ICCJ. Decizia nr. 1282/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1282/2008
Dosar nr. 4915/36/2005
Şedinţa publică din 28 martie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cerere adresată Tribunalului Constanţa, secţia comercială, reclamanta S.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A.S. SA Constanţa, cerând:
- rezilierea contractului de antrepriză din 31 iulie 2001, având ca obiect construcţie locuinţă P+1+pod, Constanţa;
- obligarea pârâtei la plata penalităţilor convenţionale aplicate la valoarea construcţiei pentru perioada 14 februarie 2002 (scadenţa obligaţiei de predare a lucrării) şi data pronunţării hotărârii;
- obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând manoperă aferentă lucrărilor neexecutate conform contractului, actualizată în funcţie de indicele de inflaţie, aferent perioadei cuprinsă între momentul plăţii sumei şi cel al plăţii efective a acesteia, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente sumei reprezentând manoperă aferentă lucrărilor neexecutate conform contractului pentru perioada 14 februarie 2002 (scadenţa obligaţiei de finalizare a lucrării) şi data plăţii efective a sumei;
- obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând manoperă şi materiale încorporate în lucrările asumate prin contractul din 2001 şi executate necorespunzător, actualizate în funcţie de indicele de inflaţie aferent perioadei cuprinsă între momentul plăţii acestor sume şi momentul plăţii efective a acestora, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente sumelor reprezentând manoperă şi materiale încorporate în lucrările asumate prin contract şi neexecutate corespunzător, pentru perioada cuprinsă între momentul plăţii acestor sume şi momentul păţii efective a acestora de către pârâtă;
- obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând prejudiciu rezultând din privarea reclamantei de folosinţa imobilului, pentru perioada cuprinsă între scadenţa obligaţiei de finalizare a imobilului şi momentul pronunţării rezilierii obligaţiei de finalizare a imobilului şi momentul pronunţării rezilierii contractului, cu titlu de beneficiu nerealizat;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000.000 lei reprezentând daune morale;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul din 31 iulie 2001, prin care aceasta s-a obligat a edifica imobilul P+1+pod, în termen de 6 luni de la data virării de către reclamantă a avansului de 25% din valoarea contractului.
Avansul convenit, a fost plătit la data de 14 august 2001, iar edificarea imobilului trebuia finalizată la data de 14 februarie 2002.
Reclamanta a învederat că, la data sesizării instanţei, nu au fost executate pardoselile din dormitoare şi living-uri, lucrările de placare cu gresie a treptelor şi contratreptelor la scările interioare, lucrările de montaj ale uşilor interioare, cele de acoperire a canalului de protecţie al conductelor instalaţiilor, precum şi pardoselile şi tencuielile interioare ale pereţilor garajului.
Cum manopera aferentă tuturor acestor lucrări a fost plătită, reclamanta a susţinut că este îndreptăţită la plata daunelor, apreciate ca fiind egale cu contravaloarea acesteia şi ca efect al rezilierii contractului.
Lucrările executate necorespunzător enumerate de reclamantă privesc: grosimea variabilă şi mult mai mare decât cea prevăzută în contract a şapei din beton din dormitoare şi living-uri, trotuarele şi platforma de beton, din spatele imobilului, pereţii exteriori şi o parte din cei din interior nu realizează unghiuri de 90 de grade, contratreptele cu dimensiuni de 19,50 cm în loc de 17,50 cm, sistemul de racordare a învelitorii din ţiglă la atice este defectuos, izolaţia termică a fost efectuată cu plăci BCA în loc de plăci din polistiren extrudat de 9,8 cm conform proiectului, ceea ce a condus deja la apariţia mucegaiului, placajele de faianţă şi grosime la baia şi bucătăria de la parter au denivelări 4 mm - 2 cm, iar în baia de la mansardă de 1,5 cm, tubul de ventilaţie al coloanei de aerisire şi ventilaţie al instalaţiilor sanitare este subdimensionat şi necorespunzător, generând mirosuri persistente la momentul folosirii instalaţiilor sanitare, învelitoarea din ţiglă a clădirii este necorespunzător montată, tâmplăria este insuficient etanşeizată, iar vopseaua este compromisă din cauza mucegaiului.
