ICCJ. Decizia nr. 1249/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1249/2008
Dosar nr. 560/2/2007
Şedinţa publică din 27 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, contestatoarea SC A.F. SA a solicitat anularea formelor de executare emise de intimata A.V.A.S. Bucureşti – respectiv adresa din 8 ianuarie 2007.
În motivare s-a arătat că prin adresa din 8 ianuarie 2007, A.V.A.S. Bucureşti a comunicat contestatoarei titlul executoriu constând în mai multe bilete la ordin, însumând o creanţă în cuantum de 73.220,42 dolari S.U.A., ca urmare a faptului că, în data de 28 martie 1996 SC A.F. SA a emis către SC K.I. SA (actualmente SRL) un număr de 4 bilete la ordin în valoare de 1.150.000.000 lei. Ulterior creanţa SC K.I. SRL a fost preluată de către A.V.A.S., în calitate de cesionar, de la B. SA, în calitate de cedent, prin contractul de cesiune de creanţă din 24 iunie 1999.
În motivarea contestaţiei cât şi în concluziile scrise, contestatoarea a invocat excepţia prescripţiei dreptului A.V.A.S. de a cere executarea silită, conform dispoziţiilor art. 405 C. proc. civ., motivat de faptul că biletele la ordin au fost emise în data de 28 martie 1996, iar A.V.A.S. solicită plata sumelor cuprinse în acestea abia în data de 8 ianuarie 2007, excepţia lipsei calităţii procesuale active a A.V.A.S. de a solicita executarea biletelor la ordin, precum şi excepţia inadmisibilităţii executării, întrucât sumele cuprinse în cele patru bilete la ordin au fost achitate de contestatoare direct către SC K.I. SRL, motiv pentru care acestea nu le-a mai introdus la plata pentru termenele scadente menţionate pe respectivele titluri de credit.
Pe fondul cauzei s-a solicitat admiterea contestaţiei şi anularea formelor de executare, întrucât sumele au fost achitate anterior scadenţei.
Intimata A.V.A.S. prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, motivat de faptul că nu s-a împlinit termenul de prescripţie pentru creanţa pe care o deţine.
Prin sentinţa comercială nr. 97 din 20 aprilie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, admite excepţia dreptului A.V.A.S. de a cere executarea silită a celor patru bilete la ordin emise de SC A.F. SA în favoarea SC K.I. SRL şi respinge cererea de executare ca prescrisă.
Pentru a pronunţa această sentinţa instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că întrucât cele 4 titluri executorii – bilete la ordin – au fost emise în anul 1996, având scadenţa în acelaşi an, dispoziţiile OUG nr. 51/1998 nu au aplicabilitate în speţă, deoarece s-ar încălca principiul de drept care reglementează neretroactivitatea legii civile.
Referitor la susţinerile intimatei cu privire la întreruperea cursului prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, acestea nu sunt fondate atâta timp cât comandamentele înfiinţate în dosarele executorilor judecătoreşti nr. 151 din 25 august 1998 (Judecătoria Răcari) şi nr. 156/1992 (Tribunalul Teleorman) vizau un alt debitor şi priveau credite datorate în baza altor titluri executorii.
Împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs intimata A.V.A.S. Bucureşti prin care, în temeiul art. 304 alin. (9) şi art. 3041 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
În argumentarea criticilor de nelegalitate aduse sentinţei autoarea a invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998, a art. 16 lit. c) din Decretul nr. 167/1958 şi a art. 42 din Legea nr. 64/1995 (în prezent art. 36 din Legea nr. 85/2006).
În esenţă, recurenta a susţinut că instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că A.V.A.S. a preluat o creanţă neperformantă împotriva SC K.I. SRL, în baza contractului de cesiune de creanţă din 24 iunie 1999 încheiat cu fosta B. SA, în cuantum consolidat al creanţei, în temeiul dispoziţiilor art. 21 din OUG nr. 51/1998, de 7.790.391,50 dolari S.U.A., dobândind drepturile accesorii constituite în favoarea antecesoarei în vederea garantării creanţei cedate. Astfel, printre aceste drepturi se număra şi cele de natură cambială constatate prin cele 4 bilete la ordin emise de către contestatoare cu scadenţa la 15 iulie 1996 şi respectiv la 15 august 1996, titluri de creanţă ce au fost girate în favoarea A.V.A.S.
Potrivit recurentei, pentru aplicarea corectă a dispoziţiilor legale referitoare la termenul de prescripţie, instanţa de fond trebuia să aibă în vedere că actele de executare întreprinse de fosta B. SA împotriva debitorului SC K.I. SRL au întrerupt prescripţia extinctivă. Astfel, în opinia sa, un nou termen de prescripţie ar începe să curgă cu data de 26 ianuarie 1999, dată la care Judecătoria sectorului 2 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 1252 a respins contestaţia la executare formulată de SC K.I. SRL.
Recursul este nefondat.
Critica de nelegalitate adusă sentinţei fondului vizează norma reglementând termenul de prescripţie în raport de temeiul acţiunii.
Referitor la criticile privind greşita aplicare a dispoziţiilor legale care reglementează prescripţia extinctivă, se reţine că dispoziţiile art. 13 din OUG nr. 51/1998 nu sunt aplicabile. Potrivit acestor prevederi „termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formulă executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplică creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris".
În mod corect instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 320 lit. f) din Normele cadru privind comerţul făcut de societăţile bancare şi celelalte societăţi de credit, cu cambii şi bilete la ordin, pe baza Legii nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin prevăd că posesorul unei cambii va putea proceda la îndeplinirea formalităţilor de executare pe toată perioada de timp cât dreptul său nu a fost prescris, respectiv în trei ani de la scadenţă, pentru obligaţia principală. Astfel, termenele de prescripţie în care A.V.A.S. putea proceda la executare s-au împlinit în datele de 15 iulie 1999 – respectiv 15 august 1999, deci ulterior datei la care intimata a preluat creanţa bancară neperformantă de la B. SA – 24 iunie 1999.
În concordanţă cu acelaşi raţionament nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia termenul de prescripţie a fost întrerupt prin comandamentele înfiinţate în dosarele executorilor judecătoreşti, întrucât, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, vizau un alt debitor şi credite datorate în baza altor titluri executorii.
Totodată nici critica potrivit căreia termenul de prescripţie a fost suspendat pe perioada cât s-a desfăşurat procedura falimentului împotriva debitorului principal nu este fondată întrucât nu s-a demonstrat în cauză că la data deschiderii procedurii falimentului recurenta avea o acţiune pe rol pentru valorificarea drepturilor decurgând din garanţie care s-ar fi suspendat de drept conform Legii 64/1995, în vigoare la acea dată.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, luându-se act de faptul că nu s-au solicitat în faţa acestei instanţe cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge recursul declarat de intimata A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 97 din 20 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1246/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1251/2008. Comercial → |
|---|
