ICCJ. Decizia nr. 1429/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1429/2008
Dosar nr. 6/62/2003
Şedinţa publică de la 10 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 iunie 1998 reclamanta R.N.P.D.S. Ploieşti cheamă în judecată pe pârâta SC S.P. SRL Ceraşu solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 38.746.958 lei reprezentând contravaloare masă lemnoasă exploatată şi neachitată şi a sumei de 9.184.339 lei reprezentând penalităţi de întârziere calculate conform art. 5.3 din contractul din 12 ianuarie 1998, cu cheltuieli de judecată.
La 24 iunie 1998 pârâta formulează cerere reconvenţională prin care solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 138.367.700 lei penalităţi de întârziere, calculate conform art. 1 din Anexa 2 la contractul din 1998, şi a sumei de 150.000.000 lei daune interese suferite pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale prevăzute de art. 5.6 şi 6.3 din contractul din 12 ianuarie 1998, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 1008 din 10 decembrie 1998, devenită, după îndreptarea erorii materiale, sentinţa nr. 1006 din 10 decembrie 1998 Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge ca nefondată acţiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă, admite ca întemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă şi obligă pe reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei reclamante suma de 854.260 lei penalităţi contractuale, cât şi suma de 944.283.459 lei cu titlu de daune interese, cu 18.316.377 lei cheltuieli de judecată în sarcina reclamantei pârâte.
La 7 noiembrie 2002 reclamanta-pârâtă formulează cerere de revizuire şi de suspendare a hotărârii de mai sus, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., expertul contabil numit în cauză fiind condamnat penal pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prin aceea că a calculat în mod mincinos penalităţi pentru neexecutarea contractului şi daune interese.
Prin sentinţa civilă nr. 2244/C din 20 decembrie 2006 Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, unde cauza a fost strămutată, admite cererea de revizuire formulată de revizuienta reclamantă pârâtă şi, în consecinţă, schimbă în parte sentinţa revizuită în sensul că respinge cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă reconvenţională, înlătură obligaţia reclamantei de a plăti pârâtei sumele de 854.260 lei penalităţi, 944.283.459 lei daune şi 18.316.377 lei cheltuieli de judecată, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei, cu 5.002,8 lei cheltuieli de judecată în sarcina intimatei pârâte; dispune restituirea către revizuientă a cauţiunii depuse.
Pentru a decide astfel instanţa reţine că cererea de revizuire este întemeiată, expertul contabil al cauzei fiind condamnat irevocabil pentru infracţiune privitoare la pricină şi că din sentinţele penale şi probatoriul administrat în cauza penală rezultă că penalităţile de întârziere şi daunele interese calculate în sarcina revizuientei de către expertul inculpat nu au avut o bază reală, nu au avut temei legal fiind nedatorate, că expertul tehnic, scos de sub urmărire penală, a aplicat eronat metoda de calcul a volumului de masă lemnoasă, astfel că raportul de expertiză întocmit de acesta nu este relevant, iar intimata pârâtă nu a făcut dovada neexecutării culpabile de către reclamanta revizuientă a clauzelor contractuale.
Prin Decizia nr. 88/Ap din 12 iunie 2007 Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a lui F.C. şi respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta intimată împotriva sentinţei nr. 2244/C din 20 decembrie 2006 a Tribunalului Braşov, secţia comercială, pe care o păstrează, reţinând, în acest sens, că apelul a fost formulat şi semnat de către societatea pârâtă, F.C. figurând în calitate de reprezentant legal al societăţii, precum şi că motivele de revizuire au vizat exclusiv cererea reconvenţională, împotriva dispoziţiei instanţei de fond prin care a fost respinsă acţiunea principală nefiind exercitată nici o cale de atac; mai reţine instanţa de apel şi că în mod corect a stabilit instanţa de fond că nu a fost dovedită inexistenţa masei lemnoase faptic pe teren precum şi că, neexistând obiecţiuni înainte de autorizarea parchetului prin autorizaţia din 12 ianuarie 1998, conform art. 3.2 din contractul părţilor reclamantei nu-i poate fi imputată nici o sumă cu titlu de penalităţi, neimpunându-se astfel nici suplimentarea probatoriului.
