ICCJ. Decizia nr. 1435/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 1435/2008

Dosar nr. 4174/3/2007

Şedinţa publică de la 10 aprilie 2008

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 6653 din 15 mai 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă cererea reclamantei SC F.I.R. P.I.E. SRL în contradictoriu cu pârâta SC S.I. SRL, pentru declararea ca simulat a contractului de închiriere din 5 februarie 2002, în sensul unei deghizări parţiale a acestuia cu excepţia intenţiei părţilor de a transmite folosinţa spaţiului.

Instanţa a reţinut că părţile au încheiat contractul de închiriere din 25 februarie 2002 având ca obiect închirierea unui imobil situat în sectorul 6 pe o perioadă de 12 luni începând cu 1 aprilie 2002.

De asemenea, părţile au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare autentificat din 25 februarie 2002 având ca obiect promisiunea de vânzare-cumpărare a aceluiaşi imobil.

Ambele contracte sunt acte publice şi corespund voinţei reale a părţilor.

În antecontractul de vânzare-cumpărare părţile au prevăzut obligaţia cumpărătorului promitent de a cumpăra terenul şi construcţiile aferente la data expirării contractului de închiriere iar în contractul de închiriere s-a prevăzut posibilitatea chiriaşului de a cumpăra imobilul în acord cu clauzele ce vor fi negociate separat.

Voinţa reală a părţilor a fost de a da eficienţă ambelor acte juridice, contractul de închiriere producându-şi în mod real efectele specifice până la momentul fixat de părţi pentru încetarea locaţiunii, de la acest moment chiriaşul având dreptul de a cumpăra imobilul conform articolului din antecontract.

Reclamanta a declarat apel solicitând constatarea caracterului simulat al contractului de închiriere în ce priveşte natura juridică şi durata acestuia, precum şi intenţia reală a părţilor de a transmite folosinţa asupra spaţiului până la încheierea contractului de vânzare cumpărare.

În motivarea apelului, apelanta a susţinut că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că ambele acte juridice sunt publice şi corespund voinţei reale a părţilor.

Intenţia reală a părţilor a fost de a nu da eficienţă contractului de închiriere, ci de a transmite folosinţa asupra spaţiului până la perfectarea actului de vânzare-cumpărare, iar încheierea în formă autentică a antecontractului de vânzare-cumpărare nu anihilează caracterul său secret.

Prin Decizia nr. 438 din 10 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a dat o interpretare corectă materialului probator administrat, nu este o simulaţie deoarece actul secret nu s-a încheiat concomitent sau înainte de încheierea contractului aparent.

Pretinsul act secret (antecontractul de vânzare-cumpărare) nu anihilează aparenţa juridică creată de contractul de închiriere, în realitate cele două acte juridice completându-se, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond.

Din art. 6 al contractului de închiriere rezultă posibilitatea chiriaşului de a cumpăra imobilul care forma obiectul locaţiunii, în acord cu clauzele negociate separat, iar prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat tot la 25 februarie 2002 s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare a imobilului.

În cazul în care nu se respecta promisiunea de cumpărare la data încetării contractului de închiriere, suma de 120.000 dolari SUA achitată conform art. 4 se considera contravaloarea chiriei pentru folosinţa imobilului (art. 12 din antecontract).

Reclamanta a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 438 din 10 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii şi admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, recurenta a susţinut că instanţa a reţinut eronat că antecontractul de vânzare-cumpărare nu anihilează aparenţa juridică creată de contractul de închiriere.

De asemenea, în motivarea recursului, recurenta a menţionat că din interpretarea coordonată a clauzelor celor două contracte se desprinde caracterul accesoriu al transmiterii folosinţei asupra spaţiului în raport de obligaţia încheierii în viitor a unui contract de vânzare-cumpărare, suma de 10.000 dolari SUA achitată lunar de către reclamantă reprezenta avans din preţul total al imobilului, contractul de închiriere nu şi-a produs în mod real efectele specifice, transmiterea folosinţei spaţiului operând ca un accesoriu al antecontractului de vânzare-cumpărare.

Recursul este nefondat.

Instanţele au reţinut corect că nu sunt îndeplinite condiţiile simulaţiei, în cuprinsul art. 12 din contract se face referire la situaţia încetării contractului de închiriere, rezultând că acesta era încheiat înainte de încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, prin care s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare a imobilului în speţă.

În cazul în care nu se respecta promisiunea de cumpărare, la data încetării contractului de închiriere, suma de 120.000 dolari SUA achitată conform art. 4 se considera contravaloarea chiriei pentru folosinţa imobilului, conform art. 12 din antecontractul de vânzare-cumpărare.

Se constată, din dezvoltarea în fapt a motivelor de recurs, că nu se regăsesc pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., recursul este nefondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează a fi respins.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC F.I.R. P.I.E. SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 438 din 10 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială ca nefondat.

Obligă recurenta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Irevocabilă.

Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2008.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1435/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs