ICCJ. Decizia nr. 1277/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1277/2008
Dosar nr. 22451/3/2006
Şedinţa publică din 27 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, reclamanta F.P.S. a chemat în judecată pârâta SC C. SA Deva pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare acţiuni din 1997, precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii în sumă de 948.799 lei şi a penalităţilor de întârziere în sumă de 1.010.843.288 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că între cele două părţi s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni privind un număr de 639.202 acţiuni ce reprezintă 50% din capitalul social al SC A. SA Deva, ulterior fiind întocmit actul adiţional la contract, a fost diminuat pachetul de acţiuni la un număr de 413.602, reprezentând 30% din capitalul social al societăţii reclamante.
S-a mai arătat că pârâta a achitat 20% din preţul activului, urmând ca diferenţa de 4.136.020.000 lei, în 5 rate anuale, plată care nu a fost achitată.
S-a mai precizat de către reclamantă că pârâta a fost notificată pentru achitarea diferenţei de preţ al contractului, însă aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia, situaţie în care s-a solicitat rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni.
La primul termen de judecată pârâta a depus cerere reconvenţională şi întâmpinare. Prin cererea reconvenţională pârâta a solicitat să se constate că este proprietara a 33% din acţiunile SC A. SA Deva şi să se dispună înscrierea cuvenitelor menţiuni în Registrul Comerţului, de asemenea, a invocat excepţia necompetenţei materiale şi teritorială. Totodată, prin întâmpinare, pârâta în apărare pe fondul cauzei, a arătat că pretenţiile reclamantei sunt netemeinice atât sub aspectul daunelor cerute cât şi sub aspectul rezoluţiunii contractului.
Prin sentinţa civilă nr. 62 din 17 decembrie 1999 pronunţată în dosarul nr. 3495/1999 Curtea de Apel a respins excepţiile de necompetenţă materială şi respectiv teritorială invocate de pârâtă. De asemenea a respins cererea principală cât şi cererea reconvenţională formulate de SC C. SA Deva.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs la fosta Curte Supremă de Justiţie pârâta SC C. SA Deva şi A.P.A.P.S. Bucureşti, recurs ce a fost admis prin Decizia nr. 2742 din 11 mai 2001, prin admiterea excepţiei de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti, şi s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Secţiei comerciale a Tribunalului Bucureşti.
Ulterior prin încheierea din 24 iunie 2002 a Secţiei a IV-a Tribunalul Bucureşti a suspendat soluţionarea cauzei în temeiul art. 65 din Legea nr. 64/1995, iar la data de 3 februarie 2006 prin sentinţa comercială nr. 391 s-a constatat perimată acţiunea ce a fost suspendată prin încheierea menţionată mai sus.
Împotriva încheierii de şedinţă de la 24 iunie 2002 şi a sentinţei comerciale nr. 391 din 3 februarie 2006, ambele pronunţate în dosarul nr. 510/3/2001, de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a declarat recurs A.V.A.S. Bucureşti, iar prin Decizia nr. 1886 din 31 mai 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, au fost admise recursurile şi a fost casată încheierea şi sentinţa, fiind trimis dosarul aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii, cu motivarea că instanţa a reţinut o situaţie de fapt eronată în cauză prin aceea că nu se putea face aplicarea art. 248 C. proc. civ., referitor la perimare, suspendarea dispusă în baza Legii nr. 64/1995 nefiind susceptibilă de această sancţiune.
Reluând judecarea cauzei, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis la data de 7 decembrie 2006 cererea formulată de A.V.A.S. Bucureşti, în calitate de reclamantă, pentru disjungerea capătului de acţiune necuantificat în bani şi dispunerea rezoluţiunii contractului de vânzare-cumpărare acţiuni din 1997.
Pentru a dispune astfel Tribunalul a reţinut că pârâta se află în procedura insolvenţei, astfel încât capătul de acţiune privind daunele interese urmează să rămână suspendat de drept pentru ca, ulterior, recuperarea creanţelor să se poată face în ordinea legală, conform procedurii Legii speciale nr. 64/1995 şi art. 156 din Legea nr. 85/2006.
