ICCJ. Decizia nr. 1766/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A5
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1766/2008
Dosar nr. 35043/3/2006
Şedinţa publică de la 22 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 5839 din 27 aprilie 2007. a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta E.L.K.F.T. cu sediul social în Ungaria, şi cu sediul ales la SCA R.R.R. din municipiul Târgu Mureş, Judeţul Mureş în contradictoriu cu pârâta SC S.T. SRL cu sediul social în Bucureşti, astfel cum a fost precizată, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 89.598 EURO, reprezentând contravaloare transport şi 2.440,57 EURO reprezentând dobânzi legale calculate până la data de 24 august 2006.
De asemenea, a mai fost obligată pârâta la plata sumelor de 6.431,27 RON şi 4.507,6 EURO reprezentând cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut, în principal, şi cu referinţă la raportul de expertiză contabilă, că în perioada septembrie 2005 – aprilie 2006, între părţi, s-au desfăşurat raporturi contractuale concretizate în prestarea unor servicii de transport marfă (66 de transporturi) de către reclamanta E.L.K.F.T. în beneficiul pârâtei SC S.T. SRL Valoarea totală ce corespunde transporturilor efectuate de reclamantă este de 123.218 EURO, pârâta SC S.T. SRL achitând suma de 33.620 EURO, rezultând un debit principal restant în cuantum de 89.598 EURO, debit ce a fost recunoscut prin înscrisul intitulat „Datorie Recunoaştere”.
Onorariul de avocat în sumă de 4.507 EURO a fost considerat de instanţă corespunzător valorii pricinii şi muncii îndeplinite de avocat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 529 din 6 noiembrie 2007, a respins apelul formulat de pârâta SC S.T. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 5839 din 27 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
De asemenea, a mai respins şi cererea de suspendare a executării sentinţei, ca rămasă fără obiect.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că în mod corect a fost acordată intimatei reclamanta suma de 4.507,6 EURO reprezentând onorariu de avocat, reţinând că este corespunzătoare valorii pricinii, pretenţiile iniţiale fiind în sumă de 94,833 EURO iar munca prestată în cauză constând în redactarea acţiunii şi reprezentarea la termenele de judecată fixate pentru judecarea cauzei.
Împotriva deciziei comerciale nr. 529 din 6 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC S.T. SRL care a criticat această hotărâre judecătorească numai sub aspectul că în mod greşit instanţa nu a redus cheltuielile de judecată, respectiv onorariul de avocat în sumă de 4.507 EURO, care este foarte mare. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a evocat posibilitatea instanţei de a reduce cheltuielile de judecată tocmai pentru a nu se solicita cheltuieli de judecată care să împovăreze părţile.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefundat, recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.
În speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. şi anume că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru, timbru judiciar, plata expertizelor, despăgubirea martorilor, onorariile de avocat, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat procesul va dovedi că le-a făcut.
Este adevărat că reglementările cuprinse în art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat cu modificările şi completările aduse stabilesc că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, constituie titlul executoriu.
Din verificarea documentaţiei existente, reiese că reclamantul a făcut dovada plăţii efective a onorariului de asistenţă juridică, iar pe de altă parte, aşa cum bine a evocat în motivarea sa instanţa de apel, volumul de muncă al avocatului a fost considerabil, redactând cereri, solicitând probe, participând la toate termenele necesare soluţionării unei cauze al cărei obiect a fost obligarea pârâtei la plata unei sume de 92.401 EURO şi 2.432,53 EURO, conform cererii de chemare în judecată.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge, ca nefundat, recursul pârâtei SC S.T. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 529 din 6 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind îndeplinite niciuna din cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC S.T. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 529 din 6 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1701/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 1845/2008. Comercial → |
|---|
