ICCJ. Decizia nr. 1263/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1263/2008
Dosar nr. 2113/120/2007
Şedinţa publică din 27 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Dâmboviţa prin sentinţa nr. 263 din 17 februarie 2004 a admis acţiunea formulată de reclamanta R.A.G.C. Târgovişte în contradictoriu cu pârâtul B.I., pe care l-a obligat să-şi execute cu bună credinţă contractul încheiat cu reclamanta în 1999 şi să plătească acesteia 273,21 lei apă potabilă şi penalităţi contractuale de întârziere, precum şi 27,10 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie în anulare pârâtul B.I., care a susţinut că nu mai locuieşte la adresa la care a fost citat pe parcursul procesului de instanţa de fond, încă din anul 2000 astfel, precum şi că nu datorează sumele solicitate de reclamantă prin acţiunea introductivă, calculate pe perioada 2001 - 2002 şi penalităţile de întârziere aferente.
Prin sentinţa nr. 1005 din 27 iulie 2007, Tribunalul Dâmboviţa a admis contestaţia în anulare formulată de pârât, a anulat sentinţa nr. 263/2004 a Tribunalului Dâmboviţa şi a respins acţiunea reclamantei R.A.G.C. Târgovişte, dispunând şi anularea formelor de executare din dosarul 784/2006 al BEJ A.D.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel SC C.A. Târgovişte, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia nr. 210 din 15 octombrie 2007 a respins ca nefondat apelul, constatând că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acestei.
Pentru a pronunţa această decizie Curtea de Apel a reţinut că instanţa a aplicat corect prevederile art. 317 pct. 1 C. proc. civ., întrucât din probele administrate reiese cu certitudine că în anul 2000 intimatul şi-a schimbat domiciliul din Târgovişte, str. Stupilor în Târgovişte, str. Aleea Griviţa, conform contractului de închiriere din 2000 încheiat cu Primăria Târgovişte. Prin urmare, s-a dovedit că intimatul nu a mai domiciliat la adresa la care a fost citat pe parcursul soluţionării în fond a cauzei, astfel că nu a avut cunoştinţă de proces, precum şi că în mod judicios s-a înlăturat obligaţia de plată a utilităţilor furnizate de apelantă pentru perioada februarie 2001 - august 2002 când el nu a mai locuit în str. Stupilor din Târgovişte.
Decizia Curţii de Apel a fost atacată cu recurs de către reclamantă invocându-se motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ.
Prin criticile formulate recurenta a susţinut că hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., considerând că procedura de citare cu pârâtul a fost legal îndeplinită prin afişare la uşa instanţei. Totodată, în opinia sa, susţinerile instanţei conform cărora pârâtul nu a locuit în imobilul pe perioada în care s-a cerut contravaloarea apei potabile şi majorările de întârziere, este nereală, invocând în acest sens adeverinţa din 16 februarie 2006 a Consiliului Local Municipal Târgovişte şi adeverinţa asociaţiei de proprietari din 6 februarie 2007.
Intimatul - pârât B.I. prin susţinerile formulate în notele scrise, depuse la dosar, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, avându-se în vedere că motivele invocate de recurent nu privesc nelegalitatea hotărârii, ci netemeinicia acesteia.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, ţinând cont şi de lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea acesteia.
Instanţa a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 317 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că pârâtul a fost citat la adresa indicată, cea din contractul de furnizare a apei potabile din 1999 încheiat cu recurenta - reclamantă, însă niciodată nu s-a îndeplinit procedura de citare, întrucât dovezile de îndeplinire a procedurii au fost restituite cu menţiunea „destinatar mutat de la adresă, noul proprietar nu permite afişarea", astfel că pentru soluţionarea cauzei instanţa a dispus citarea acestuia prin publicitate într-un ziar de largă circulaţie şi prin afişare la uşa instanţei.
De asemenea, se constată că instanţa de apel a reţinut corect că în anul 2000 intimatul şi-a schimbat domiciliul din Târgovişte Str. Stupilor în Târgovişte, str. Aleea Griviţa, iar în 2005 în Târgovişte str. Gen.I.E. Florescu. Astfel, dovedindu-se că intimatul nu a mai domiciliat la adresa la care a fost citat pe parcursul soluţionării în fond a cauzei, din luna decembrie 2000 şi prin urmare, nu avea cunoştinţă de proces.
Instanţa de apel a stabilit în mod corect înlăturarea obligaţiei pârâtului de la plata utilităţilor furnizate pentru perioada februarie 2001 – august 2002, întrucât acesta nu a mai locuit la imobilul din Târgovişte str. Stupilor, aşa cum rezultă din contractul de închiriere din 2000, nefiind beneficiarul respectivelor utilităţi.
Prin urmare, criticile formulate nu constituie un motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., situaţie în care Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.A.Târgovişte, Dâmboviţa, împotriva deciziei nr. 210 din 15 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1252/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1265/2008. Comercial → |
|---|
