ICCJ. Decizia nr. 1246/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1246/2008
Dosar nr. 9418/54/2006
Şedinţa publică din 27 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 iulie 2005 reclamantul B.S. cheamă în judecată pe pârâta SC M. SRL Slatina prin reprezentantul ei legal B.T.R.I. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună rezoluţiunea contractului încheiat între părţi şi restituirea prestaţiilor efectuate, cu cheltuieli de judecată.
Prin precizarea la acţiune, depusă la dosar la 29 septembrie 2005, reclamantul arată că înţelege să solicite rezoluţiunea convenţiei verbale nenumite încheiată cu pârâta prin reprezentantul acesteia şi obligarea pârâtei la restituirea autoturismului, fără a primi în schimb contraprestaţie, motivat de faptul că acest autoturism a fost achiziţionat integral cu banii proveniţi de la reclamant.
Prin cererea de întregire a acţiunii din 4 noiembrie 2005 reclamantul cheamă în judecată şi pe pârâtul B.T.R.I.
Prin sentinţa civilă nr. 183 din 13 ianuarie 2006 Judecătoria Slatina admite excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei invocată din oficiu şi declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, reţinând natura comercială a pricinii care are ca obiect principal rezoluţiunea unui pretins contract comercial nenumit încheiat între părţi, obiect neevaluabil în bani, fiind incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 158 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 324 din 10 mai 2006 Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite acţiunea reclamantului, dispune rezoluţiunea convenţiei încheiate cu pârâtul B.T.R.I. şi obligă pârâţii în solidar să restituie reclamantului autoturismul în litigiu sau contravaloarea acestuia, cu 1.713 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reţinând, pentru a decide astfel, că în virtutea principiului consensualismului convenţia verbală nenumită a produs efecte juridice, autoturismul în litigiu intrând în patrimoniul societăţii fără achitarea preţului şi fără ca pârâtul B.T.R.I. să-şi îndeplinească obligaţiile, în sensul asocierii reclamantului, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 1020 - art. 1021 C. civ. potrivit cărora se admite rezoluţiunea convenţiei şi restituirea prestaţiilor reciproce, precum şi că neîncheindu-se un act constitutiv de societate comercială valabil şi nicio vânzare, intrarea autoturismului în patrimoniul pârâtei fără achitarea preţului este o îmbogăţire fără justă cauză, situaţie ce impune aplicarea dispoziţiilor art. 998 - art. 999 C. civ. şi restituirea, în speţă fiind incidente şi dispoziţiile art. 42 C. com. vizând solidaritatea codebitorilor în obligaţiunile comerciale.
Apelul declarat de pârâţi împotriva sentinţei primei instanţe este respins de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 146 din 6 iunie 2007, instanţa reţinând, în acest sens, că achiziţionarea autoturismului de către intimat în baza mandatului - în numele şi pentru apelanta - pârâtă, înscrierea în circulaţie a autoturismului în numele societăţii, achitarea taxelor de indigenizare şi a impozitului legal din contul şi pentru societatea apelantă, executarea silită la care este supus autoturismul pentru debitul apelantei pârâte către creditoarea A.F.P. Slatina, precum şi faptul că intimatul nu a dobândit calitatea de asociat al societăţii nu constituie elemente de natură a conduce la schimbarea în tot a hotărârii atacate, că dispoziţiile de plată pe baza cărora au fost înregistrate sumele ce reprezintă aport personal retras nu poartă viza administratorului societăţii şi nici nu conţin elemente de identificare a beneficiarului sumei - astfel că nu constituie documente contabile justificative care să facă dovada achitării debitului către intimat; mai reţine instanţa că existenţa convenţiei dintre părţi, recunoscută prin declaraţia dată la Poliţia Municipiului Slatina de apelantul - pârât, ca şi achiziţionarea autoturismului cu sume de bani provenite de la intimat, este probată şi de menţiunile în balanţa de verificare şi în notele contabile din 30 aprilie 2004, neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligaţiile rezultând din această convenţie lipsind de suport juridic obligaţia reciprocă, desfiinţarea retroactivă a convenţiei şi repunerea părţilor în situaţia anterioară conducând la restabilirea certitudinii raporturilor juridice cu efectul că partea care şi-a executat obligaţia are dreptul de a obţine restituirea prestaţiei făcute, rămasă – prin neexecutarea obligaţiei corelative – fără temei juridic; reţine de asemenea instanţa că, deşi întemeiate, criticile referitoare la greşita fundamentare a hotărârii pe instituţia îmbogăţirii fără justă cauză şi aplicabilitatea dispoziţiilor art. 998 - art. 999 C. civ. nu sunt de natură a modifica soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei de mai sus şi a sentinţei primei instanţe pârâţii declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată, sau – în subsidiar – modificarea deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată.
