ICCJ. Decizia nr. 1694/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1694/2008
Dosar nr. 336/85/2006
Şedinţa publică de la 20 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Primind spre soluţionare prin declinare de competenţă de la Judecătoria Mediaş acţiunea formulată de reclamanta SC M. SRL Mediaş împotriva pârâtei SC A.Y. SRL Constanţa, Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei şi în consecinţă a obligat-o pe pârâtă prin sentinţa civilă nr. 2739/C din 4 decembrie 2006 să ridice de la sediul reclamantei mărfurile cuprinse în anexa la acţiune - şi care s-a precizat că face parte integrantă din sentinţă - cu cheltuieli de judecată de 158 lei.
La pronunţarea hotărârii de mai sus, instanţa de fond a reţinut că în urma vânzării unor mărfuri de la pârâtă, reclamanta a rămas cu unele produse greu vandabile, înscrise în lista anexă la acţiune, cu privire la care nu a ajuns la nici o înţelegere cu furnizorul mărfii, astfel că s-a impus soluţia obligării pârâtei la ridicarea acelor mărfuri de la reclamantă.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, care, prin Decizia nr. 37/A din 16 martie 2007 a modificat în tot sentinţa instanţei de fond în sensul că a respins acţiunea reclamantei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată la fond şi în apel către pârâtă, reţinând că reclamanta nu a avut nici un temei legal care să îi permită să solicite obligarea pârâtei de a ridica de la sediul său mărfurile greu vandabile preluate spre vânzare.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs susţinând că este netemeinică şi nelegală, dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cauza în apel fiind soluţionată fără a se intra în cercetarea fondului.
Recursul reclamantei este nefondat.
Din analiza actelor din dosar rezultă că părţile în proces au statornicit raporturi comerciale de vânzare-cumpărare. În acest context reclamanta a primit de la pârâtă, fără obiecţiuni, mărfuri la vânzare, facturile emise de pârâtă au fost semnate şi însuşite la plată de reclamantă, ceea ce echivalează cu un contract în formă simplificată.
Deşi reclamanta, a constatat după aproximativ 3 ani de la preluarea mărfurilor respective că unele dintre acestea sunt greu vandabile, aspect ce nu a fost reglementat de părţi la data preluării de către reclamantă a acestor mărfuri, nu o poate ţine răspunzătoare pe pârâtă, respectiv furnizorul mărfii astfel cum corect a reţinut instanţa de apel.
În hotărârea recurată au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 969 C. civ. coroborate cu prevederile art. 1073 şi 1362 C. civ. astfel că prin admiterea apelului pârâtei acţiunea reclamantei în mod corect a fost respinsă pentru obligaţia de a face, încât recursul reclamantei, care este nefondat, se va respinge în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M. SRL Mediaş împotriva Deciziei nr. 37/A din 16 martie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1693/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1695/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
