ICCJ. Decizia nr. 169/2008. Comercial. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 169/2008
Dosar nr. 3529/2/2006
Şedinţa publică de la 25 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea din data de 23 noiembrie 2005 înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, contestatorii A.N. şi A.V. au solicitat, în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. desfiinţarea actelor de executare silită pornită de intimata, în temeiul O.U.G. nr. 51/1998, acte vizând vânzarea prin licitaţie publică a imobilului proprietatea contestatorilor, situat în Fălticeni str. Caporal Ciofu f.n.
În motivare, contestatorii au susţinut că, la data de 10 noiembrie 2005, au luat la cunoştinţă de anunţul de vânzare la licitaţie a imobilului proprietatea lor, imobil ce a făcut obiectul unui contract de ipotecă consimţit de ei pentru garantarea unui credit acordat în anul 1998 SC M.C. SRL.
Totodată, contestatorii au arătat că prin adresa nr. 5255 din 16 decembrie 1999 intimata A.V.A.S. le-a comunicat cesionarea de la B.A. SA a contractului de credit încheiat cu SC M.C. SRL, de la acea dată nemaifiind efectuate acte de executare a debitului preluat, ceea ce impune aplicarea sancţiunii prescrierii dreptului de a cere executarea silită, cu consecinţa desfiinţării formelor de executare pornite la 4 noiembrie 2005 peste termenul general de prescripţie de 3 ani.
Curtea de Apel Suceava şi-a declinat, la data de 22 februarie 2006, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, în a cărei rază teritorială se află sediul intimatei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 86 pronunţată la 19 aprilie 2006, a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatori.
Instanţa a apreciat, în raport de actele dosarului că termenul de prescripţie al dreptului de a cere executarea silită, aplicabil speţei, este de 7 ani potrivit art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1958, termen care în cauză nu s-a împlinit, având în vedere data naşterii dreptului de a cere executarea silită, 20 octombrie 1999, şi data primului act de executare, respectiv data notificării începerii executării silite.
Împotriva acestei sentinţe contestatorii au declarat recurs, la data de 22 mai 2006, solicitând modificarea sentinţei în sensul admiterii contestaţiei şi desfiinţării tuturor actelor de executare silită.
Invocând aplicarea greşită a legii, motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii contestatori au arătat în esenţă că termenul special de prescripţie de 7 ani reglementat de O.U.G. nr. 51/1998 s-a împlinit el urmând a fi calculat pentru fiecare rată scadentă de la data exigibilităţii ei.
Sub un alt aspect, recurenţii au susţinut că în mod greşit prima instanţă a considerat ca fiind primul act de executare comunicarea titlului executoriu de către intimată, în cauză, în raport de dispoziţiile legii speciale, primul act de executare îl constituie publicaţia de vânzare emisă la 4 noiembrie 2005.
La data de 12 ianuarie 2007 recurenţii contestatori au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 referitoare la termenul special de prescripţie de 7 ani în ceea ce priveşte dreptul de a cere executarea silită a creanţelor preluate de A.V.A.S.
Prin încheierea din data de 23 februarie 2007, Înalta Curte a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată de recurenţi şi a dispus, totodată, suspendarea judecăţii recursului pe perioada soluţionării excepţiei.
Urmare respingerii excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională prin decizia nr. 847 din 9 octombrie 2007 şi a restituirii dosarului, recursul a fost repus pe rol din oficiu la data de 8 noiembrie 2007 fixându-se termen de judecată la 25 ianuarie 2008.
Asupra recursului.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate şi având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.
1. Regimul juridic aplicabil executării silite pornită împotriva contestatorilor – recurenţi de către intimata A.V.A.S. este cel reglementat de O.U.G. nr. 51/1998 cu modificările şi completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 409/2001.
2. Prin contractul de cesiune de creanţă nr. 720070 din 16 decembrie 1999 A.V.A.S. a preluat de la B.A. SA creanţa neperformantă pe care aceasta o deţinea împotriva debitoarei SC M.C. SRL creanţă garantată de contestatori, printre altele şi cu contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1893 din 17 iunie 1998 asupra imobilului proprietatea acestora din Fălticeni, Calea Ciofu f.n.
3. Contractul de credit nr. 120 din 13 mai 1998 care constituie titlul creanţei preluate de A.V.A.S. stabileşte modul de rambursare a creditului acordat debitoarei SC M.C. SRL în 10 rate lunare, prima rată fiind scadentă la 20 octombrie 1998.
Prin urmare la 20 iulie 1999 întreaga sumă acordată cu titlu de împrumut devenea scadentă, data la care se naşte şi dreptul creditorului de a cere executare silită.
4. Potrivit art. 13 alin. (4) şi (5) din O.U.G. nr. 51/1998 pe data preluării de către A.V.A.S. a creanţelor neperformante, contractele de credit ajunse la scadenţe încheiate între bănci şi persoane fizice sau persoane juridice debitoare, constituie de drept titlu executoriu, termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate fiind de 7 ani, cu condiţia ca la data preluării dreptul de a cere executare silită să nu fie prescris, condiţie îndeplinită în cauză contractul de cesiune fiind încheiat la 16 decembrie 1999.
Prin urmare termenul de 7 ani statuat de dispoziţiile susmenţionate se împlinea la 20 iulie 2006, dată în raport de care actele de executare întreprinse de A.V.A.S., după comunicarea titlurilor creanţei, respectiv oferta de vânzare prin licitaţie publică nr. 44488 din 4 noiembrie 2005, se înscriu înăuntrul termenului de prescripţie.
5. Cu aceste precizări, de natură să corecteze erorile comise de instanţa fondului în calcularea datei scadenţei împrumutului şi să înlăture aprecierile sale cu privire la întreruperea cursului prescripţiei, aprecieri care nu se fundamentează pe probe concludente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, actele de executare întreprinse de intimată s-au făcut cu respectarea dispoziţiilor speciale care reglementează acestă materie – respectiv O.U.G. nr. 51/1998 modificată şi completată.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de debitorii A.N. şi A.V. împotriva sentinţei comerciale nr. 86 din 19 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1667/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1691/2008. Comercial. Acţiune pauliană /... → |
|---|
