ICCJ. Decizia nr. 1812/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1812/2008
Dosar nr. 138/1/2008
Şedinţa publică de la 27 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 451 din 12 martie 2007, Tribunalul Caraş Severin, secţia comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC G.B. SRL Bocşa în contradictor cu pârâta SC R.T. SRL I.P. pe care, în consecinţă a obligat-o la plata sumei de 355.211,3 lei cu titlu de despăgubiri.
Instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrate că părţile au încheiat contractul nr. 7/13 martie 2004 având ca obiect executarea de către prestator pentru şi în favoarea beneficiarului (reclamantei) a lucrării „transport sorturi de nisipuri minerale” la termenul şi preţul prevăzut în contract dar că lucrarea a prezentat deficienţe calitative fapt ce a atras refuzul antreprenorului lucrării şi al beneficiarului acestuia de plată şi acţionarea în judecată pentru prejudiciul astfel creat.
Curtea de Apel Timişoara , secţia comercială, prin Decizia nr. 229 din 25 octombrie 2007 a respins apelul declarat de pârâtă ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a înlăturat criticile apelantei pârâte cu privire la aprecierea probelor de către instanţa de fond reţinând că nota de constatare întocmită de D-nul inginer D.B. are valoare probatorie fiind întocmită de o persoană avizată şi care este independentă faţă de părţile litigante, el verificând pentru antreprenorul general SC P. SA calitatea tehnică a lucrurilor, constatările sale coroborându-se cu dispoziţiile martorei L.L.E.
S-a apreciat ca nefiind suficient de relevante probele administrate de pârâtă iar în ceea ce priveşte modul de recepţie a transporturilor efectuate, instanţa de apel a constatat că verificarea acestora se făcea doar aleatoriu, prin sondaj conform anexei la contract.
Reţinând neîndeplinirea de către pârâtă a obligaţiei de livrare a sorturilor minerale corespunzătoare ca şi compoziţie, instanţa a apreciat ca întemeiat dreptul reclamantei la despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului rezultat din neîncasarea contravalorii lucrărilor efectuate pentru SC P.I.T. SRL, faţă şi de prevederile art. 970 alin. (2) C. civ.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs pârâta pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. arătând că:
- în mod greşit motivarea instanţei referă la o clauză calitativă specială relativ la sorturile livrate contrar art. 4 din contract;
- în sensul art. 4 din contract recepţia nu poate fi interpretată decât ca o recepţie cantitativă şi calitativă;
- buletinele de analize numite rapoarte de încercare infirmă existenţa unor neajunsuri calitative;
- nota de constatare a ing. Boldus provine de la beneficiarul lucrării şi nu îi este opozabilă, ea având şi caracter extrajudiciar;
Intimata reclamantă nu a depus întâmpinare la dosar.
Opinia Înaltei Curţi.
Prin acţiunea formulată reclamanta a solicitat despăgubiri „reprezentând prejudiciul încercat ca urmare a deficienţelor calitative ale mărfii livrate de către pârâtă ca urmare a nerespectării obligaţiilor asumate prin contractul de prestări servicii încheiat la 23 martie 2004.
Ambele instanţe au procedat însă la administrarea de probe pentru a demonstra că betonul turnat nu era corespunzător datorită calităţii necorespunzătoare a sorturilor livrate de pârâtă şi încorporate în acesta.
Or, părţile au încheiat un contract complex atât de vânzare - cumpărare prin care pârâta s-a obligat să furnizeze şi reclamanta să cumpere o cantitate de circa 8.000 m3 sort cât şi de prestări servicii prin care pârâta s-a obligat să execute prestaţia denumită „Transport sorturi de nisipuri minerale din localitatea Ulmeni Judeţul Mureş în Municipiul Baia Mare”.
În art. 4 din contract s-a stipulat că „recepţia materialului transportat se va executa de şeful de staţie la destinaţia indicată de beneficiar, confirmând acest fapt în foaia de transport a conducătorului auto”.
Contractul încheiat fiind unul comercial, instanţa trebuia să clarifice, pe baza de interogatorii şi înscrisuri dacă cumpărătorul a preluat direct bunurile de la vânzător sau de la cărăuş şi să facă, după caz, aplicarea fie a art. 1324 C. civ. raportat la art. 1103 C. civ. având în vedere că sortul contractat este un bun determinat generic iar dovada existenţei deficienţelor calitative reprezintă o neexecutare a obligaţiei de predare fie a art. 70 C. com. dacă se dovedeşte că, cumpărătorul a preluat bunurile de la cărăuş, deficienţele calitative reclamate fiind echivalente viciilor aparente la care referă acest text de lege.
În ambele situaţii, existenţa eventualelor deficienţe calitative se apreciază la momentul executării obligaţiei de predare de către vânzător şi respectiv a celei de preluare a bunului vândut de către cumpărător, iar nu, cum greşit au apreciat instanţele, la un moment ulterior acestuia, după încorporarea lui prin prelucrare.
Aşa fiind, Înalta Curte va admite recursul declarat constatând că potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. motivarea deciziei atacate este străină de natura pricinii iar potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu s-a făcut aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la contractul de vânzare - cumpărare şi transport în sensul celor mai sus constatate şi, în aplicarea art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va casa decizia atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC R.T. SRL I.P. împotriva Deciziei civile nr. 229/A/Com din 25 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la curtea de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1798/2008. Comercial. Nulitate radiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1821/2008. Comercial. Acţiune în anularea... → |
|---|