Prin urmare, cel de-al doilea capăt de cerere privind rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare acţiuni, s-a apreciat că nu se tinde la realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, şi poate fi soluţionat separat, nefiind evaluabil în bani.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare acţiuni din 1997 Tribunalul a constatat că este neîntemeiată cu următoarea motivare.
S-a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul din 1997 privind vânzarea - cumpărarea a 639.202 acţiuni, ce reprezentau 50% din capitalul social al SC A. SA Deva, pachet de acţiuni ce a fost ulterior diminuat la 413.602, reprezentând 30% din capitalul social al acestei societăţi, conform actului adiţional la contract.
Potrivit clauzelor contractuale, părţile au convenit ca diferenţa de preţ să se achite în 5 rate anuale, avansul fiind achitat, însă A.V.A.S. nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contract, revenind prin chiar actul adiţional asupra numărului de acţiuni ce urmau a fi tranzacţionate, în mod unilateral.
Legat de acest aspect, Tribunalul a reţinut că pârâta s-a văzut în situaţia de a i se impune condiţii pe care nu le-a avut în vedere la semnarea contractului din 1997, respectiv un procent mai mic din capitalul social al SC A. SA Deva, din 50% cât urma să dobândească aceasta din urmă să cumpere 30% deşi achitase deja 20% din preţul acţiunilor.
În atare condiţii, a reţinut Tribunalul, reclamanta nu mai înstrăinat numărul de acţiuni acceptate de părţi, ca obiect al contractului din 1997, situaţie în care nu mai poate invoca ca motiv rezilierea contractului pentru nerespectarea de către pârâtă a obligaţiei de plată a preţului acţiunilor.
De asemenea, tribunalul a reţinut că fostul F.P.S., actuala reclamantă trebuia, conform art. 65 din contractul părţilor, să vândă pârâtei acţiunile ce revin valorii terenului, dar cu toate acestea a scos la licitaţie 74,01% din acţiuni la SC A. SA, licitaţie anunţată pentru data de 20 ianuarie 1999 fiind suspendată până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului dintre părţi.
Cu toate acestea, Tribunalul a mai reţinut că, la data de 10 iunie 1999 a fost organizată o nouă licitaţie prin care 74,01% acţiuni au fost înstrăinate unei persoane fizice conform contractului de vânzare - cumpărare din 18 iunie 1999, vânzare care a fost anulată ulterior prin hotărâre judecătorească.
Faţă de aceste demersuri ale reclamantei, Tribunalul a constatat că aceasta nu şi-a respectat obligaţiile contractuale organizând licitaţii pentru vânzarea unui pachet de 74,01% din acţiuni, pârâta ajungând să deţină doar 20,44% din acţiuni, deci mai puţin decât se prevăzuse prin actul adiţional.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel criticând hotărârea atacată şi a arătat, în esenţă că, contractul de vânzare - cumpărare acţiuni din 1997 a fost semnat şi ştampilat de ambele părţi şi urmare apariţiei OUG nr. 37/1997 părţile au convenit încheierea unui act adiţional la contract, potrivit căruia la art. 8 s-a prevăzut acordarea unor facilităţi la cumpărarea de acţiuni, însă cu condiţia ca pachetul de acţiuni solicitat să reprezinte 33% din totalul acţiunilor emise de societatea comercială; actul adiţional încheiat a reprezentant voinţa comună a părţilor şi a avut drept rezultat fracţionarea pachetului de acţiuni iniţial de 51% în două pachete: unul de 33% - conform actului adiţional – şi unul de 18% din capitalul social al SC A. SA Deva, pentru achiziţionarea pachetului de acţiuni de 18% s-a încheiat cu pârâta contractul de vânzare - cumpărare din 11 iulie 1997 ce a fost desfiinţat de drept ca urmare a neachitării preţului.
