ICCJ. Decizia nr. 1655/2008. Comercial. Reziliere contract. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1655/2008
Dosar nr. 6480/1285/2006
Şedinţa publică de la 15 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC B.T.L.T. I.F.N. SA Cluj Napoca prin acţiunea introductivă a chemat în judecată pe pârâta SC A.T. SRL Bistriţa, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate că actul adiţional la contractul de leasing financiar nr. 3196/LE/2004 din 18 noiembrie 2005 şi-a produs efectele între SC D.S. SRL ca utilizator, pârâta ca al doilea utilizator şi reclamanta ca finanţator; obligarea pârâtei la plata sumei de 21.639,49 lei sold neachitat şi la 10.793,03 lei penalităţi de întârziere; să se constate rezilierea contractului de leasing încheiat, ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale şi a neplăţii ratelor de leasing de către debitoare din culpa acesteia, conform scrisorii de reziliere nr. 3926 din 10 august 2006 şi obligarea pârâtei la predarea bunului ce face obiectul convenţiei, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta SC A.T. SRL Bistriţa prin cerere reconvenţională, precizată la 13 martie 2007, a solicitat obligarea reclamantei la încasarea valorii integrale a autoturismului, la emiterea actelor contabile necesare efectuării plăţii, fără includerea penalităţilor şi a contului asigurării C.A.S.C.O., respectiv pentru suma de 8.324 Euro, plus TVA aferent, în echivalent în lei la data emiterii facturii.
Tribunalul Comercial Cluj, prin sentinţa civilă nr. 2140 din 26 martie 2007, a admis în parte acţiunea reclamantei SC B.T.L.T. I.F.N. SA Cluj Napoca, a obligat pârâta la plata sumelor de 21.639,49 lei despăgubiri şi 10.793,03 lei penalităţi de întârziere calculate până la 13 noiembrie 2006.
A constatat reziliat contractul de leasing nr. 3196/LE/2004 şi a obligat pârâta să predea reclamantei autoturismul marca Mercedes Benz E 240, seria şasiu WDB 2110611X101959, cu 1.819,51 lei cheltuieli de judecată.
De asemenea, prin aceeaşi sentinţă, a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de pârâta SC A.T. SRL Bistriţa împotriva reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la 25 noiembrie 2004 între reclamantă, în calitate de finanţator şi SC D.S. SRL Cluj Napoca, în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. 3196/LE/2004, prin care prima a pus la dispoziţia utilizatorului un autoturism marca Mercedes Benz E 240 cu seria şasiului WDB 2110611X101959, contractul fiind încheiat pe o durată de 37 de luni, preţul de achiziţie fiind de 25.000 Euro, plus TVA, iar valoarea reziduală la 5.000 Euro, plus TVA.
Prin actul adiţional la contractul de leasing financiar menţionat, încheiat la 18 noiembrie 2005, pârâta a convenit să preia autoturismul ce face obiectul convenţiei şi ratele aferente contractului.
Deşi actul adiţional nu a fost semnat de pârâtă, cele convenite au fost recunoscute de aceasta prin întâmpinare.
Cum pârâta a refuzat să achite în întregime facturile emise de reclamantă pe motiv că acestea cuprind şi asigurarea C.A.S.C.O. calculată la o valoare a autoturismului mai mare, instanţa în raport de probele administrate în cauză a constatat reziliat contractul de leasing şi a obligat-o la plata sumelor de 21.639,49 lei despăgubiri şi 10.793,03 lei penalităţi, conform tabelelor de calcul aflate la dosar fond conform art. IV lit. f), VII şi XIII lit. b) din contract, precum şi la predarea autoturismului, conform art. XIV lit. c) din contract, fiind în culpă pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate, avându-se în vedere faptul că potrivit art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
Prin aceeaşi sentinţă, Tribunalul Comercial Cluj a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională a pârâtei, reţinând că reclamanta nu poate fi obligată să-i transmită dreptul de proprietate asupra autoturismului în condiţiile neachitării plăţilor aşa cum s-a convenit.
Prin decizia nr. 192 din 25 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefundat, apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii instanţei de fond, cu 4.648,36 lei cheltuieli de judecată către reclamanta intimată, reţinându-se legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate.
Împotriva menţionatei decizii, pârâta SC A.T. SRL Bistriţa a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii acţiunii reclamantei şi admiterii cererii sale reconvenţionale, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, cu cheltuieli de judecată.
În criticile formulate recurenta pârâtă invocă următoarele:
În primul motiv de recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta impută instanţei de apel greşita interpretare a actului adiţional din 18 noiembrie 2005, la contractul de leasing financiar, reţinându-se greşit că societatea sa a preluat în totalitate vechiul contract, în condiţiile în care în realitate între părţi s-a realizat numai un acord de voinţă verbal.
O.G. nr. 51/1997 nu a instituit obligativitatea încheierii contractului de leasing în scris, decât ulterior, prin Legea nr. 287/2006, adică începând cu 12 august 2006.
Recurenta pârâtă prin al doilea motiv de recurs încadrat în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 5 din O.G. nr. 51/1997, în sensul că societatea sa îşi putea alege asiguratorul şi că greşit s-au calculat primele de asigurare anuale pentru suma de 36.500 Euro cât a impus finanţatorul şi nu pentru 25.000 Euro cum era normal.
În cadrul aceleiaşi critici recurenta pârâtă a susţinut că s-au ignorat şi dispoziţiile art. 9 lit. d) şi art. 15 din O.G. nr. 51/1997, în sensul că finanţatorul avea obligaţia să-i respecte utilizatorului dreptul de a cumpăra bunul, dispunându-se unilateral rezilierea contractului pentru neplata primelor de asigurare stabilite discreţionar de acesta în condiţiile în care îşi plătise ratele de leasing.
