ICCJ. Decizia nr. 1742/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1742/2008
Dosar nr. 12490/1/2006
Şedinţa publică de la 21 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 107 din 6 martie 2007 a Tribunalului Iaşi s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta R.A.J.A.C. Iaşi împotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului Iaşi şi a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei 68.746,02 lei cu titlu de preţ, 33.389,95 lei penalităţi calculate până la 26 septembrie 2005 şi în continuare până la achitarea efectivă a debitului şi 3.224,23 lei cheltuieli de judecată. De asemenea a fost respinsă acţiunea faţă de pârâta Primăria municipiului Iaşi ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a se pronunţa astfel tribunalul a reţinut următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta R. - A.J.A.C Iaşi a chemat în judecată pe pârâtele Primăria municipiului Iaşi şi Consiliul Local al municipiului Iaşi pentru a se dispune obligarea acestora la plata sumelor de: 68.746,02 lei reprezentând contravaloarea facturii aferentă lunii octombrie 2002, 33.389,95 lei penalităţi de întârziere aferente aceleiaşi facturi calculate până la data promovării acţiunii şi în continuare până la achitarea integrală a debitului principal, 3.224,23 lei cheltuieli de judecată.
În fapt, se motivează că în baza contractului din 1 ianuarie 1995 reclamanta a furnizat pârâţilor servicii de alimentare cu apă potabilă şi canalizare. Pentru luna octombrie 2002 s-a emis factura în valoare de 68.746,02 lei, însă aceasta nu a fost achitată în termenul scadent stabilit în contract. Prin urmare, pârâtele datorează atât contravaloarea facturii, cât şi penalităţile de întârziere în temeiul art. 6 din contract.
Pârâtul Consiliul Local al municipiului Iaşi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii şi s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria municipiului Iaşi.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei municipiului Iaşi, se constată că aceasta este întemeiată. Astfel, primăria nu există ca persoană juridică, nefiind reglementată prin Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Administraţia publică locală este reprezentată de primar şi consiliul local. Deşi în contractul încheiat apare ca parte Primăria municipiului Iaşi, în fapt, contractul a fost semnat de primar ca reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale. Aşa fiind, instanţa va admite excepţia şi va respinge acţiunea formulată împotriva pârâtei Primăria municipiului Iaşi ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală activă.
În ceea ce priveşte pe pârâtul Consiliul Local al municipiului Iaşi, deşi acesta nu are calitatea de parte contractantă, în virtutea art. 38 alin. (2) lit. d), f) din Legea nr. 215/2001 acesta administrează domeniul public şi privat al municipiului Iaşi şi aprobă bugetul local, astfel că hotărârea trebuie să îi fie opozabilă.
Referitor la fondul cauzei, se constată că acţiunea este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 969 şi art. 970 C. civ., convenţiile legal încheiate au putere de lege între părţile contractante, iar acestea trebuie executate cu bună-credinţă. De asemenea, art. 1361 C. civ. stabileşte că principala obligaţie a cumpărătorului este aceea de a plăti preţul în ziua şi la locul stabilit în contract. Tot astfel, art. 1082 C. civ. stabileşte că debitorul poate fi obligat la plata de daune-interese fie pentru neexecutarea obligaţiei, fie pentru executarea acesteia cu întârziere, chiar dacă nu este rea-credinţă din partea sa, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu îi poate fi imputată.
În speţă, în art. 15 alin. (2) din contractul încheiat între părţi s-a stipulat că neachitarea facturii în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii documentului de plată atrage perceperea de penalităţi conform prevederilor legale. Prin actul adiţional încheiat ulterior (a se vedea fila 3) s-a stabilit că penalităţile de întârziere vor fi de 0,25 pe zi şi se vor aplica începând cu a 31-a zi de înmânarea actului de plată.
Pârâta nu contestă întârzierea la plata aferentă lunii octombrie 2002, ci susţine că debitul nu este real întrucât anexele la contract referitor la suprafeţele la care se calculează sumele de plată nu au fost acceptate, calculul făcut de reclamantă fiind arbitrar. Apărarea pârâtei nu poate fi primită. Astfel, din partea finală a contractului rezultă că anexele respective fac parte integrantă din contract, aspect însuşit de pârâtă prin semnătură. Mai mult decât atât, valoarea consumurilor a fost stabilită de reclamantă pe baza suprafeţelor comunicate de pârâtă (a se vedea filele 35 - 37). Rezultă aşadar că apărarea pârâtei este pur formală, nefiind solicitată efectuarea unei expertize contabile în vederea clarificării debitului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Consiliul Local Iaşi criticând-o sub aspectul temeiniciei şi legalităţii, instanţa de fond greşit interpretând clauzele contractului din 15 martie 2002 perfectat între părţi ce nu au fost coroborate cu prevederile Regulamentului pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare. În raport de prevederile art. 73 alin. (3) al acestui regulament se impunea calcularea separată a sumelor pretinse, corespunzător suprafeţei construite şi respectiv neconstruite, coeficientul fiind diferit. În condiţiile în care factura din 31 octombrie 2002 a fost justificat refuzată la plată se impuneau probe care să justifice pretenţiile reclamantei.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 61 din 5 iunie 2006, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen pârâtul Consiliul Local Iaşi, solicitând admiterea recursului şi modificarea în totalitate a deciziei atacate.
În motivarea recursului său întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pârâtul recurent a invocat în primul rând excepţia nelegalităţii Hotărârii Consiliului Judeţean Iaşi nr. 28/2000 prin care s-a aprobat Regulamentul pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare, potrivit căruia s-a stabilit contravaloarea colectării apelor meteorice la reţeaua de canalizare iar în al doilea rând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Iaşi întrucât contractul în cauză a fost încheiat de Primăria municipiului Iaşi.
Faţă de excepţia de nelegalitate invocată de recurent, Înalta Curte, prin încheierea din 25 octombrie 2006, a admis cererea şi a dispus sesizarea Tribunalului Iaşi pentru soluţionarea respectivei excepţii de nelegalitate.
Prin sentinţa nr. 3146 din 1 noiembrie 2007 Tribunalul Iaşi a respins excepţia de nelegalitate a hotărârii Consiliului Judeţean Iaşi nr. 28/2000 iar Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 63 din 11 februarie 2008, a respins recursul declarat de Consiliul Local al municipiului Iaşi împotriva acestei sentinţe.
Faţă de această soluţie privind excepţia de nelegalitate primul motiv de recurs apare ca nefondat.
Nici cel de al doilea motiv de recurs - care nu a constituit şi motiv de apel - nu este fondat având în vedere că, în virtutea art. 38 alin. (2) lit. d) şi f) din Legea nr. 215/2001, recurentul administrează domeniul public şi privat al municipiului iar potrivit art. 19 alin. (1) şi (5) din aceiaşi lege unităţile administrativ - teritoriale sunt titularele drepturilor ce decurg din raporturile cu persoane fizice sau juridice şi ele sunt cele care plătesc despăgubirile. Consiliul local, ca autoritate administrativă publică deliberativă, exercită drepturile şi îndeplineşte obligaţiile unităţii administrativ - teritoriale conform art. 35 din Decretul nr. 31/1954 şi ca atare, are calitate procesuală pasivă şi în prezenta cauză, hotărârea pronunţată fiindu-i opozabilă.
Faţă de cele arătate Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ. să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Iaşi, împotriva Deciziei nr. 61 din 5 iunie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1736/2008. Comercial. Reziliere contract.... | ICCJ. Decizia nr. 1752/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