Reclamanta a mai arătat că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, iar prin obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului de către SC A. SA Deva a majorat capitalul social cu valoarea acestui teren, situaţie în care acţiunile pârâtei - intimate, care fac obiectul contractului din 197 modificat prin actul adiţional din 11 iulie 1997, reprezentau numai 20,44%. A mai susţinut în ceea ce priveşte nerespectarea obligaţiei de a vinde cumpărătorului acţiunile rezultate în urma majorării capitalului social cu valoarea terenului, nu are legătură cu speţa dedusă judecăţii, întrucât cele două contracte sunt distincte neexisând o conexiune între ele, aşa încât nu se poate prevala de situaţia existentă într-un contract pentru a sista plăţile în celălalt.
Prin Decizia nr. 404 din 25 septembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că neîndeplinirea în totalitate de către pârâtă a obligaţiei de plată a preţului acţiunilor cumpărate s-a datorat faptului că, ulterior încheierii actului adiţional, reclamanta nu a mai recunoscut acesteia decât un procent de 20,44% din capitalul social al SC A. SA Deva deşi prin actul adiţional dobândise 33% din acest capital social; totodată, reclamanta nu a clarificat această situaţie, deşi pârâta a solicitat acest lucru, aşa cum a rezultat din corespondenţa purtată de părţi, mai mult, reclamanta a procedat la vânzarea prin licitaţie publică a unui număr de acţiuni reprezentând un procent de 74,01%, vânzare ce a fost ulterior anulată prin hotărârea judecătorească.
În ceea ce priveşte neplata integrală a preţului acţiunilor nu s-a datorat culpei pârâtei, reclamanta fiind aceea care a creat incertitudine cu privire la procentul deţinut de intimată din acţiunile SC A. SA Deva, iar referitor la schimbarea procentului la 33% din acţiunile societăţii privatizate în 20,44% s-a datorat majorării capitalului social cu valoarea terenului pentru care s-a deţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate, au fost înlăturate, ca nedovedite, instanţa de apel calificându-le ca simple afirmaţii.
În contra celei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs, în argumentarea căruia formulează critici vizând greşita apreciere a instanţei de apel a actului adiţional, ca fiind o notificare unilaterală, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 969 şi art. 970 C. civ., şi în apărarea cărora arată că atât în preambulul actului adiţional cât şi prin art. 13 din acelaşi act se menţionează expres voinţa comună a ambelor părţi la încheierea actului juridic încheiat, acord consimţit de părţi ca urmare a apariţiei OUG nr. 37/1997 privind modificarea şi completarea Legii nr. 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare.
Urmarea acestui act normativ ulterior încheierii contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni din 1997, a impus încheierea actului adiţional, cu consimţământul reciproc al părţilor, întrucât acesta cuprinde prevederi prin care se acordau cumpărătorului facilităţi la cumpărarea de acţiuni – vânzarea pachetului de acţiuni, respectiv plata în rate cu achitarea unui avans minim de 20 - 40% din preţul de vânzare al pachetului de acţiuni şi eşalonarea ratelor pe un termen de 3 - 5 ani de la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare – cu condiţia ca pachetul de acţiuni solicitat să reprezinte cel mult 33% din totalul acţiunilor emise de societatea comercială.
Recurenta - reclamantă mai arată că instanţa de apel a interpretat greşit clauzele contractului iar pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile înserate în contractul de vânzare - cumpărare, în sensul că a achitat doar avansul datorat prin contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni, rămânând restantă în ceea ce priveşte restul de rate contractuale, la care trebuie să achite dobânzile şi penalităţile aferente.
