ICCJ. Decizia nr. 1736/2008. Comercial. Reziliere contract. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1736/2008
Dosar nr. 4241/111/2005
Şedinţa publică de la 21 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 543/Com din 8 septembrie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 4241/Com/2005, Tribunalul Bihor a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta D.S.V.S.A. Bihor în contradictoriu cu pârâta SC I.Q.M. SRL Petreşti şi pe cale de consecinţă a dispus rezilierea contractului de prestări servicii din 15 februarie 2004 încheiat între părţi.
A obligat pârâta să plătească reclamantei 368.900.000 lei, reactualizată cu indicele de inflaţie începând cu data de 31 decembrie 2004, şi până la plata efectivă şi 18.445.000 lei reprezentând 5 % din valoarea contractului cu titlu de garanţie de bună execuţie a contractului.
A obligat pârâta să plătească reclamantei 46.455.000 lei cheltuieli de judecată şi a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la penalităţi de întârziere de 0,3 %.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Între părţi a fost încheiat contractul de prestări servicii din 15 februarie 2004 având ca obiect prestarea de către pârâtă a serviciilor de implementare a programului de gestiune financiar - contabilă, în perioada convenită şi în conformitate cu oferta depusă cu etapele de implementare din Anexa 1 şi obligaţiile asumate prin contract.
Pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, respectiv până la data de 31 decembrie 2004, termenul de execuţie al lucrărilor nu a fost finalizat şi de asemenea, tot din culpa acesteia nu a fost respectat nici graficul de şcolarizare a personalului din cadrul reclamantei - la care s-a obligat.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs (calificat de Curtea de Apel Oradea drept apel în baza prevederilor art. 84 C. proc. civ. la termenul din 15 noiembrie 2007) SC I.Q.M. SRL, solicitând admiterea apelului ca fondat şi modificarea în totalitate a sentinţei nr. 543/Com/2006 a Tribunalului Bihor în sensul respingerii acţiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată în cele două grade de jurisdicţie.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că sentinţa pronunţată în cauză este categoric nelegală, fiind pronunţată în viziunea sa cu încălcarea crasă a legii.
Prin Decizia nr. 170 din 22 noiembrie 2007, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul pârâtei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC I.Q.M. SRL Cluj - Napoca solicitând admiterea recursului său şi modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
În motivarea recursului său, cu trimitere la prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta critică decizia atacată pentru nelegalitate şi interpretarea greşită a unor clauze ale actului dedus judecăţii, din care a dedus, greşit, neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către recurenta pârâtă. De asemenea instanţa a refuzat efectuarea unei expertize de specialitate propusă de pârâtă deşi aceasta ar fi putut clarifica problema executării contractului, respectiv finalizarea implementării programului informatic.
Cu ocazia judecării recursului Curtea a pus în discuţia părţilor problema competenţei instanţelor comerciale în raport cu natura cauzei şi, implicit, şi problema căilor de atac.
Examinând cauza prin prisma celor relevate Înalta Curte constată că obiectul principal al litigiului îl constituie rezilierea contractului de prestări servicii din 15 februarie 2004 încheiat între D.S.V.S.A. Bihor, în calitate de beneficiar, şi SC I.Q.M. SRL, în calitate de prestator de servicii. Acest contract, a fost încheiat de reclamantă ca instituţie publică în cadrul unei proceduri de adjudecare a serviciilor legate de implementarea aplicaţiilor de gestiune economică şi financiară conform O.U.G. nr. 60/2001 (fila 32 dosar fond) iar acţiunea a fost introdusă la data de 11 august 2005, după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004. Or, astfel, litigiul dintre părţi este de natura contenciosului administrativ şi, conform art. 10 alin. (1) şi (3) din această lege, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine secţiei de contencios administrativ a tribunalului iar hotărârea pronunţată este supusă doar recursului.
Întrucât prezenta cauză a fost calificată şi soluţionată, în mod nelegal, ca un litigiu comercial Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (6) C. proc. civ., să admită recursul pârâtei, să caseze decizia şi sentinţa atacate şi să trimită cauza spre rejudecare secţiei de contencios administrativ de la tribunal. Cu ocazia rejudecării instanţa va examina toate aspectele invocate de pârâtă prin recursul său, inclusiv cele privind necesitatea efectuării unei expertize tehnice pentru lămurirea aspectelor de strictă specialitate.
Faţă de cele de mai sus,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC I.Q.M. SRL Cluj - Napoca, împotriva Deciziei nr. 170 din 22 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, casează decizia atacată şi sentinţa Tribunalului Bihor nr. 543 din 8 septembrie 2006 şi trimite cauza la secţia contencios administrativ a Tribunalului Bihor spre competentă soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1735/2008. Comercial. Reziliere contract.... | ICCJ. Decizia nr. 1742/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
