ICCJ. Decizia nr. 1092/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1092/2008
Dosar nr. 1992/2/2006
Şedinţa publică din 18 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Contestatoarea Asociaţia A.B.P. a solicitat prin contestaţie la executare, în contradictoriu cu A.D.S., anularea titlului executoriu emis de creditor prin scrisoarea din 12 octombrie 2005 şi suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei.
Judecătoria Olteniţa, prin sentinţa civilă nr. 1725 din 28 noiembrie 2005 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, făcând în cauză aplicaţiunea art. 45 din OUG nr. 51/1998.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 108 din 7 mai 2007, a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, a admis cererea contestatoarei şi a anulat titlul executoriu emis de A.D.S. prin scrisoarea din 17 octombrie 2005.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că prin contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni încheiat la 6 decembrie 2000 s-a prevăzut obligaţia contestatoarei de a realiza pe o perioadă de 5 ani un program de măsuri pentru protecţia mediului, program realizat prin investiţiile avizate în 2002, A.D.S. comunicând acordul său pentru diminuarea investiţiei la 14.500 dolari S.U.A.
Pe de altă parte, Curtea de Apel a constatat că A.D.S. nu are un titlu executoriu, contractul fiind încheiat înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 64/2005.
Împotriva sentinţei astfel pronunţate, intimata A.D.S. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 46 din OUG nr. 51/1998 ce obligau pe reclamant ca înainte de chemarea în judecată să comunice cererea şi actele pe care se întemeiază, a apreciat greşit că prevederile art. 2 din OUG nr. 64/2005 nu pot fi aplicate retroactiv şi implicit lipsa caracterului executoriu al contractului din 2000.
Mai susţine recurenta că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru admisibilitatea contestaţiei în anulare, niciunul din cele trei cauzuri în care poate fi exercitată această cerere neexistând Normele de procedură instituite prin OUG nr. 64/2005 sunt de imediată aplicare şi au în vedere momentul executării contractelor independent de lege sub imperiul căreia s-au născut.
Pe fondul cauzei recurenta menţţionează nerealizarea programului de investiţii, raportul de expertiză înprinzând concluzii nelegale şi netemeinice. Pentru reducerea valorii investiţiilor pentru protecţia mediului era necesară încheierea unui act adiţional care să respecte prevederile art. 10 şi art. 16 din OG nr. 25/2002, iar A.D.S. deşi a aprobat încheierea unui act de diminuare a obligaţiilor de investiţie, a menţionat retragerea lui în termen de 60 de zile dacă nu sunt respectate, de către cumpărător, condiţiile actului.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Prevederile art. 46 din OUG nr. 51/1998 stabilesc excepţiile de la regula potrivit căreia reclamantul este obligat să comunice cererea sa şi actele pe care se întemeiază, înainte de depunerea acestora în instanţă, iar una dintre acestea, astfel cum judicios a considerat instanţa de fond, este şi contestaţia la executare, întrucât natura juridică a acesteia este mixtă, de cale de atac şi acţiune în anulare.
Fiind un mijloc procedural de desfiinţa a actelor de executare vătămătoare în condiţiile în care executarea se porneşte printr-un alt act decât o hotărâre judecătorească, contestatorul poate invoca motive de fond, adică apărări cu privire la existenţa sau valabilitatea creanţei.
În privinţa caracterului executoriu al contractului, instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a principiilor de drept. Ori de câte ori o lege ulterioară modifică efectele viitoare ale unor specii de contracte pentru satisfacerea unor interese de ordine publică, trebuie să se considere că dispoziţia modificatoare a legii ulterioare se aplică şi efectelor nerealizate ale contractului încheiat anterior pentru considerentul că interesul public trebuie să aibă un caracter de prevalenţă şi uniformitate erga omnes, în faţa acordului de voinţă al părţilor.
Pe fondul cauzei însă, probatoriile administrate au evidenţiat realizarea măsurilor programului de investiţii confirmate atât de recurentă cât şi de rapoartele vizate de cenzorii societăţii şi A.P.M.
Evocarea propriei culpe în privinţa diminuării investiţiilor de mediu asumate prin contract, împotriva prevederilor legale (art. 10 OG nr. 25/2005) nu poate fi de natură să atragă răspunderea contestatorului, iar condiţia retragerii acordului în termen de 60 zile nu s-a realizat astfel încât cumpărătorul va fi considerat că şi-a executat obligaţiile contractuale.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinţei comerciale 108 din 7 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.D.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 108 din 7 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 992/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1095/2008. Comercial → |
|---|