Reclamanta a solicitat contravaloarea manoperei şi a materialelor încorporate în lucrările executate necorespunzător, materiale ce se vor deteriora ireversibil cu ocazia remedierii deficienţelor de execuţie; mai mult, mare parte din lucrările executate necorespunzător sunt imposibil de remediat.
Totodată, s-a solicitat acoperirea beneficiului nerealizat urmare a întârzierilor înregistrate în finalizarea imobilului. Reclamanta a susţinut că imobilul depăşeşte cu mult nevoile sale locative, iar pensia pe care o primeşte nu-i asigură un trai decent, astfel că, construcţia a fost de la început gândită încât să poată fi utilizată şi pentru închirierea parţială.
Întârzierile de finalizare, modul în care lucrările au fost edificate nu au permis şi nu permit utilizarea imobilului în scopul închirierii sau preţul care s-ar putea obţine în schimbul cedării dreptului de folosinţă, drept pentru care reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumelor pe care le-ar fi putut obţine cu titlu de chirie pe perioada cuprinsă între scadenţa obligaţiei de finalizare a edificării imobilului şi data pronunţării rezilierii.
În ce priveşte daunele morale pretinse, reclamanta a arătat că acestea sunt subevaluate prin raportare la suferinţele psihice la care a fost supusă şi care au condus la îmbolnăvirea sa de o boală incurabilă.
Pe cale reconvenţională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 265.546.554 lei, reactualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, calculate de la data scadenţei până la data plăţii efective, astfel cum va fi stabilită, suma care, în subsidiar, să fie compensată cu eventualele sume de bani care se constată a fi datorate de reclamantă.
La data de 14 mai 2004, pârâta SC A.S. SA a formulat precizări la cererea reconvenţională, arătând că a executat, conform borderoului cu situaţia plăţilor, lucrări în valoare de 2.107.094.000 lei, din care reclamanta a achitat în anii 2001 şi 2002 suma de 1.841.547 lei, astfel că aceasta datorează suma de 265.547.000 lei.
Totodată, pârâta reconvenientă a solicitat obligarea reclamantei pârâte la plata penalităţilor de întârziere aferente sumei pretinse, penalităţi cuantificate la 3.647.010 lei.
La data de 1 iulie 2004, pârâta reconvenientă a precizat că penalităţile de întârziere se referă la suma 265.547.000 lei rămasă de achitat din suma totală cuprinsă în factura din 27 mai 2002 şi că valoarea penalităţilor calculate începând cu data de 5 noiembrie 2002 este de 101.571.728 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 2259/COM/2005, Tribunalul Constanţa a admis în parte acţiunea principală dispunând rezilierea contractului din 2001, cu consecinţa obligării pârâtei la plata sumelor de 34.359,74 ron cu titlu de contravaloare lucrări executate necorespunzător, dobânda legală calculată la nivelul dobânzii de referinţă B.N.R. la suma de 34.359,74 ron, pentru perioada cuprinsă între data pronunţării hotărârii şi data plăţii efective, 4927,35 ron reprezentând suma încasată în plus cu titlu de preţ lucrări şi dobânda legală la acea sumă pentru aceeaşi perioadă, 10.000 ron daune morale: au fost respinse celelalte capete de cerere ale acţiunii principale ca nefondate; a fost respinsă ca nefondată cererea reconvenţională.
Pentru a dispune astfel, a reţinut, în esenţă, prima instanţă că reclamanta nu poate pretinde că pârâta a întârziat în executarea lucrărilor prin raportare la vreun termen convenit de părţi, avându-se în vedere modificările solicitate de reclamantă şi lucrările suplimentare executare, dar şi de faptul că părţile nu au încheiat un act adiţional la contract, prin care să se stabilească un nou termen de execuţie; în acest sens, clauza penală inserată în art. VII lit. a) din contract nu se poate aplica.