În fundamentarea recursului lor pârâţii critică Decizia recurată ca fiind nulă, dată cu încălcarea art. 98 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară, întrucât cauza, deşi repartizată aleatoriu, a fost judecată de alţi judecători decât cei care au administrat probele, principiul continuităţii fiind încălcat şi fiind astfel întrunite condiţiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ.
Recurenţii critică instanţa de apel pentru a fi interpretat eronat actul dedus judecăţii câtă vreme a stabilit răspunderea solidară faţă de intimat a societăţii pârâte cu administratorul său, care trebuie scos din cauză întrucât, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, acesta răspunde numai pentru modul de administrare, gestionare şi verificare a bunurilor societăţii şi numai în raporturile cu societatea. Recurenţii consideră de asemenea că motivarea deciziei este contradictorie întrucât - deşi a reţinut că autoturismul a fost achiziţionat pe baza mandatului dat de pârâta - recurentă, în numele şi pentru aceasta, că a fost înscris în circulaţie pe numele societăţii, că taxele de indigenizare şi impozitul local au fost plătite din contul şi pentru societate, că a fost înregistrat în contabilitatea societăţii, că s-au scos din contul societăţii sume corespunzătoare preţului autoturismului, că factura fiscală de cumpărare şi declaraţia vamală primară sunt întocmite în numele şi pentru societate, că A.F.P. Slatina în calitate de creditoare a societăţii a început executarea silită asupra autoturismului în cauză, că intimatul - reclamant nu a dobândit calitatea de asociat al societăţii - instanţa de apel a respins totuşi apelul pârâtei recurente, confirmând soluţia instanţei de fond.
Recurenţii reproşează instanţei de apel şi greşita aplicare a legii, întrucât deşi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii convenţiei verbale a cărei rezoluţiune a pronunţat – obligă doar pe recurenţii - pârâţi la restituirea autoturismului în litigiu sau a contravalorii acestuia, fără a-l obliga pe intimatul - reclamant să restituie pârâţilor suma de 367.700.000 lei – ridicată din casieria societăţii şi plătită pentru achiziţionarea autoturismului respectiv – şi sumele plătite pentru înregistrarea autoturismului în cauză.
Recurenţii critică instanţa de apel şi pentru greşita apreciere a înscrisurilor produse în cauză, precum cartea de identitate a autovehiculului – cu menţiunile înscrise în aceasta referitoare la deţinător, plângerile penale făcute şi declaraţiile date în faţa Poliţiei Municipiului Slatina, documentele contabile ale recurentei – ca balanţa de verificare şi notele contabile.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul - reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recursul recurenţilor pârâţi este fondat şi urmează a fi admis.
Dacă nu pot fi primite criticile recurenţilor întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., întrucât cauza a fost soluţionată de completul căruia i s-a repartizat aleatoriu, compunerea completului suferind modificare pe parcurs, dar pricina fiind soluţionată de aceiaşi judecători care au participat şi la dezbaterea în fond, celelalte critici sunt însă fondate.
Din actele şi lucrările dosarului se constată că instanţa de apel, confirmând soluţia instanţei de fond, a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 42 C. com. obligând în solidar pe recurenţii - pârâţi la restituirea autoturismului în litigiu sau a contravalorii acestuia, ignorând că nu se poate răsfrânge asupra administratorului – persoană fizică – al unei societăţi comerciale calitatea de comerciant a acesteia din urmă, administratorul reprezentând societatea în relaţiile cu terţii şi angajând faţă de aceştia, după caz, răspunderea societăţii, el răspunzând faţă de societate pentru prejudiciul eventual produs prin depăşirea puterilor date prin contractul de mandat încheiat, sau prin neîndeplinirea corespunzătoare a acelui mandat, ori a obligaţiilor ce-i revin din dispoziţiile Legii nr. 31/1990.
În speţă nu a rezultat că administratorul este el însuşi comerciant şi că şi-a asumat, în această calitate, vreo obligaţie comercială împreună cu societatea, sau că, în calitatea sa de administrator, ori ca persoană fizică – terţ – şi-ar fi asumat faţă de intimatul - reclamant obligaţia de a garanta ca fidejusor societatea în cauză, astfel că urmează a fi primită ca întemeiată critica formulată de recurenţi sub acest aspect, dispoziţiile art. 42 C. com. nevizând eventuala obligaţie de vărsare a aportului la capitalul social al unei societăţi de către un viitor asociat.
