ICCJ. Decizia nr. 1487/2008. Comercial. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1487/2008
Dosar nr. 317/44/2007
Şedinţa publică de la 6 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC P. SA Călăraşi, a chemat în judecată pe pârâta SC A.S. SA, solicitând să se dispună evacuarea acesteia din bunurile ce au făcut obiectul contractului de asociere în participaţiune din 16 mai 1999, întrucât prin hotărâre judecătorească irevocabilă (sentinţa comercială nr. 329 din 2 iulie 2001 a Tribunalului Călăraşi) a fost reziliat contractul susmenţionat.
Prin cerere reconevenţională, pârâta a solicitat dreptul de retenţie asupra bunurilor motivat pe investiţia de 100.000.000 lei şi cheltuielile de reparaţii în valoare de 128.100.000 lei.
Tribunalul Brăila, învestit cu soluţionarea pricinii prin strămutare de la Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa comercială 171 din 18 februarie 2004, a admis acţiunea, a dispus evacuarea pârâtei din Ferma piscicolă Săruleşti, a respins ca nefondat dreptul de retenţie şi a anulat ca netimbrată cererea reconvenţională.
Instanţa de fond a considerat că pârâta deţine fără nici un titlu ferma pe care o exploatează, contractul de asociere fiind reziliat, iar bunurile în litigiu nu au fost preluate de către autorităţile locale, în temeiul H.G. nr. 1349/2002, aşa încât reclamanta este titulara dreptului la acţiune.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 124 din 24 august 2004, a respins ca tardiv declarat apelul pârâtei; reţinând că apelul nu a fost depus la persoanele prevăzute de lege, ci la agentul procedural al Tribunalului Brăila, funcţionar ce nu avea competenţa să pună rezoluţie de primire.
Prin Decizia nr. 1535 din 4 martie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, admite recursul pârâtei, casează decizia curţii de apel şi trimite cauza spre rejudecare, pentru a se stabili împrejurările înregistrării apelului în registrul general.
Prin Decizia nr. 149/A din 14 decembrie 2005, Curtea de Apel Galaţi, a respins ca tardiv declarat apelul pârâtei, constatând, faţă de noile cercetări efectuate, că funcţionarul ce a înscris rezoluţia de primire pe cererea de apel nu avea abilităţi în acest sens.
Instanţa de recurs, prin Decizia nr. 3209 din 26 octombrie 2006, admite recursul pârâtei, casează hotărârea instanţei de apel atacată şi a trimis cauza spre rejudecare întrucât procedura de citare a fost nelegal îndeplinită.
În rejudecare, instanţa de apel, prin Decizia comercială nr. 46/A din 14 mai 2007 a respins ca tardiv apelul pârâtei; considerând că cererea de apel ataşată la dosar a fost înregistrată la data de 5 aprilie 2004, după împlinirea termenului legal de exercitare a căii de atac.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile obligaţiei instanţei de recurs ce impuneau noi verificări, întemeindu-şi hotărârea pe referatul arhivarului-registrator de la Tribunalul Brăila, fără a justifica obţinerea vizei de la agentul procedural care s-a comportat precum un funcţionar abilitat să primească cererea.
Pe de altă parte, recurenta susţine că justiţiabilii nu au obligaţia şi nici posibilitatea să verifice calitatea persoanelor cărora li se adresează, iar depunerea cererii de apel în momentul studierii dosarului argumentează formularea în termen a cererii de apel. În acelaşi sens este şi dovada respingerii cererii de învestire cu formulă executorie a hotărârii instanţei de fond. Totodată instanţa de apel a nesocotit prevederile Ordinului nr. 125/c din 17 ianuarie 2000 al Ministrului Justiţiei care prevede procedura primirii cererilor de apel sau recurs derogatorie de la dreptul comun.
Instanţa de apel a încălcat şi prevederile art. 1182 C. civ. relative la data certă.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Prevederile art. 114 c.proc.civ stabilesc imperativ regulile de primire a cererilor adresate instanţei judecătoreşti atribuind competenţa de primire a cererii numai preşedintelui instanţei sau judecătorului care îl înlocuieşte. În completarea dispoziţiilor lacunare a acestui text de lege, Regulamentul de Ordine Interioară a instanţelor a prevăzut circuitul concret al unei cereri, iar dispoziţiile art. 109 - respectiv art. 111 anterior modificării din 30 noiembrie 2004 - stabileau că cererile de apel sau de recurs să fie înregistrate mai întâi în registrul general de dosare după care, arhivarul-registrator să le predea preşedintelui care le va rezolva în aceeaşi zi.
Astfel, normele stabilite printr-un ordin al ministrului nu pot fi derogatorii de la dispoziţiile imperative ale codului de procedură civilă, obligaţia de a data cererea revenind preşedintelui sau judecătorului care-l înlocuieşte - art. 114 C. proc. civ.
În aceste condiţii, orice altă rezoluţie înscrisă de un funcţionar necompetent este lovită de nulitate (art. 105 alin. (2) C. proc. civ.).
Eroarea comună de care încearcă să se prevaleze recurenta este nepertinentă. Nu numai incidenţa invocării necunoaşterii legii ce acţionează propria culpă a recurentei, dar şi Regulamentul pe care-l invocă aceasta - ce prevede la art. 93 obligativitatea purtării ecusonului de identificare a funcţionarului şi funcţiei acestuia - sunt de natură a infirma excepţia invocată.
Instanţa de apel nu a ignorat dispoziţiile obligatorii ale deciziei de casare. Aceasta a stăruit în stabilirea situaţiei de fapt, ce a confirmat că un funcţionar necompetent, a săvârşit un act lovit de nulitate, în condiţii care nu oferă certitudinea înscrisului efectuat.
Nici argumentul respingerii cererii de învestire cu formulă executorie a hotărârii instanţei de fond nu este concludent în justificarea depunerii în termen a cererii de apel.
La data de 5 aprilie 2004 a fost înregistrată cererea de învestire cu formulă executorie a sentinţei nr. 171/2004 a Tribunalului Brăila, dată la care arhivarul-registrator a descoperit cererea de apel nedatată şi neînregistrată în registrul general de dosare şi pe care a trimis-o instanţei de apel (fila 1 Dosar nr. 342/2004). Oricum data înregistrării cererii de învestire cu formulă executorie era peste termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac, aşa încât încheierea din 8 aprilie prin care s-a respins cererea nu mai are relevanţă.
Prevederile art. 1182 C. civ. stabilesc data certă aceea a înscrierii într-un registru public a unui act, data pusă de agentul procedural pe copia cererii de apel fără a fi consemnată pe originalul cererii şi înregistrată în registru, nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de textul de lege citat, pentru a forma convingerea asupra exercitării în termen a căii de atac a apelului.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva Deciziei comerciale 46/A din 14 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.S. SA împotriva Deciziei nr. 46 din 14 mai 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1486/2008. Comercial. Constatare nulitate... | ICCJ. Decizia nr. 1490/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