A reţinut prima instanţă că penalităţile de întârziere de 2.282.544.481 lei, calculate până la 31 august 2004, prin aplicarea procentului de 0,15% la suma reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi acceptate, nu sunt datorate de pârâtă şi nici cele convenţionale calculate în continuare.
Referitor la capetele 3 şi 4 din acţiunea principală, reprezentând preţul manoperei şi lucrărilor neexecutate, actualizat cu indicele de inflaţie şi actualizarea preţului efectiv în continuare până la momentul plăţii efective, precum şi la plata dobânzilor aferente preţului manoperei şi lucrărilor neexecutate, instanţa a reţinut că este întemeiată doar obligarea pârâtei la plata sumei de 49.273.487 rol, achitată în plus pârâtei.
Pentru respingerea cererii având ca obiect actualizarea sumei de 49.273.487 rol cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, a reţinut prima instanţă că obligaţiile băneşti sunt purtătoare de dobândă legală ce cuprinde şi indicele de inflaţie asigurând repararea integrală a prejudiciului creat.
Referitor la capetele 5 şi 6 din cererea principală, a reţinut prima instanţă ca fiind întemeiate pretenţiile doar pentru suma de 343.597.391 lei, ca şi lucrări executate necorespunzător, avându-se în vedere faptul că situaţiile de lucrări au fost semnate de beneficiari fără obiecţiuni, la fel ca şi procesul - verbal privitor la coloana de aerisire şi ventilaţie.
Cu privire la rezilierea contractului, a reţinut prima instanţă că pârâta nu a executat corespunzător unele lucrări, iar altele nu au fost finalizate.
Capătul de cerere privind lipsa de folosinţă a fost respins, motivat de faptul că nu s-a probat intenţia de închiriere a mansardei şi nici refuzul încheierii contractului de închiriere de potenţiali chiriaşi.
A fost obligată pârâta la plata daunelor morale, întrucât reclamanta a dovedit suferinţele psihice şi deteriorarea stării de sănătate ca rezultat al executării necorespunzătoare a lucrărilor.
Cererea reconvenţională a fost respinsă în considerarea concluziilor raportului de expertiză, conform cu care reclamanta a achitat pârâtei o sumă superioară celei efectiv datorate pentru lucrările executate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel ambele părţi.
Apelul reclamantei a vizat, în esenţă, următoarele aspecte:
- greşit a fost respins capătul 2 de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere convenţionale aplicate la valoarea construcţiei pentru perioada cuprinsă între scadenţa obligaţiei de predare şi data pronunţării hotărârii; aceasta pentru că prima instanţă a interpretat greşit convenţia părţilor în ceea ce priveşte dispoziţiile art. IV alin. (2) din contract, conform cu care durata de execuţie se va prelungi în cazul apariţiei pe parcursul derulării contractului a unor lucrări suplimentare impuse de beneficiar;
- greşit s-a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente sumei de 49.273.487 lei cu începere de la momentul pronunţării hotărârii apelate, apreciindu-se eronat că scadenţa obligaţiei de plată coincide cu momentul la care s-a constatat că suma este datorată de pârâtă şi nu este chiar momentul plăţii sumei achitate pârâtei şi nedatorată;
- nemotivat prima instanţă omite a obliga la plata sumei reprezentând valoarea manoperei şi a lucrărilor executate necorespunzător cu T.V.A. de 19% aferent acestei sume, deşi raportul de expertiză indică plata acestei sume; nu se cunoaşte raţiunea respingerii sumei de 223.152.919 lei şi a T.V.A.-ului aferent acesteia, reţinută de expertul tehnic ca preţ al lucrărilor executate necorespunzător şi s-a criticat, de asemenea, momentul acordării dobânzilor sumei acordate, pentru considerentele expuse la critica 2 de apel;
- prima instanţă a reţinut faptul că nu se impune obligarea pârâtei şi la plata daunelor moratorii, constând în devalorizarea sumelor datorate cu indicele de inflaţie, ignorând principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, iar art. 43 C. com. nu exclude acoperirea celorlalte daune cauzate de neexecutare;
- se impune şi schimbarea modului de soluţionare a cererii având ca obiect lipsa de folosinţă a mansardei, întrucât aceasta reprezintă un factor de inflaţie şi nu poate fi locuită.
