convenţia de neconcurenţă dintre părţi, astfel că fapta pârâtei se încadrează în abuzul de încredere în sensul Legii nr. 11/1991.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins pentru următoarele motive:
Prin acţiune reclamanta a solicitat în temeiul art. 6 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale obligarea pârâtei să înceteze actele de concurenţă neloială, constând în comercializarea de produse similare cu cele comercializate de reclamantă.
Interzicerea concurenţei neloiale poate avea ca temei un contract sau dispoziţii legale.
Reclamanta a invocat existenţa între părţi a unei convenţii prin care pârâta s-a obligat să nu comercializeze aceleaşi produse, respectiv rochii de mireasă.
Contractul invocat nu a fost încheiat cum întemeiat a reţinut instanţa de apel.
Depoziţiile martorilor în sensul că pârâta s-ar fi obligat să nu comercializeze anumite produse, întemeiat nu au fost luate în considerare.
Obligaţiile asumate de pârâtă trebuiau să fie prevăzute într-o convenţie scrisă între părţi pentru ca să fie analizate de către instanţă, clauzele restrictive sau limitative de concurenţă şi valabilitatea lor.
În activitatea comercială, în economia de piaţă liberă, rivalitatea dintre comercianţi pentru câştigarea, extinderea şi conservarea clientelei este acceptată şi sunt incriminate numai faptele de concurenţă neloială, prevăzute de lege, care presupun reaua-credinţă, intenţia de a cauza un prejudiciu.
Prin art. 4 din Legea nr. 11/1991 sunt prevăzute faptele ce constituie concurenţă neloială, or, între acestea, nu se înscrie şi concurenţa comercială invocată de reclamantă şi în lipsa unei convenţii între părţi, cererea de a interzice pârâtei comercializarea unor produse este fără temei, astfel că respingerea acţiunii este întemeiată.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T.A. SRL Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 31/2007 din 12 februarie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios, administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1084/2008. SECȚIA COMERCIALĂ. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1089/2008. Comercial. Nulitate act juridic.... → |
|---|
