ICCJ. Decizia nr. 1559/2008. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1559/2008
Dosar nr. 1619/118/2006
Şedinţa publică de la 8 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 2104/ COM din 11 aprilie 2007, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta SC B.T.T. SA cu sediul social în Bucureşti în contradictoriu cu pârâtele C. Costineşti - prin P. şi C.L.C. COSTINEŞTI cu sediile sociale în comuna Costineşti judeţul Constanţa.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut, în principal, că prin contractul de comodat nr. 6595/2003 SC B.T.T. SA prin sucursala Costineşti reprezentată prin directorul executiv în baza mandatului nr. 1419/2003, în calitatea de comodant şi C.L. Costineşti, în calitatea de comodatar, s-a convenit cedarea cu titlu gratuit a dreptului de folosinţă temporară asupra activului Teatrul de Vară şi anexe în suprafaţă de 2008 m.p. pe o perioadă de 4 ani cu instituirea unui drept de retenţie al comodatarului asupra spaţiului până la plata contravalorii cheltuielilor efectuate de comodatar.
Convenţia contestată are valoarea unui act de administrare şi nu de dispoziţie, neimpunându-se astfel aprobarea prealabilă a A.G.A. Pornind de la categoria actului de administrare a contractului de comodat, se constată că acesta se înscrie în limitele împuternicirii date, actul fiind încheiat de pârâţi cu bună credinţă.
Deşi sucursala nu poate participa în nume propriu la circuitul civil, acest principiu nu justifică sancţiunea nulităţii, întrucât contractul de comodat a fost încheiat de reprezentantul legal al sucursalei mandatat prin împuternicire.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 266/ COM din 7 decembrie 2007, a admis apelul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2104/ COM din 11 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială şi a schimbat în tot hotărârea apelată în sensul că a admis acţiunea şi a constatat nulitatea contractului de comodat nr. 6595 din 30 octombrie 2003 încheiat între părţi.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că prin încheierea contractului de comodat în litigiu, fără supunerea lui spre aprobare Consiliului de Administraţie şi A.G.A., mandatarul a depăşit limitele mandatului acordat.
Conform contractului, comodantul are obligaţia de a restitui comodatarului eventualele cheltuieli efectuate pentru conservarea bunurilor.
Indiferent de caracterul actului, ca fiind unul de administrare sau de dispoziţie, mandatul acordat impunea supunerea spre aprobare Consiliului de Administraţie şi A.G.A. a eventualelor propuneri, în lipsa îndeplinirii acestor cerinţe sancţiunea care intervine fiind aceea a nulităţii absolute a contractului pentru lipsa consimţământului.
Împotriva deciziei civile nr. 266/ COM din 7 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, au promovat recurs pârâtele C. COSTINEŞTI – prin P. şi C.L. COSTINEŞTI, care au criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul de a respinge acţiunea pe fond şi a constata valabil încheiat contractul de comodat nr. 6595 din 30 octombrie 2003.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că reprezentantul legal al reclamantei a avut dreptul de a încheia contractul de comodat în cauză, iar acesta a fost încheiat prin exprimarea valabilă a consimţământului în forma cerută de lege. Chiar dacă directorul de sucursală ar fi acţionat dincolo de limitele unei împuterniciri dată de A.G.A., s-a realizat o aparenţă de reprezentare legală, pornind de la principiul că actele întocmite de reprezentanţii legali ai persoanelor juridice sunt actele persoanei juridice însăşi.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtelor, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că prin contractul de comodat nr. 6595 din 30 octombrie 2003 încheiat între SC B.T.T. SA, sucursala Costineşti, în calitatea de comodant, pe de o parte şi C. COSTINEŞTI prin C.L. Costineşti în calitatea de comodant, pe de altă parte, au fost stabilite drepturi şi obligaţii corelative, pe durata de 4 ani a derulării contractului.
La momentul încheierii contractului de comodat expus anterior, reclamanta SC B.T.T. SA, sucursala Costineşti, a fost reprezentată prin Director executiv V.A., în baza mandatului nr. 1419 din 23 mai 2003.
Din verificarea mandatului nr. 1419 din 23 mai 2003, rezultă că SC B.T.T. Bucureşti l-a împuternicit pe V.A., în calitatea de Director al Sucursalei Costineşti să exercite următoarele operaţiuni, specificate la pct. c şi anume: negocierea cu P. Costineşti a problemelor legate de terenurile staţiunii Costineşti şi a unor active cu caracter social-cultural şi supunerea spre aprobare Consiliului de Administraţie şi A.G.A. a eventualelor propuneri.
Din această perspectivă, corect a apreciat instanţa de apel întreaga situaţie de fapt şi de drept, deoarece prin contractul de comodat s-a acordat un drept de folosinţă gratuit pe o perioadă de 4 ani, în condiţiile în care reclamanta era obligată să plătească cheltuielile de conservare a imobilului, dar şi cele de amenajare a acestuia, împrejurări care, imperios necesar conduceau la aprobarea Consiliului de Administraţie şi a A.G.A.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge, ca nefundat, recursul declarat de pârâţi împotriva deciziei civile nr. 266/ COM din 7 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâţii C. COSTINEŞTI – prin P. şi C.L. COSTINEŞTI, împotriva deciziei nr. 266/ COM din 7 decembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1554/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 1560/2008. Comercial. Procedură... → |
|---|
