ICCJ. Decizia nr. 1431/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1431/2008
Dosar nr. 430/44/2007
Şedinţa publică din 10 aprilie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 417 din 8 iunie 2007 pronunţată în dosar nr. 430/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, s-a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire formulată de revizuienţii C.E.G. şi B.P.G. prin reprezentant legal C.E.G. împotriva încheierii nr. 2213 din 11 martie 2005 şi nr. 362 din 13 ianuarie 2005 ambele pronunţate de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Galaţi.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut în esenţă că prin încheierea nr. 362 din 13 ianuarie 2005 a judecătorului delegat, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 76 din 24 februarie 2005 a Curţii de Apel Galaţi s-a respins cererea formulată de SC A.H. SRL privind modificarea actului constitutiv al societăţii, iar prin încheierea nr. 2213 din 13 martie 2005 pronunţată de judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Galaţi, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 568 din 28 iunie 2006 a Curţii de Apel Galaţi prin respingerea recursului ca fiind tardiv declarat s-a admis cererea formulată de SC A.H. SRL şi în consecinţă s-a dispus înregistrarea menţiunilor solicitate în Registrul Comerţului.
Cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ. împotriva celor două încheieri pretins contradictorii a fost respinsă ca fiind tardivă în considerarea faptului că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 teza I C. proc. civ. începe să curgă de la data publicării ultimei încheieri în Monitorul Oficial al României, respectiv 18 aprilie 2005 şi se sfârşeşte la 18 mai 2005, astfel încât înregistrarea cererii la data de 13 iulie 2006 este ulterioară expirării termenului prevăzut de lege.
De asemenea, curtea de apel a arătat că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza II C. proc. civ., în sensul calculării termenului de o lună de la data soluţionării recursului împotriva ultimei încheieri deoarece temeiul de drept invocat de revizuienţi a fost art. 322 pct. 7 alin. (1), respectiv existenţa unor hotărâri definitive potrivnice date de o instanţă de acelaşi grad în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate şi nu alin. (2) referitoare la hotărâri potrivnice date de instanţe de recurs, motiv pentru care este irelevant sub acest aspect data pronunţării ultimei hotărâri de către instanţa de recurs. Acesta fiind şi motivul pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3675 din 17 noiembrie 2006 a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii, iniţial înregistrată la această instanţă, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, reţinând că hotărârile potrivnice sunt încheierile judecătorului delegat.
Din aceste considerente argumentele revizuienţilor bazate pe jurisprudenţa CEDO în sensul că pentru ipoteza atacării unei hotărâri care nu este supusă comunicării termenul curge de la data la care aceasta a fost pusă la dispoziţia părţilor au fost respinse ca fiind străine cauzei.
Hotărârea astfel pronunţată a fost completată prin Decizia comercială nr. 595 din 24 august 2007 în sensul obligării revizuienţilor şi la plata cheltuielilor de judecată către intimaţi în sumă de 13.200 lei reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva ambelor decizii au formulat recurs revizuienţii C.E.G. şi B.P.G. prin reprezentant legal C.E.G.
În privinţa deciziei nr. 417 din 8 iunie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, recurenţii invocă, după reluarea stării de fapt şi a argumentelor privind contrarietatea celor două încheieri pronunţate de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Galaţi, faptul că în mod greşit instanţa a calculat termenul de o lună pentru formularea cererii începând cu data publicării omiţând împrejurarea că revizuientul minor nu citeşte Monitorul Oficial, iar Autoritatea Tutelară nu şi-a îndeplinit funcţiile de apărător al minorului.
În aceste condiţii, susţin revizuienţii, în acord cu practica constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, cererea de revizuire a fost introdusă în termenul de o lună prevăzut de lege deoarece aceasta a vizat şi ultima hotărâre pronunţată în recurs la data de 28 iunie 2006, ceea ce înseamnă că prin introducerea cererii la data de 13 iulie 2006 a fost respectat termenul legal.
De asemenea, arată recurenţii, Decizia nr. 595 din 24 august 2007 este nelegală, solicitând în temeiul prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. diminuarea onorariului avocaţial, care este nepotrivit de mare raportat la valoarea pricinii şi munca depusă de avocaţi ţinând seama şi de împrejurarea că unul dintre revizuienţi este minor, cu atât mai mult cu cât litigiul nu a fost soluţionat pe fond ci în baza unei excepţii invocate din oficiu de instanţă.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 324 pct. 1 teza I, art. 274 C. proc. civ. şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că este nefondat.
Astfel, raportat la temeiul de drept invocat de revizuienţi, respectiv art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., constând în existenţa a două „hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate", în mod corect curtea de apel a calculat termenul de o lună prevăzut de art. 324 pct. 1 teza I de la data publicării în Monitorul Oficial al României a ultimei încheieri pronunţate de judecătorul delegat la ORC Galaţi.
Prin urmare, reţinând că hotărârile pretins contradictorii sunt cele două încheieri precizate de recurenţi, justificat nu a fost luată în considerare data pronunţării deciziei nr. 568 din 28 iunie 2006 prin care s-a soluţionat recursul împotriva încheierii din 13 martie 2005. Data soluţionării recursului era relevantă doar în ipoteza în care instanţa de recurs ar fi evocat fondul, după cum rezultă din dispoziţiile art. 324 pct. 1 teza II C. proc. civ., or, în speţă prin Decizia amintită recursul a fost respins ca fiind tardiv formulat. Pe de altă parte, în mod evident, pentru ca această dată să aibă semnificaţie în calculul termenului înăuntrul căruia se poate formula cerere de revizuire era necesară exercitarea acestei căi de atac împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de recurs. În speţă însă, obiectul revizuirii îl formează cele două încheieri anterior menţionate, situaţie în care în mod corect instanţa s-a raportat la data publicării ultimei încheieri în Monitorul Oficial al României.
Din această perspectivă, nici invocarea jurisprudenţei CEDO referitoare la modalitatea de calcul a termenului pentru exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor care nu sunt supuse comunicării, în sensul că acest termen curge de la data la care hotărârea a fost pusă la dispoziţia părţii, nu este favorabil recurenţilor care au cunoscut existenţa încheierii nr. 2213 din 13 martie 2005 cel mai târziu la 30 mai 2005, data înregistrării recursului împotriva acestei încheieri. Prin urmare, raportat şi la acest moment, înregistrarea cererii de revizuire la data de 13 iulie 2006 este evident tardivă, motiv pentru care excepţia invocată din oficiu a fost corect soluţionată, iar recursul este nefondat.
De asemenea, este nefondat şi recursul declarat împotriva deciziei nr. 595 din 24 august 2007, criticile formulate în privinţa cheltuielilor de judecată constând în disproporţia evidentă dintre cuantumul onorariului de avocat, munca depusă şi valoarea litigiului sunt neîntemeiate, susţinerile recurenţilor şi sub acest aspect nefiind confirmate. În plus, recurenţii s-au adresat iniţial unei instanţe care nu era competentă material în soluţionarea cererii, împrejurare de natură a evidenţia culpa lor procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de revizuienţii C.E.G. şi B.P.G. împotriva deciziilor nr. 417 din 8 iunie 2007 şi 595 din 24 august 2007 ale Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondate.
Obligă recurenţii la câte 2.500 lei cheltuieli de judecată către fiecare intimat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1346/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1432/2008. Comercial → |
|---|