Apelul formulat de pârâta reconvenientă a criticat aspecte legate de:
- caracterul nefondat al dispoziţii instanţei de judecată privind rezilierea contractului din 2001, precum şi al celei privind obligarea apelantei reconveniente la plata sumei de 34.359,74 ron reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate necorespunzător, cu dobânda legală şi a sumei de 4.927,35 ron reprezentând suma încasată în plus cu titlu de preţ al lucrării; lucrările nu s-au efectuat potrivit contractului din culpa reclamantei ce nu a mai dorit executarea obligaţiilor asumate; reclamanta nu poate invoca încălcarea unui alt termen contractual, deoarece între părţi nu a intervenit un act adiţional care să instituie un nou termen de execuţie aferent modificării obiectului contractului; a arătat apelanta - pârâtă, în legătură cu această critică, că o mare parte din lucrări reclamate ca necorespunzătoare se datorează reclamantei; în plus, aceasta a semnat toate situaţiile de lucrări fără obiecţiuni.
- nu există legătură de cauzalitate între boala susţinută de reclamantă şi fapta ilicită constând în neexecutarea obligaţiilor contractuale;
- greşit a fost respinsă cererea reconvenţională, atâta vreme cât reclamanta mai are de achitat pârâtei 265.546.554 lei, care, în subsidiar, în eventualitatea în care nu se va dispune restituirea, să fie compensată cu eventualele sume pe care apelanta - pârâtă reconvenientă le-ar datora reclamantei - apelante.
Faţă de apelul pârâtei reconveniente, reclamanta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acestuia.
În faza de judecată a apelului, apelanta - pârâtă s-a prevalat de probatorii, fiind administrată proba cu contra expertiză contabilă şi tehnică judiciară efectuată de experţi specializaţi în construcţii civile şi contabilitate.
A fost efectuat raportul de expertiză contabilă de către experţii contabili G.L. şi B.C.
Raportul de expertiză tehnică a fost întocmit de experţi ingineri B.M. şi I.L.
Ambele părţi au anexat la dosar concluzii scrise.
Analizând apelurile în raport de criticile formulate Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 50/COM pronunţată la 23 februarie 2007 în dosarul nr. 4915, le-a admis şi în consecinţă:
S-a schimbat în parte sentinţa în sensul obligării pârâtei reconvenţionale la plata sumei de 13.516,98 lei cu titlu de diferenţă între suma de 35.397,74 lei acordată de prima instanţă şi suma de 48.876,72 lei stabilită de raportul de contraexpertiză, ca reprezentând preţ al acestor materiale şi al manoperei cu T.V.A., neactualizat în funcţie de inflaţie şi cu manoperă de 70% s-a respins capătul de cerere formulat de reclamantă, reprezentând obligarea la plata daunelor morale.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
S-a obligat apelanta - pârâtă la plata către apelanta - reclamantă a sumei de 3.021,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de apel a reţinut:
Referitor la critica conform căreia este nelegală dispoziţia primei instanţe de a dispune rezilierea contractului părţilor, instanţa a reţinut că aceasta este neîntemeiată arătând că din probatoriul administrat rezultă că pârâta nu şi-a îndeplinit corespunzător o serie de lucrări, iar altele nu au fost finalizate, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. V lit. c) din contract.
S-a apreciat că nu poate fi primită nici critica apelantei - pârâte, referitoare la susţinerea că, neexecutarea unor lucrări a fost cauzată de reclamantă, deoarece acest fapt nu rezultă din probele administrate.