Invocând motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta pârâtă susţine că motivarea instanţei de apel pe aspectul preluării contractului de leasing financiar de utilizator, fără rezerve şi condiţii este superficială, cuprinzând motive străine de natura cauzei.
Intimata reclamantă prin întâmpinarea şi completarea la întâmpinare depuse la dosar a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Recursul pârâtei este nefondat.
Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că motivele invocate în recurs nu sunt de natură să conducă la casarea sau modificarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită nici una din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel se constată că în mod corect Curtea de Apel Cluj a reţinut situaţia de fapt, în sensul că pârâta SC A.T. SRL Bistriţa la data de 18 noiembrie 2005 prin actul adiţional la contractul de leasing financiar nr. 3196/LE/2004 a preluat contractul menţionat, obligându-se la plata ratelor de leasing la scadenţă, precum şi la plata celorlalte cheltuieli legate de bunul ce face obiectul contractului în schimbul predării către aceasta a posesiei şi folosinţei bunului obiect al contractului de leasing, respectiv a autoturismului Mercedes Benz.
În raport de situaţia de fapt se reţine ca neîntemeiat primul motiv de recurs al recurentei pârâte, încadrat în drept pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., prin care susţine că instanţa de apel a interpretat greşit actul adiţional la contractul de leasing financiar, reţinând că ar fi preluat în totalitate contractul de leasing şi actul adiţional în raport de întâmpinarea aflată în dosarul de fond, prin care aceasta recunoaşte preluarea contractului de leasing menţionat şi de lipsa obiecţiunilor scrise cu privire la clauzele lui, astfel că nu se poate vorbi de o acceptare parţială a contractului şi nici despre o acceptare implicită a ofertei recurentei care este inexistentă.
Mai mult decât atât, prin art. 9 din actul adiţional la contractul de leasing financiar nr. 3196/LE/2004 s-a stipulat că SC A.T. SRL Bistriţa a luat cunoştinţă de toate prevederile contractului de leasing şi a fost de acord cu acestea.
Prin actul adiţional la contractul de leasing preluat de pârâtă s-a convenit ca reclamanta SC B.T.L.T. I.F.N. SA Cluj Napoca să îşi aleagă asiguratorul, asigurarea C.A.S.C.O. încheindu-se prin B.T.I.A.A., iar în cazul în care utilizatorul nu achita prima de asigurare în termen, obligaţia de plată a primei urma să fie luată de finanţator, care refactura cheltuielile de asigurare, acestea fiind purtătoare de TVA şi penalităţi de 0,6 % pe zi întârziere.
Nu poate fi reţinut nici al doilea motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care pârâta susţine că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 5 din O.G. nr. 51/1997 privind operaţiile de leasing, în condiţiile în care bunul care face obiectul contractului de leasing în discuţie era deja asigurat, iar articolul menţionat în forma în care era înainte de modificarea Legii nr. 287/2006 prevedea că obligaţia de a asigura bunul îi revenea finanţatorului, care avea libertatea alegerii asiguratorului, iar asigurarea C.A.S.C.O. şi primele de asigurare erau stabilite de asigurator şi nu de societatea de leasing, iar plata TVA-ului la primele de asigurare era reglementată de Codul Fiscal.
Nu se confirmă nici critica recurentei prin care susţine că instanţa de apel a ignorat dispoziţiile art. 9 lit. d) şi art. 15 din O.G. nr. 51/1997, care prevedea dreptul utilizatorului de a cumpăra bunul şi rezilierea contractului în caz de neexecutare consecutivă timp de 2 luni a plăţii ratei de leasing, faţă de dispoziţiile art. IV lit. f) din contract care prevedea că rezilierea se face în caz de neplată a facturilor emise în termenele şi în condiţiile prevăzute de contract de către finanţator, în temeiul pactului comisoriu expres, fără notificare şi fără intervenţia instanţei de judecată.
Cum potrivit art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante şi reţinând că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate, în mod corect instanţa de apel a menţinut obligaţia de plată a pârâtei la plata despăgubirilor şi a penalităţilor în sumă de 21.639,49 lei şi respectiv de 10.793,03 lei şi a constatat reziliat contractul de leasing.
Nu poate fi primită nici critica ce vizează motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., constatându-se că instanţa de apel în virtutea rolului său activ, motivează corect respingerea motivelor de apel formulate de recurentă în apelul declarat împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, motivele nefiind nici contradictorii şi nici străine pricinii, instanţa reţinând fundamental că pretenţiile admise de tribunal au fost corect şi legal justificate.
Prin notele de şedinţă depuse la 8 mai 2008 la dosar recurenta pârâtă completează argumentarea punctului 1 din recurs, dar aceste critici nu mai pot fi analizate, fiind depuse tardiv, cu depăşirea termenului legal de 15 zile.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâta urmează să plătească reclamantei suma de 521,04 lei cheltuieli de judecată, suma reprezentând costul deplasării cu trenul a consilierului juridic la cele două termene acordate în recurs, cheltuieli dovedite cu biletele depuse la dosar.
Cum celelalte cheltuieli de judecată solicitate de intimata reclamantă n-au fost dovedite a fi fost efectuate, Curtea se va pronunţa numai în raport de probele existente în dosar în momentul deliberării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.T. SRL Bistriţa împotriva deciziei nr. 192 din 25 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 521,04 lei către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1564/2008. Comercial. Pretenţii. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1668/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
