ICCJ. Decizia nr. 1041/2008. Comercial. Obligatia de a face. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1041/2008
Dosar nr. 1111/1/2007
Şedinţa publică de la 13 martie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 februarie 2006 reclamanta SC B.S. SRL Slatina cheamă în judecată pe pârâtul primarul municipiului Slatina solicitând instanţei obligarea pârâtului să permită reclamantei să reocupe spaţiul comercial situat în Slatina, jud. Olt.
Prin sentinţa nr. 469 din 27 iunie 2006 Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, reţinând că spaţiul în litigiu a fost transmis A.N.L., fiind reziliat contractul de închiriere a menţionatului spaţiu, încheiat la 2 octombrie 2000 cu SC S.C.A.D.T. SA, cu începere din data de 10 august 2002.
Prin Decizia nr. 189 din 3 octombrie 2006 Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe, reţinând - în acest sens - că reclamanta a fost beneficiara contractului de închiriere din 2 octombrie 2000 încheiat cu SC S.C.A.D.T. SA Slatina pentru spaţiul în litigiu pe durata a 12 luni şi nu a făcut dovada vreunui titlu legal în baza căruia să se poată dispune reintegrarea în spaţiul din care a fost evacuată în baza sentinţei nr. 497/2005 a Tribunalului Olt.
Prin Decizia nr. 315 din 23 ianuarie 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanţei de apel.
Împotriva deciziei instanţei de recurs reclamanta formulează contestaţie în anulare solicitând, cu invocarea dispoziţiilor art. 317 alin. (2) şi ale art. 318 C. proc. civ., anularea acesteia, casarea deciziei instanţei de apel şi a sentinţei instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Olt-Secţia contencios administrativ.
În susţinerea contestaţiei sale contestatoarea arată că decizia contestată, ca şi hotărârile pronunţate în cauză, au fost date cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, întrucât în speţă a contestat un act administrativ al primarului Municipiului Slatina - respectiv adresa din 13 decembrie 2005 prin care i s-a refuzat dreptul de a reocupa spaţiul din care a fost evacuată vremelnic, până la reabilitarea acestuia, la cererea primarului, competenţa de soluţionare revenind, astfel, secţiei de contencios administrativ şi nu celei comerciale, spaţiul în litigiu fiind închiriat şi evacuat în baza dreptului civil de proprietate şi nu în baza dreptului comercial.
Mai arată contestatoarea că instanţa de recurs nu a cercetat motivele esenţiale ale recursului vizând tocmai încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 261 pct. 3 şi 5 şi sancţionate cu nulitatea de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de recurs criticată nereţinând susţinerea contestatoarei referitoare la existenţa contractului de închiriere până în 2004 potrivit adresei SC S.C.A.D.T. SA Slatina din 2 aprilie 2004 şi nemotivând respingerea susţinerii contestatoarei privind calitatea statului de proprietar al spaţiului în litigiu, primarul fiind doar administratorul acestuia.
Contestaţia în anulare formulată de contestatoare nu este fondată.
Susţinerea contestatoarei referitoare la pronunţarea deciziei contestate cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă este nefondată, contestatoarea invocând-o numai prin contestaţia de faţă, iar litigiul fiind comercial conform celor pretinse de reclamanta contestatoare prin cererea introductivă de instanţă, aceasta nesolicitând anularea adresei primarului Municipiului Slatina din 13 decembrie 2005, ci doar obligarea acestuia de a-i permite reocuparea spaţiului, aflat iniţial în domeniul privat al Municipiului Slatina, pe care l-a folosit anterior, în baza unui contract de închiriere încheiat tot cu o societate comercială, SC S.C.A.D.T. SA, şi din care a fost evacuat în baza unei hotărâri judecătoreşti, competenţa de soluţionare a litigiului revenind instanţei comerciale, respectiv tribunalului ca instanţă de fond, cererea de chemare în judecată având un obiect neevaluabil în bani, situaţie raportat la care contestaţia nu poate fi primită pentru motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 317 pct. 2 C. proc. civ.
Nici criticile întemeiate de contestatoare pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. nu pot fi primite întrucât instanţa de recurs a cercetat toate motivele de recurs invocate de reclamanta contestatoare în limita aspectelor de nelegalitate sesizate, reţinând în acest sens că, încheiat la 2 octombrie 2000 pentru o perioadă de 12 luni, contractul de închiriere în litigiu s-a prelungit tacit până la data de 10 august 2002 când locatorul SC S.C.A.D.T. SA a anunţat concediul locaţiunii prin adresa din 16 iulie 2002, situaţie raportat la care refuzul reclamantei contestatoare - chiriaş - de a părăsi spaţiul a fost calificat prin sentinţa nr. 497 din 21 iulie 2005 a Tribunalului Olt ca abuziv, că dreptul reclamantei de a solicita reocuparea spaţiului este condiţionat de existenţa unui titlu care să-i permită exercitarea acestui drept, că odată cu manifestarea de voinţă de a nu mai reînnoi contractul de închiriere, dar şi cu evacuarea din spaţiu, chiar pe cale de ordonanţă preşedinţială, dreptul chiriaşului a încetat, el nemaifiind îndreptăţit să ceară reocuparea spaţiului comercial fără acordul proprietarului al cărui drept de proprietate asupra terenului şi construcţiei a fost obţinut în baza contractului de donaţie autentificat la 11 iulie 2003, existenţa acestui drept nefăcând obiectul litigiului privind reocuparea spaţiului comercial.
În raport de considerentele deciziei instanţei de recurs evocate, se constată că a fost cercetată şi stabilită corect durata existenţei contractului de închiriere încetat la 10 august 2002, că s-a ţinut cont de contractul de donaţie autentificat la 11 iulie 2003 a cărui valabilitate nu a făcut obiectul litigiului, criticile contestatoarei urmând a fi astfel respinse.
Astfel fiind, hotărârea contestată fiind dată cu respectarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, instanţa de recurs respingând recursul cu cercetarea tuturor motivelor invocate de recurentă, contestaţia în anulare formulată împotriva acesteia urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC B.S. SRL Slatina împotriva Deciziei nr. 315 din 23 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1039/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 1082/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
