ICCJ. Decizia nr. 1251/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1251/2008
Dosar nr. 7647/99/2005
Şedinţa publică din 27 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4563 din 5 octombrie 2006 pronunţată în dosar nr. 7647/2005 al Tribunalului Iaşi s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A.T. SA Grecia, sucursala România, împotriva pârâtei SC A.L.D.P.I. SA Iaşi, cu consecinţa obligării acesteia la plata sumei de 1.500.000.000 lei (rol) reprezentând avans nerestituit, s-a constatat încetarea contractului de prestări servicii încheiat între părţi începând cu data de 2 august 2004, s-au respins celelalte sume solicitate de reclamantă, cu 51.977.200 lei (rol) cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că în baza contractului de prestări servicii încheiat între părţi la data de 28 aprilie 2004 pârâta s-a obligat să execute lucrări pentru modernizarea drumului comunal din comuna Comarna, județul Iaşi, încasând de la reclamantă un avans de 1,50 milioane lei (rol), însă la data de 2 august 2004 a notificat-o că începând cu aceeaşi dată contractul se reziliază, urmând a restitui avansul. Deoarece această obligaţie nu a fost respectată, este întemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata acestei sume.
În privinţa celorlalte pretenţii constând în plata contravalorii materialelor livrate pârâtei, în sumă de 1.628.320.078 lei (rol), tribunalul a apreciat ca nefondată cererea în lipsa dovezilor care să ateste faptul că materialele au ajuns la pârâtă, în condiţiile în care din facturile şi avizele de expediţie nu se poate ajunge la o atare concluzie.
De asemenea, arată tribunalul nici penalităţile de întârziere nu sunt datorate deoarece contractul a fost desfiinţat prin acordul părţilor, iar clauza penală cuprinsă în art. 10.1 din contract era aplicabilă doar în ipoteza în care contractul era în derulare şi exista o culpă în îndeplinirea întocmai a obligaţiilor asumate.
Prin Decizia nr. 63 din 4 iunie 2007 pronunţată în dosar nr. 7647/99/2005 al Curţii de Apel Iaşi s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta SC A.L.D.P.I. SA şi s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta SC A.T. SA Grecia, sucursala România.
În privinţa apelului declarat de reclamantă, instanţa de control judiciar, însuşindu-şi argumentele avute în vedere de tribunal, a reţinut că dată fiind incertitudinea livrării materialelor către pârâtă, mai ales că facturile în litigiu sunt emise ulterior notificării rezilierii contractului este justă soluţia de respingere a acestui capăt de cerere ca şi a celui privind plata penalităţilor de întârziere în lipsa dovezilor din care să rezulte neîndeplinirea obligaţiilor privind sumele din care provin aceste penalităţi.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta SC A.T. SA Grecia, sucursala România, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor, recurenta invocă faptul că instanţa de apel încălcând prevederile art. 129 C. proc. civ. nu a procedat la o cercetare a tuturor motivelor de apel şi nu a răspuns criticilor formulate, deşi acestea au fost pe larg dezvoltate şi însuşindu-şi fără rezerve motivarea primei instanţe, nu a răspuns motivat fiecărei critici.
În aceste condiţii, Decizia este lipsită de temei legal, apelul fiind respins ca nefondat în considerarea faptului că nu s-a dovedit cu certitudine livrarea materialelor a căror contravaloare s-a solicitat şi nici vreo culpă imputabilă pârâtei.
Procedând în acest mod, arată recurenta, Curtea de Apel a nesocotit şi prevederile art. 292, art. 294, art. 296 C. proc. civ., deoarece raportat la respingerea cererilor în probaţiune – constând în audierea martorilor şi efectuarea unei expertize tehnice – probe care iniţial au fost admise de tribunal însă ulterior s-a revenit asupra administrării lor – dovedirea efectuării livrărilor din litigiu nu era posibilă. În consecinţă, soluţia de respingere a apelului este nelegală şi echivalează cu o nesoluţionare a fondului cauzei.
De asemenea, arată recurenta, motivarea deciziei este lapidară, nesocoteşte prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., deoarece preluând argumentele tribunalului, instanţa de control judiciar – după respingerea probelor – a reţinut în considerente că pretenţiile reclamantei nu sunt dovedite.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. Curtea constată că este întemeiat admiţându-l ca atare pentru considerentele ce urmează a fi în continuare expuse.
Conform art. 261 pct. 5 C. proc. civ. hotărârile trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Din această perspectivă este întemeiată critica recurentei în sensul că Decizia atacată nu răspunde acestor exigenţe în condiţiile în care sunt reluate – lapidar – considerentele avute în vedere de prima instanţă fără expunerea motivelor care au stat la baza propriei convingeri, situaţie în care exercitarea controlului judiciar este dificil de realizat.
La fel de întemeiat este şi motivul de recurs referitor la lipsa de temei legal al hotărârii conform cărei pretenţiile reclamantei nu sunt dovedite cu certitudine. Această îndoială putea fi înlăturată doar prin administrarea probelor necesare şi utile – singurele în măsură să arate dacă cererile reclamantei şi respectiv criticile formulate în apel sunt sau nu întemeiate.
În acest context, respingerea cererilor în probaţiune urmată de respingerea pretenţiilor formulate ca nefiind dovedite, face incidente şi prevederile art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., cu consecinţa admiterii recursului, casării hotărârii şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
În rejudecare, vor fi administrate toate probele necesare şi utile justei soluţionări a cauzei, inclusiv o expertiză tehnică de specialitate, pentru a se efectua o cercetare reală şi profundă a fondului raporturilor juridice deduse judecăţii urmând a fi examinate în concret toate criticile şi apărările formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC A.T. SA Grecia, sucursala România, Bucureşti, împotriva deciziei nr. 63 din 4 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1249/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1252/2008. Comercial → |
|---|