Astfel, apărarea apelantei conform cu care încălcarea proiectului s-a făcut la cererea reclamantei, nu justifică atitudinea antreprenorului, astfel că ea nu poate fi primită, întrucât are un caracter ilicit şi în contextul în care apelanta - pârâtă avea calitatea de antreprenor, autorizat prin lege să efectueze lucrări numai pe bază de proiecte efectuate ca proiectanţi autorizaţi, încălcarea invocată îi este imputabilă în exclusivitate apelantei şi nu reclamantei.
În ceea ce priveşte invocarea de către reclamantă a încălcării unui alt termen contractual, întrucât părţile nu au întocmit un alt act adiţional, se reţine că prima instanţă a reţinut în considerentele sale inexistenţa unui act adiţional care să stabilească un nou termen de execuţie, stabilind că acest motiv nu poate conduce la rezilierea contractului.
Prin urmare, această critică va fi înlăturată.
Nici susţinerea potrivit cu care eronat a fost respinsă cererea reconvenţională nu este confirmată de probatoriile administrate în cauză astfel că urmează a fi înlăturată.
Apelul pârâtei reconveniente a fost în ceea ce priveşte critica referitoare la obligarea pârâtei la plata daunelor morale.
Instanţa de apel a apreciat că, pentru că din probele administrate în cauză, nu a reieşit legătura de cauzalitate între prejudiciul produs reclamantei şi fapta ilicită invocată, astfel că, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile răspunderii civile, cererea de obligare la plata daunelor morale va fi respinsă ca nefondată.
Pe de altă parte, deşi reiese din dispoziţiile martorilor că reclamanta a suferit o deteriorare a stării de sănătate, actele medicale însă, nu confirmă faptul că afecţiunea endocrină de către suferă a fost determinată de prestaţia antreprenorului.
Referitor la apelul reclamantei s-au reţinut următoarele:
Relativ la prima critică, instanţa reţine că aceasta nu este fondată.
Aşa cum judicios a reţinut şi prima instanţă, faţă de faptul că, deşi prin contract pârâta s-a obligat să execute lucrările de construire a locuinţei P+1+pod în termen de 6 luni de la data virării de către reclamantă a avansului de 25% din valoarea estimată a lucrărilor, ulterior, urmare a modificărilor solicitate de beneficiar şi a obţinerii autorizaţiei de construire din 2001 pentru aceste lucrări suplimentare, termenul de execuţie prevăzut în contract a devenit inaplicabil.
În consecinţă, solicitarea de plată din partea pârâtei a penalităţilor convenţionale de întârziere, conform cu art. VII din contract nu poate fi primită.
S-a reţinut că soluţia primei instanţe este temeinică şi sub aspectul potrivit cu care penalităţile convenţionale trebuie calculate prin raportare la valoarea lucrărilor neexecutate şi nu în funcţie de valoarea întregii construcţii.
Referitor la critica respingerii cererii privind lipsa de folosinţă a mansardei, instanţa a apreciat că nici aceasta nu poate fi primită, nerezultând din probatoriile administrate prejudiciul creat reclamantei.
Nu s-a reţinut nici critica, conform cu care prima instanţă a greşit atunci când a respins obligarea pârâtei şi la plata dobânzilor comerciale aferente sumelor de 34.359,74 ron şi 4.927,35 ron cu titlu de contravaloare lucrări executate necorespunzător şi de sumă încasată în plus cu titlu de preţ lucrări, deoarece prima instanţă a acordat dobânda legală aferentă acestor sume, dobânda care include devalorizarea produsă iar prin acordarea căreia se realizează o acoperire completă şi totală a prejudiciului.
Or, acordarea şi a sumelor rezultate din reactualizarea cu indicele de inflaţie ar reprezenta o plată dublă.
În ceea ce priveşte critica privind neacordarea sumei de 749.079.756 lei, reprezentând diferenţa cuprinzând sumele arătate de apelantă în cererea de apel, adică: 22.315,29 ron – preţ al lucrărilor executate necorespunzător achitat de beneficiar, T.V.A. aferent acestei sume, 34.359,74 ron acordată de instanţa fără T.V.A., actualizarea funcţiei a sumei totale de 67.443,28 ron în preţ total cu T.V.A. al lucrărilor executate necorespunzător cu T.V.A. precum şi plata daunelor - interese rezultate din devalorizarea acestei din urmă sume, instanţa reţine că nici aceasta nu are fundament.
Aceasta pentru că nu toate lucrările afirmate de beneficiar ca fiind executate necorespunzător de antreprenor, au fost dovedite, situaţiile de lucrări fiind semnate fără obiecţiuni de către beneficiar.
Nu pot fi primite apărările apelantei - reclamante, conform cu care beneficiarul a semnat situaţiile de lucrări confirmând doar cantitatea lucrărilor şi nu calitatea, atâta vreme cât deficienţele reclamate în instanţă erau susceptibile de a fi constatate de reclamantă la momentul semnării acestor situaţii.
În ceea ce priveşte obligarea la plata reactualizării sumelor rezultate prin aplicarea indicelui de inflaţie, aşa cum s-a arătat mai sus, în mod judicios prima instanţă a apreciat, respingând această cerere, că în cazul în care s-ar acorda ar reprezenta o plată dublă, iar plata dobânzilor legale acoperă integral prejudiciul creat reclamantei.
Nici susţinerea apelantei reclamante, potrivit cu care nelegal a fost obligată pârâta la plata dobânzilor aferente sumei de 49.273,487 lei cu începere de la momentul pronunţării hotărârii primei instanţe şi nu de la data plăţii sumei achitată în plus, nu poate fi împărtăşită de instanţa de apel întrucât momentul a fost reţinut corect de prima instanţă, ca fiind cel la care s-a constatat existenţa obligaţiei de plată în sarcina pârâtei cât şi cuantumul acesteia şi de la care se pot solicita dobânzi.
Se constată caracterul întemeiat al critici aduse de reclamantă hotărârii primei instanţe în ceea ce priveşte neobligarea pârâtei la plata sumei reprezentând valoarea manoperei şi a lucrărilor executate necorespunzător cu T.V.A.-ul aferent, în condiţiile în care rapoartele de expertiză efectuate în cauză indică plata acestei sume, impunându-se sub acest aspect admiterea acestui apel şi schimbarea în parte a hotărârii primei instanţe.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs S.O. şi SC A.S. SA criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta reclamantă, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în fapt în esenţă a dezvoltat următoarele critici:
- hotărârea instanţei de apel nu este motivată în fapt şi în drept;
- instanţa a interpretat greşit contractul de antrepriză sub aspectul obligaţiilor asumate şi a stabilirii penalităţilor sub aspectul curgerii termenului de calcul şi a modului de calcul.
Astfel, în mod eronat s-a stabilit că penalităţile se aplică la valoarea lucrărilor rămase neexecutate şi faţă de prelungirea contractului pentru predarea imobilului, deşi nu s-a încheiat un act adiţional.
Or, instanţa a interpretat greşit expertiza, din care rezultă clar că lucrările au fost nefinalizate cu excepţia mansardei.
- instanţa a soluţionat greşit cauza sub aspectul despăgubirilor şi a dobânzilor aferente pretenţiilor referitoare la sumele acordate cu titlu de preţ al materialelor şi manoperei incorporate în lucrările executate necorespunzător, cât şi a cererii de obligare a intimatei - pârâte, inclusiv la plata daunelor interese, rezultate din devalorizarea monedei naţionale.
Recurenta SC A.S. SA invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a invocat în fapt aplicarea greşită a dispoziţiilor legale privind rezilierea contractului din 31 iulie 2001, de îndată ce reclamanta a fost cea care nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi admiterea greşită a cererii reconvenţionale, ca urmare a întreprinderii eronate a expertizei efectuate în cauză.
Recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Analizând critica recurentei - reclamante ce vizează nemotivarea deciziei atacate, în raport de exigenţele ce se desprind din textul legal indicat, urmează a se aprecia în urma analizei acesteia, că în cauză s-au respectat cerinţele cerute de art. 261 alin. (1) C. proc. civ.
