ICCJ. Decizia nr. 1693/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1693/2008
Dosar nr. 32100/3/2005
Şedinţa publică de la 20 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC F.D.F.E.E.E.M.S. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC A.N.B. SA solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.895.927,48 lei penalităţi de întârziere, la plata consumului de energie electrică livrată şi neachitată şi a cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 6023 din 7 iulie 2006, a admis excepţia prescripţiei pretenţiilor pentru penalităţile de întârziere aferente facturilor scadente şi achitate anterior datei de 30 iunie 2001, a admis în parte acţiunea obligând pe pârâtă la 1.430.277.871 lei penalităţi şi la 4.079,57 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că semnarea procesului verbal din 30 iunie 2004 privind anularea penalităţilor contractuale a reprezentat o recunoaştere neechivocă a întârzierilor la plata facturilor din debitul principal şi a penalităţilor de întârziere, de natură să întrerupă termenul de prescripţie pentru pretenţiile solicitate după data de 30 iunie 2001, astfel încât suma datorată, calculată prin expertiza dispusă, este de 1.430.277.871 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 56 din 2 februarie 2007, a respins ca nefondat apelul reclamantei, considerând că termenul de prescripţie a dreptului la acţiune privind penalităţile de întârziere începe să curgă de la data la care au fost emise facturile privind plata acestora.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs, pe care instanţa de recurs l-a considerat motivat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţele au interpretat greşit atât dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 cât şi pe cele ale O.U.G. nr. 37/2004 şi art. 16 şi 17 din contract.
Recunoaşterea penalităţilor prin punctajul încheiat şi procesul verbal din 30 iulie 2004 avea în vedere obţinerea autorizării Consiliului Concurenţei privind anularea penalităţilor reprezentând facilităţi de natura ajutorului de stat.
Recursul este tardiv declarat şi va fi respins.
Prevederile art. 301 C. proc. civ. stabilesc termenul de 15 zile de exercitare a căii de atac a recursului, calculate de la data comunicării hotărârii.
Decizia curţii de apel a fost comunicată reclamantei la data de 19 martie 2007, astfel cum, dovada de comunicare aflată la fila 24 a dosarului de apel, o confirmă iar declararea recursului s-a exercitat la data de 11 aprilie 2007 (fila 7 dosar de recurs) peste termenul stabilit de lege.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul textului de lege citat va respinge ca tardiv declarat recursul împotriva Deciziei comerciale nr. 56 din 2 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta SC F.D.F.E.E.E.M.S. SA Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 56 din 2 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1691/2008. Comercial. Acţiune pauliană /... | ICCJ. Decizia nr. 1694/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
