ICCJ. Decizia nr. 1752/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1752/2008
Dosar nr. 1446/105/2007
Şedinţa publică de la 22 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 485 din 4 aprilie 2007 Tribunalul Prahova a admis acţiunea reclamantei R.A.T.P. Ploieşti şi a obligat pârâta SC R.F.S. SRL Braşov să procedeze la înlocuirea unui număr de 7 dispozitive S. necorespunzătoare din punct de vedere al indicatorilor tehnici.
Apelul declarat de pârâta SC R.F.S. SRL Braşov împotriva sentinţei, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia nr. 157 din 3 septembrie 2007.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta pârâtă, reiterând motivele de apel, a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei, precizând că potrivit prevederilor contractuale, aceste dispozitive trebuiau testate în termen de 30 de zile de la livrare, ocazie cu care trebuia să se încheie un proces-verbal în care să se menţioneze toate neregularităţile.
A fost invocată prevederea din art. 5 a Decretului nr. 167/1958 potrivit căruia răspunderea pentru vicii ascunse se prescrie în termen de 6 luni de la data livrării produselor şi în consecinţă nu se poate solicita o eventuală înlocuire a unor produse livrate cu 3 ani în urmă pe motiv că doar acum s-a constatat că acestea nu corespund unor condiţii stabilite de către societatea cumpărătoare fără a ţine cont de standardele produsului şi condiţiile în care acesta trebuie folosit.
În cel de al doilea motiv de recurs, recurenta pârâtă, critică sentinţa pe motiv că la termenul din 4. aprilie 2007, a depus o cerere pentru lipsă de apărare asupra căreia instanţa de fond nu s-a pronunţat.
Cel de al treilea motiv, se referă la faptul că instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii, schimbând înţelesul lămurit al acestuia. Astfel, recurenta a precizat că în baza procesului verbal încheiat, ca urmare a încheierii procedurii de atribuire a contractelor de furnizare şi de servicii, respectiv cerere de oferte pentru 50 bucăţi dispozitive de imersie pentru reducerea noxelor şi a consumului carburant, s-a încheiat contractul de furnizare produse, din care s-au livrat doar 10 bucăţi, la solicitarea intimatei-cumpărătoare.
Livrarea celor 10 bucăţi s-a făcut prompt, cu toate actele din anexă, iar recepţia a fost făcută în totalitate. Din momentul livrării celor 10 bucăţi aceste produse nu au mai fost dorite, fiind scoase din rezervoarele autobuzelor şi introduse într-un depozit unde au stat aproape 3 ani.
Recurenta a arătat că din buletinul de probe efectuate a reieşit că autobuzele aveau consumuri diferite de motorină, fără a avea montate dispozitive Sutper, care trebuie să scadă consumul şi nu să-l crească.
Eficienţa dispozitivului în parametrii de 8-12% reducere consum este confirmată de R.A.R. prin certificate de omologare eliberate în anul 2002, 2003, 2004-2006.
Dispozitivul este garantat 60 luni, dar numai în condiţiile respectării condiţiilor de garanţie prevăzute de fişa tehnică.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata reclamantă R.A.T.P. Ploieşti, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Recursul pârâtei este nul.
Luând în examinare cererea de recurs formulată de pârâta SC R.F.S. SRL Braşov sub aspectul regularităţii acesteia, Înalta Curte, reţine că potrivit art. 133 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată care nu cuprinde semnătura părţii, va fi declarată nulă. Totodată, cu referire la dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, semnătura părţii ce declară calea de atac.
În speţă, cererea de recurs este semnată şi ştampilată de către avocat L.E., care la data de 12 mai 2008 a depus, prin serviciul registratură, adresă prin care comunică instanţei că nu mai asigură asistenţa juridică şi reprezentarea recurentei pârâte SC R.F.S. SRL Braşov.
La termenul de judecată din data de 6 martie 2008, când recurenta pârâtă a lipsit, instanţa a dispus, prin încheierea de şedinţă, citarea recurentei pârâte cu menţiunea ca până la termenul din 22 mai 2008 să complinească neregularitatea referitoare la semnarea şi ştampilarea recursului (fila 46 şi 48 dosar recurs) aceasta însă nu s-a conformat acestei obligaţii legale.
În consecinţă, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. şi va constata nul recursul formulat de pârâta SC R.F.S. SRL Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâta SC R.F.S. SRL Braşov, împotriva Deciziei nr. 57 din 3 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 22 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1742/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1798/2008. Comercial. Nulitate radiere. Recurs → |
|---|