Motivul de nelegalitate impune instanţei de recurs obligaţia de a statua dacă Decizia supusă recursului arată considerentele pe care se sprijină soluţia sau dacă motivarea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, pentru că sub acest ultim aspect, de fapt ne aflăm în situaţia unei nemotivări.
Or, motivarea hotărârii judecătoreşti fiind un element indispensabil al acestei căii de atac, pentru că numai în aceste condiţii aceasta se poate cenzura sub aspectul nelegalităţii.
Analizând Decizia se reţine că din considerentele acesteia, se desprinde starea de fapt reţinută, şi care a constituit fundamentul pentru stabilirea raporturilor contractuale dintre părţi, aşa cum acestea s-au desprins din analizarea contractului încheiat, argumentându-se menţinerea sentinţei sub aspectul neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către pârâtă, neîndeplinire pentru care s-a şi dispus rezilierea contractului, şi cele în raport de care s-au stabilit despăgubirile şi penalităţile.
Aşa fiind interpretarea contractului, realizată de instanţă, răspunde voinţei părţilor pe baza căreia acesta a fost încheiat.
S-a mai reţinut justificat că, depăşirea termenului de execuţie s-a datorat modificărilor solicitate de recurentă, modificare pentru care a fost necesară eliberarea autorizaţiei.
Din considerentele deciziei mai rezultă că instanţa de apel, a adus argumente pentru respingerea cererii de obligare a pârâtei la penalităţi, la plata daunelor pentru lipsa folosinţei şi a dobânzilor aferente sumelor de 34.359,74 ron şi 49.27,35 ron cu titlu de contravaloare lucrări executate necorespunzător.
De asemenea din decizie rezultă motivele, pentru neacordarea sumei de 749.079,756 lei, cât şi cele de au stat la baza admiterii motivului de apel în ceea ce priveşte greşita respingere a cererii privind obligarea pârâtei recurente, la plata sumei reprezentând valoarea manoperei şi a lucrărilor executate necorespunzător cu T.V.A.–ul aferent.
În ceea ce priveşte critica ce vizează interpretarea greşită a contractului, mai trebuie reţinut că instanţa a arătat, după o analiză judicioasă, că pentru lucrările suplimentare solicitate de recurenta reclamantă, termenul de execuţie prevăzut în contract a devenit inaplicabil.
Aşa fiind justificat s-a stabilit că penalităţile s-au calculat în mod corespunzător, excluzându-se aceste lucrări, calculul făcându-se numai în raport cu valoarea celorlalte lucrări rămase neexecutate.
Or, cererea recurentei de a se calcula penalităţile la întreaga valoare a construcţiei este lipsită de temei legal.
În ceea ce priveşte prejudiciul creat recurentei - pârâte, interpretându-se expertiza efectuată, coroborată cu celelalte probe, s-a stabilit aşa cum se şi impunea că, sumele la care pârâta a fost obligată, reprezintă contravaloarea lucrărilor necorespunzătoare şi suma încasată nejustificat cu titlu de pretenţii în care s-a inclus devalorizarea reactualizată cu indicele de inflaţie.
Pentru cele ce preced urmează a se reţine că motivele de nelegalitate invocate de recurenta - reclamantă nu sunt justificate.
Nici critica formulată de recurenta - pârâtă nu este justificată.
Din decizie, rezultă că în raport cu starea de fapt reţinută în cauză s-a stabilit culpa acesteia în neîndeplinirea obligaţiei asumate, aceea de a edifica construcţia în mod corespunzător, obligaţie ce rezultă din art. V lit. c) din contract.
În calea devolutivă a apelului, s-a reanalizat probatoriul administrat şi s-a confirmat starea de fapt reţinută de prima instanţă.
Or, pentru aceste considerente s-a făcut o corectă aplicare a art. 1020 C. civ. dispunându-se rezilierea contractului.
Aşa fiind în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a se respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta S.O. şi de pârâta SC A.S. SA Constanţa împotriva deciziei civile nr. 50/COM din 23 februarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 28 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1277/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1284/2008. Comercial → |
|---|