Împotriva deciziei de mai sus pârâta (intimată) SC S.P. SRL prin reprezentantul legal F.C. declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia şi, în principal, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului său, modificarea sentinţei apelate şi respingerea cererii de revizuire ca nefondată, iar, în subsidiar, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
În fundamentarea recursului său recurenta invocă lipsirea sa, la instanţa de apel, de dreptul de a pune concluzii şi a-şi susţine apelul în şedinţă publică, fiind încălcate dispoziţiile legale privind citarea, întrucât instanţa de apel - deşi a rămas în pronunţare la 15 mai 2007 pe solicitarea de suplimentare a probatoriului, amânând pronunţarea la 29 mai 2007, la 5 iunie 2007 şi la 12 iunie 2007, la această din urmă dată s-a pronunţat însă pe apel.
Recurenta reproşează instanţei de apel pronunţarea unei decizii care nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanţa ignorând probele administrate în cauză, înscrisuri şi rapoartele de expertiză silvică, din care rezultă un minus de 222 mc. de masă lemnoasă, cum s-a stabilit prin concluziile expertizei efectuate, înlăturate nelegal de către instanţă.
Recurenta critică instanţa şi pentru a fi reţinut greşit că expertiza efectuată de către expertul condamnat ar fi fost determinantă în cauză, făcând astfel o eronată aplicare a dispoziţiilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ., relevantă pentru pricină fiind expertiza silvică prin care s-a constatat lipsa celor 222 mc. masă lemnoasă.
Recursul pârâtei este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că la termenul din 15 mai 2007 s-au primit concluziile părţilor asupra probelor solicitate de apelanta pârâtă, pronunţarea asupra acestui aspect fiind prorogată pentru următorul termen de judecată din 29 mai 2007 - cum rezultă din încheierea din 15 mai 2007 (filele 35,36 dosar de apel) - termen în cunoştinţa părţilor, la care apelanta a lipsit şi la care instanţa a respins cererile în probaţiune propuse de apelant şi a acordat cuvântul asupra apelului, amânând pronunţarea la 5 iunie 2007 şi apoi la 12 iunie 2002 pentru a da posibilitate părţilor să formuleze concluzii scrise, în temeiul art. 146 C. proc. civ., aşa cum rezultă din încheierea din 29 mai 2007 (filele 37, 38 dosar de apel), situaţie prin raportare la care critica formulată de recurentă urmează a fi respinsă ca nefondată, dreptul la apărare al acesteia fiind respectat.
Nici criticile vizând lipsa motivelor pe care se sprijină decizia recurată nu sunt întemeiate şi urmează a fi respinse, instanţa de apel examinând apelul pârâtei şi respingându-l motiv, dar - cu corecta aplicare a legii procedurale - având în vedere procedura de judecată specifică cererii de revizuire, limitată numai la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ. invocat de revizuienta care a cerut doar respingerea cererii reconvenţionale şi menţinerea dispoziţiilor privitoare la acţiunea principală, infracţiunea săvârşită de expertul condamnat irevocabil fiind determinantă pentru soluţia de admitere a cererii reconvenţionale pronunţată de instanţa a cărei hotărâre a fost atacată cu cererea de revizuire respectivă, astfel că instanţa de apel a examinat şi apelul numai din perspectiva cererii reconvenţionale, reţinând corect, ca şi prima instanţă, că nu a fost dovedită inexistenţa masei lemnoase faptic pe teren şi că, anterior autorizaţiei din 12 ianuarie 1998 a parchetului, nu s-au formulat obiecţiuni împotriva actelor de punere în valoare, care - deci -, potrivit art. 3.2 din contractul nr. 4/1998, sunt considerate ca fiind „corect întocmite şi definitiv acceptate”, neputându-i-se imputa reclamantei revizuiente nici o sumă cu titlu de penalităţi.
Criticile recurentei vizând incorecta apreciere de către instanţă a probelor administrate în cauză şi mai ales a concluziilor rapoartelor expertizelor efectuate nefiind critici de legalitate, faţă de dispoziţiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ. urmează a nu fi examinate.
Astfel fiind, decizia recurată fiind legală şi temeinică, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de pârâta recurentă urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de intimata SC S.P. SRL Teişani împotriva Deciziei nr. 88 din 12 iunie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1428/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 1430/2008. Comercial. Reziliere contract.... → |
|---|