Şi criticile recurenţilor vizând greşita aplicare de către instanţă a instituţiei repunerii în situaţia anterioară unei convenţii pentru care s-a dispus rezoluţiunea - aşa cum s-a solicitat prin acţiunea precizată - sunt întemeiate şi urmează a fi primite întrucât, deşi instanţa de apel apreciază că tocmai prin obligarea pârâţilor la restituirea autoturismului - dispusă de instanţa de fond - s-a restabilit situaţia juridică anterioară încheierii convenţiei în cauză şi, deci, reţine că taxele de indigenizare şi impozitul legal a fost achitat de societatea pârâtă, nu a obligat şi pe reclamantul - intimat la restituirea sumelor primite de la pârâţi.
Sunt întemeiate şi criticile referitoare la motivarea contradictorie a deciziei atacate. Se constată – în acest sens – că, deşi instanţa de apel reţine că administratorul societăţii pârâte - recurente l-a mandatat pe intimatul - reclamant să semneze pentru societatea în cauză şi în numele acesteia orice act oficial pentru achiziţionarea unui autoturism pentru respectiva societate, că din contul societăţii a fost scoasă suma de 110.140.842 lei cu care s-au achitat taxele vamale la Biroul Vamal Slatina, că - potrivit notei contabile din 30 aprilie 2004 - autoturismul în litigiu a fot înregistrat la valoarea de 402.886.341 lei, inclusiv T.V.A., că administratorul pârât - recurent al societăţii comerciale pârâte a scos din casa societăţii suma de 367.700.000 lei în lunile martie - iulie 2004, că autoturismul a fost înscris în circulaţie în numele societăţii care a achitat şi impozitul legal şi taxele de indigenizare, apreciază că acestea nu constituie elemente de natură a conduce la schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantului, aceasta deoarece în contabilitatea recurentei - reclamante – în conturi eronate şi cu documente contabile imperfecte, cum reţine expertul P.A. – s-a menţionat suma de 392.157.514 în balanţa de verificare a lunii noiembrie 2004, ca sold la 1 noiembrie 2004, ca sumă datorată asociatului B.S., cu toate că acelaşi expert reţine că suma a fost restituită integral prin dispoziţii de plată; se constată de asemenea că - deşi reţine că obligaţiile comerciale pot fi dovedite şi prin mijloace de probă specifice activităţii comerciale şi că astfel de probe sunt balanţa de verificare şi nota contabilă din 30 aprilie 2004, conform căreia autoturismul a fost înregistrat în contabilitatea societăţii la valoarea de 402.886.341 lei inclusiv T.V.A. - instanţa apreciază ca respectivele documente contabile dovedesc doar existenţa convenţiei dintre părţi.
Rezultă, astfel, că, instanţa de apel confirmă soluţia instanţei de fond, respingând apelul reclamanţilor, făcând o motivare contradictorie.
Se reţine în plus din actele dosarului, respectiv comanda făcută vânzătorului german pentru autoturismul în litigiu – care poartă ştampila cumpărătorului – societatea pârâtă - recurentă, şi cartea de identitate a autovehiculului înmatriculat pe numele aceleiaşi societăţi, coroborate cu documentele contabile ale societăţii, că autoturismul în cauză este înregistrat în contabilitatea recurentei, că din casa acesteia au fost scoase sume care corespund preţului de achiziţionare şi taxelor de indigenizare, că instanţele de fond şi de apel nu au putut stabili cu certitudine dacă menţionatul autoturism a fost achiziţionat cu sume puse la dispoziţie de către reclamantul - intimat, că aşa-zisa convenţie verbală nenumită nu a fost încheiată cu pârâta - recurentă şi nici cu administratorul acesteia în numele şi pe contul societăţii, că - pentru a conduce la dobândirea de către intimat a calităţii de asociat în societatea recurentă - convenţia ar fi trebuit încheiată cu asociatul unic al societăţii în cauză şi nu cu administratorul acesteia, care nu are şi calitatea de asociat, autoturismul în litigiu fiind achiziţionat pentru societate în baza împuternicirii date intimatului şi nu în baza convenţiei nenumite a cărei rezoluţiune s-a cerut.
Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., recursul recurenţilor pârâţi urmează a fi admis şi, pe cale de consecinţă, Decizia recurată urmează a fi modificată în sensul că urmează a fi admis apelul pârâţilor împotriva sentinţei instanţei de fond, care urmează a fi schimbată în tot în sensul că acţiunea reclamantului - intimat urmează a fi respinsă.
Cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. intimatul urmează a fi obligat la plata către recurenţi a sumei de 4.767 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii SC M. SRL Slatina şi B.T.R.I. împotriva deciziei nr. 146 din 6 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, modifică Decizia în sensul că admite apelul aceloraşi părţi împotriva sentinţei 324 din 10 mai 2006 a Tribunalului Olt, pe care o schimbă în tot în sensul că respinge acţiunea reclamantului.
Obligă intimatul B.S. la plata sumei de 4.767 lei cheltuieli de judecată către recurenţi pentru toate fazele procesuale.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1245/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1249/2008. Comercial → |
|---|
