ICCJ. Decizia nr. 1479/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1479/2008
Dosar nr. 4020/89/2006
Şedinţa publică de la 6 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC G. SRL cu sediul în Bârlad, a chemat în judecată pe pârâta SC U. SRL cu sediul în aceeaşi localitate solicitând obligarea acesteia să o cuprindă în graficul de transport al asociaţiei „B.T.”, astfel cum a fost întocmit ca urmare a adjudecării transportului public de călători şi încheierii contractului de concesiune din 2006.
În urma conexării cu alte acţiune, Tribunalul Vaslui, prin sentinţa civilă nr. 2289 din 11 noiembrie 2006, a respins acţiunea, obligând pe reclamante la 2.500 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că mai multe societăţi comerciale, printre care şi reclamanta au constituit o asociaţie pentru prestarea activităţii de transport, concesionarul SC U. SRL fiind semnatar al contractului cu Consiliul Local Bârlad, care a impus mijloace de transport cu un număr de 14 scaune, condiţie pe care reclamanta nu a îndeplinit-o. Astfel, deţinerea calităţii de membru al asociaţiei nu conferă reclamantei automat, dreptul de a fi inclusă în graficul de transport dacă nu îndeplinea şi condiţiile specificate în caietul de sarcini.
Curtea de apel Iaşi, prin Decizia nr. 19 din 26 februarie 2007, a respins apelurile declarate de reclamantă împotriva sentinţei susmenţionate şi a încheierii din 10 iulie 2006 pronunţate de tribunal, considerând inadmisibilă cererea de modificare a clauzelor caietului de sarcini, iar pe fond neîndeplinite de către apelantă a condiţiilor pentru a fi cuprinsă în graficul de transport.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3, 7 şi 8 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţele au interpretat greşit actul dedus judecăţii în sensul că în condiţiile impuse de caietul de sarcini capacitatea autovehiculelor era de 14 locuri nu de 14+1, reţinând eronat că mijloacele de transport ale reclamanţilor nu îndeplinesc cerinţele contractuale.
Mai susţine recurenta că au fost încălcate normele de competenţă iar instanţa a fost alcătuită cu încălcarea legii întrucât hotărârea instanţei de fond putea fi atacată numai cu recurs.
Recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce se vor expune:
Prin anexa 2 a Caietului de sarcini întocmit în vederea încheierii contractului de concesiune pentru adjudecarea transportului public de călători în oraşul Bârlad s-a prevăzut ca mijloacele de transport să aibă 14 locuri pentru călători. Interpretarea pe care recurenta o face clauzei este greşită întrucât, astfel cum instanţa de apel a considerat, prin expresia 14 locuri pentru călători nu poate fi înţeles şi locul şoferului, care nu face parte din această categorie.
Aşadar, condiţia impusă de concedentul liniilor de transport nefiind îndeplinită, reclamanta nu poate beneficia de contractul de asociere încheiat. În acest sens, nu poate fi considerată hotărârea nemotivată sau cuprinzând motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Cât timp nu îndeplineşte condiţiile pentru efectuarea transportului public de călători, stabilite de consiliul local, reclamanta, semnatară a unui contract de asociere cu mai multe părţi, printre care şi pârâta, nu poate pretinde înscrierea sa în graficul de transport.
În privinţa competenţei de soluţionare sau a alcătuirii instanţei potrivit prevederilor legale, este de menţionat că prevederile art. 2821 C. proc. civ. sunt imperative, de strictă interpretare şi nu exclud de la calea de atac a apelului acţiunile în obligaţia de a face, ce constituie obiectul cererii de chemare în judecată.
Astfel, calificând judicios obiectul acţiunii, instanţele de fond au stabilit aplicarea normei generale în materia căilor de atac, iar dispoziţiile art. 282 C. proc. civ. prevedeau că hotărârile date în primă instanţă de tribunal, sunt supuse apelului la curtea de apel.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 cpc, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei 19 din 26 februarie 2007 pronunţată de Curtea de apel Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC G. SRL Bârlad împotriva Deciziei nr. 19 din 26 februarie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1443/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 1480/2008. Comercial. Suspendare executare... → |
|---|