În ceea ce priveşte nerespectarea de către A.V.A.S. a obligaţiei de a vinde cumpărătorului acţiunile rezultate în urma majorării capitalului social cu valoarea terenului, recurenta susţine că acest aspect nu are legătură cu cauza de faţă; în argumentarea acestei critici, recurenta prezintă situaţia de fapt şi arată că între contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni din 1997 şi contractul de vânzare - cumpărare din 1999 (încheiat între F.P.S., actualul A.V.A.S., şi numitul S.M.) a cărei anulare a solicitat-o pârâta şi care a făcut obiectul dosarului nr. 5165/1999 aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, sunt două contracte de sine stătătoare cu drepturi şi obligaţii distincte, situaţie în care pârâta nu se poate prevala de situaţia existentă într-un contract pentru a sista plăţile în altul.
În consecinţă, recurenta mai arată că diminuarea pachetului de acţiuni a contractului de vânzare - cumpărare din 1997 nu a avut loc în urma deciziei unilaterale a cumpărătorului, ci a avut la bază modificarea legislaţiei privatizării. În atare condiţii, nu se poate reţine culpa A.V.A.S., iar privind pârâta, atât timp cât actul adiţional a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 948 C. civ., aceasta a achiesat la obligaţiile acestuia, fără obiecţiuni, aşa încât pârâta era obligată să achite preţul contractului astfel cum a fost modificat prin actul adiţional; neprocedând în acest fel, pârâta a încălcat clauzele contractuale ce îi reveneau în calitate de cumpărătoare, astfel că sancţiunea rezoluţiunii contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni din 1997 se impunea.
Faţă de considerentele expuse, reclamanta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei pronunţate în apel, cu consecinţa admiterii apelului reclamantei în sensul schimbării, în tot, a sentinţei tribunalului, respectiv dispunerea rezoluţiunii contractului de vânzare - cumpărare din 1997.
Recursul este nefondat potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Referitor la critica recurentei potrivit căreia părţile au consimţit la încheierea actului adiţional.
Probele cauzei, respectiv corespondenţa purtată între părţi, relevă însă că neîndeplinirea în totalitate de către intimata - pârâtă a obligaţiei de plată a preţului acţiunilor cumpărate s-a datorat faptului că, ulterior, încheierii actului adiţional, reclamanta nu a mai recunoscut acesteia decât un procent de 20,44% din capitalul social al SC A. SA Deva, deşi prin actul adiţional dobândise 33% din acest capital social.
În acest sens, sunt relevante adresele din 31 august 1999 şi 23 iunie 1999 emise de intimată, precum şi memoriul din 19 iulie 1999, înscrisuri din conţinutul cărora a rezultat că pârâta a solicitat reclamantei clarificarea acestei situaţii, arătând că va achita ratele şi dobânzile numai după ce F.P.S. (antecesoarea reclamantei) va proceda la recunoaşterea procentului de 33% din acţiunile SC A. SA Deva.
Totodată, reclamanta nu a clarificat această situaţie pârâtei referitor la modul cum a redus procentul la 20,44% din acţiunile SC A. SA, de asemenea nu a clarificat faptul că reclamanta a scos la vânzare prin licitaţie publică a unui număr de acţiuni reprezentând un procent de 74,01%, vânzarea care a fost ulterior anulată prin hotărâre judecătorească.
În aceste condiţii este evident că neplata integrală a preţului acţiunilor nu s-a datorat culpei pârâte, reclamanta fiind aceea care a creat incertitudine cu privire la procentul deţinut de intimată din acţiunile SC A. SA Deva.
În ceea ce priveşte susţinerile din recurs în sensul că, schimbarea procentului de 33% din acţiunile societăţii privatizate în 20,44% este rezultatul majorării capitalului social cu valoarea terenului pentru care s-a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate, nu pot fi primite nefiind în niciun fel dovedite, rămânând în stadiul de simple afirmaţii.
De altfel, potrivit art. 969 C. proc. civ., convenţiile legal făcute de părţi au putere de lege, aşa încât reclamanta era obligată să respecte contractul de vânzare - cumpărare precum şi actul subsecvent potrivit cărora s-au stabilit clauze pe care aceasta le-a încălcat.
Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constată că motivele invocate nu se circumscriu în motive de nelegalitate, motiv pentru care urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 404 din 25 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1265/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1282/2008. Comercial → |
|---|
