ICCJ. Decizia nr. 1245/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1245/2008
Dosar nr. 21062/3/2006
Şedinţa publică din 27 martie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta SC G. SA a chemat în judecată pârâta SC B.R. SA şi a solicitat obligarea acesteia la emiterea unei adrese în sensul ridicării ipotecii de rang I instituite asupra activelor aparţinând SC G. SA reprezentând teren în suprafaţă de 27.464,78 mp şi construcţiile aferente în suprafaţă de 9.600,91 mp, precum şi obligarea acesteia la achitarea de daune cominatorii de 10.000 ron pentru fiecare zi de întârziere.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 10142 din 15 noiembrie 2007, a admis excepţia lipsei de interes a reclamantei în cauză şi în consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca lipsită de interes, a admis cererea de intervenţie voluntară formulată de către SC P.B.S.R.E.H. SRL şi a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată faţă de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, în analiza excepţiei lipsei interesului, instanţa a reţinut că reclamanta a înstrăinat dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, sector 1, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat în 27 decembrie 2005, act confirmat prin controlul jurisdicţional de legalitate, calitatea de cumpărător aparţinând intervenientei. În condiţiile în care reclamanta a solicitat instanţei obligarea pârâtei la emiterea unei adrese de radiere a ipotecii instituite de către pârâtă asupra imobilului în discuţie, prima instanţă a considerat că reclamanta nu mai justifică un interes născut şi actual în legătură cu imobilul înstrăinat, în condiţiile în care proprietatea asupra bunului aparţine SC P.B.S.R.E.H. SRL, întrucât această cerere nu mai asigura niciun folos practic reclamantei.
Prin Decizia comercială nr. 331 din 20 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul formulat de reclamanta SC G. SA, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinându-se că, faţă de probele aduse în apel, soluţia primei instanţe nu mai corespunde aspectelor factuale noi, determinate de pronunţarea deciziei comerciale nr. 627 din 6 decembrie 2006, apelul fiind astfel întemeiat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta SC B.R. SA şi intervenienta SC P.B.S.R.E.H. SRL criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta - pârâtă a invocat prevederile art. 304 pct. 1, 8 şi 9 C. proc. civ. susţinând, în esenţă, că instanţa de apel, bazându-se pe „puterea lucrului judecat" a deciziei 627/2006, în mod incorect a schimbat soluţia primei instanţe în baza unui act nou fără a mai analiza fondul cauzei.
Recurenta - intervenientă, în dezvoltarea criticilor întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciază că în mod nelegal instanţa de apel s-a pronunţat prin considerarea unei noi situaţii de fapt ivite după pronunţarea hotărârii de către prima instanţă, încălcându-se în acest fel dispoziţiile art. 295 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă SC G. SA a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate arătând că în mod eronat susţin recurentele obligaţia instanţei de apel de a efectua controlul de legalitate la momentul pronunţării soluţiei în primă fază a procesului, atâta timp cât art. 295 C. proc. civ. obligă instanţa de apel la analiza tuturor circumstanţelor probelor şi faptelor care pot conduce la stabilirea adevărului judiciar.
Recursul pârâtei este nul.
Luând în examinare cererea de recurs formulată de pârâta SC B.R. SA, sub aspectul regularităţii acesteia Înalta Curte reţine că potrivit art. 133 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată care nu cuprinde semnătura părţii, va fi declarată nulă. Totodată, cu referire la dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, semnătura părţii ce declară calea de atac.
În speţă, deşi la termenul de judecată din data de 31 ianuarie 2008, când recurenta - pârâtă a fost prezentă, i s-a pus în vedere ca până la termenul din 27 martie 2008 să complinească neregularitatea referitoare la semnarea şi ştampilarea recursului aceasta nu s-a conformat acestei obligaţii legale.
Mai mult, în timpul şedinţei, Curtea a mai acordat timp recurentei - pârâte ca până la sfârşitul şedinţei să complinească neregularitatea referitoare la semnarea şi ştampilarea recursului de către reprezentanţii legali ai societăţii, obligaţie ce nici de această dată nu a fost îndeplinită.
În consecinţă, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. şi va constata nul recursul formulat de pârâta SC B.R. SA membră a G.N.B.G.
Analizând recursul formulat de intervenienta SC P.B.S.R.E.H. SRL prin prisma motivelor invocate, raportat la prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs invocat de recurenta SC P.B.S.R.E.H. SRL, respectiv cazul în care instanţa de apel aplică sau interpretează în mod greşit legea, este nefondat.
Având în vedere că apelul este o cale de atac devolutivă şi, ca expresie a disponibilităţii, instanţa de apel observând schimbarea condiţiilor care au determinat soluţia pronunţată de prima instanţă şi apariţia unor aspecte noi, care nu au fost avute în vedere de prima instanţă şi care nu mai justificau menţinerea primei hotărâri, în mod corect a trimis cauza primei instanţe pentru a supune dezbaterilor fondul cauzei.
Totodată, instanţa de apel are posibilitatea, conform art. 295 alin. (2) C. proc. civ., dacă consideră necesar, să administreze probe noi care nu au mai fost discutate în faţa primei instanţe, iar în cazul de faţă a fost avută în vedere Decizia comercială nr. 627 din 6 decembrie 2006 prin care Curtea de Apel Bucureşti a anulat contractul de vânzare - cumpărare din 27 decembrie 2005 şi intimata redevenind astfel proprietara imobilelor ipotecate.
În ceea ce priveşte critica vizând aplicarea greşită de către instanţa de apel a dispoziţiilor şi principiilor legale referitoare la condiţia de exercitare a acţiunii civile, respectiv interesul, este neîntemeiată. Astfel instanţa de apel, având în vedere probele noi administrate în cauză, adică Decizia nr. 627 din 6 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 27 decembrie 2005, a constatat corect că efectele transmiterii proprietăţii asupra imobilului situat în Bucureşti, sector 1, au fost anulate, iar dreptul apărat se reintegrează în patrimoniul reclamantei, acţiunea având aptitudinea de a corespunde interesului actual şi personal al SC G. SA pentru protejarea judiciară adecvată a acestui drept.
Faţă de cele de mai sus, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul pârâtei SC B.R. SA membră a G.N.B.G. şi va respinge ca nefondat recursul intervenientei SC P.B.S.R.E.H. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâta SC B.R. SA membră a G.N.B.G. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 331 din 20 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Respinge recursul declarat de intervenienta SC P.B.S.R.E.H. SRL Bucureşti împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1220/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1246/2008. Comercial → |
|---|
