ICCJ. Decizia nr. 1856/2008. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1856/2008
Dosar nr. 3182/118/2006
Şedinţa publică de la 29 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 1 septembrie 2006 reclamanta I.A. cheamă în judecată pe pârâtele SC Modern SA Constanţa prin lichidator judiciar SC B.F.S. SRL şi SC O. SA Constanţa solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate existenţa în patrimoniul pârâtei SC M. SA a dreptului de proprietate asupra următoarelor imobile situate în Constanţa: magazinul 6 situat în str. Mircea cel Bătrân (construcţie şi teren), magazinul 7 situat în str. Mircea cel Bătrân (construcţie şi teren), magazinul 16 situat în Bd. Tomis (construcţie şi teren), magazinul 17 Complex F. (construcţie şi teren), P.A. situată în Bd. Tomis – Complex D. (construcţie şi teren), R.V. situat în Bd. Tomis (construcţie şi teren), magazinul 36 situat în str. Unirii (construcţie şi teren). La data de 19 februarie 2007 reclamanta invocă şi excepţia nulităţii absolute a Protocolului din data de 26 mai 1995 încheiat în afara unei A.G.A. şi fără a exista o mandatare specială din partea societăţilor în favoarea acţionarilor.
Prin sentinţa civilă nr. 2665/ COM din 19 mai 2007 Tribunalul Constanţa, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, respinge excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta SC O. SA, respinge excepţia nulităţii absolute a Protocolului încheiat la 26 mai 1995 invocată de reclamantă şi respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, cu 800 lei cheltuieli de judecată în sarcina reclamantei şi în favoarea pârâtei SC O. SA.
Pentru a decide astfel, instanţa reţine că acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 3441/C/1995, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 3441/ C din 4 iulie 1995, a avut alte părţi, alt obiect şi altă cauză faţă de acţiunea de faţă, în sensul că a vizat autorizarea funcţionării SC O. SA, prin divizarea parţială a SC M. SA, şi nu analizarea valabilităţii sau nevalabilităţii protocolului încheiat între părţi la data de 26 mai 1995, nefiind deci îndeplinite condiţiile autorităţii de lucru judecat prevăzute de art. 1201 C. civ., condiţii care nu sunt întrunite nici de sentinţa civilă nr. 3597/ COM din 14 decembrie 2001, pronunţată în dosarul nr. 2399/COM/2001 pe rolul Tribunalului Constanţa, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 472/COM/2002 a Curţii de Apel Constanţa, care, deşi s-a judecat între aceleaşi părţi având acelaşi obiect respectiv constatarea nulităţii absolute a Protocolului din 26 mai 1995, iar în subsidiar constatarea ineficacităţii acestuia pentru neîndeplinirea condiţiei impuse prin el, temeiul juridic şi cauza acesteia au fost diferite, respectiv art. 152 din Legea nr. 31/1990 faţă de art. 948 C. civ., pricina fiind soluţionată irevocabil pe excepţia lipsei calităţii procesuale active şi nu în urma examinării pe fond; reţine, de asemenea, instanţa că Protocolul din 26 mai 1995 reprezintă o concretizare a hotărârii A.G.A. din 27 martie 1995, necontestată sau anulată, în cadrul căreia s-a votat cu 88,3 % pentru divizarea SC M. SA prin constituirea SC O., nefiind necesară nici existenţa unui mandat special al societăţii pentru acţionarii care au participat la întocmirea lui şi nici îndeplinirea condiţiei de existenţă a capacităţii de a contracta sau a consimţământului, precum şi că obiectul Protocolului nu l-a constituit creditul, de altfel achitat, potrivit bilanţului contabil din 30 iunie 1995 al SC M. SA, ci imobilele trecute în patrimoniul SC O. SA, neexistând astfel încălcări ale art. 948 C. civ.; mai reţine instanţa de fond că prin hotărârea A.G.A. a SC M. SA s-a decis cu 88,3 % din voturi divizarea parţială a societăţii şi înfiinţarea SC O. SA, divizare autorizată la 4 iulie 1995 când s-a operat şi transferul unor active patrimoniale determinate prin Protocolul din 26 mai 1995, între care şi imobilele în litigiu, din patrimoniul SC M. SA divizată în patrimoniul societăţii înfiinţată prin divizare şi autorizată să funcţioneze prin sentinţa civilă nr. 3441/ C din 4 iulie 1995.
Prin decizia civilă nr. 219/ COM din 11 octombrie 2007 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, respinge apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond, cu 500 lei cheltuieli de judecată în sarcina apelantei, reţinând, în acest sens, că Protocolul din 27 mai 2005 autentificat reprezintă o concretizare a hotărârii A.G.A. din 27 martie 1995 care a decis divizarea SC M. SA şi modificarea corespunzătoare a actelor constitutive, astfel că nu era necesară existenţa unui mandat special al societăţii pentru acţionarii care au participat la încheierea protocolului, precum şi că în procesul de divizare a SC M. SA s-au respectat dispoziţiile art. 248 din Legea nr. 31/1990 şi, cu deosebire, ale prevederilor lit. b) cărora li s-a răspuns expres prin cele stabilite în protocolul încheiat, al cărui obiect l-au constituit imobilele trecute în patrimoniul SC O. SA şi nu creditul în sumă de 93.470.873,64 lei (Rol) achitat în întregime.
Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii apelului şi admiterea acţiunii sale, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
Susţine recurenta în motivarea recursului său reluând în esenţă criticile din apel, că instanţa de apel nu a analizat încălcarea dispoziţiilor art. 153 din Legea nr. 31/1990, respingând nemotivat criticile formulate în apel referitoare la nerespectarea condiţiilor de formă şi publicitate de către hotărârea A.G.A. din 27 martie 1995, ceea ce antrena şi nulitatea absolută a Protocolului din 26 mai 1995, că instanţa a interpretat greşit conţinutul Protocolului în litigiu a cărui valabilitate era afectată de plata creditului, care, implicit, a format deci obiectul menţionatului protocol, cuantumul creditului nefiind determinat, semnatarii protocolului neputând stabili în sarcina SC O. SA obligaţia de plată a creditului, instanţa apreciind greşit documentele depuse în dovedirea achitării acestuia, probele administrate probând efectuarea altor plăţi, precum şi că instanţa de control judiciar a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 241 şi ale art. 131 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 cu privire la hotărârea A.G.A. din 27 martie 1995, ca şi a dispoziţiilor art. 948 pct. 2 C. civ., întrucât a ignorat că Protocolul din 26 mai 1995 nu a fost semnat şi de acţionarul T.I., nefiind astfel întrunită aceeaşi majoritate cu care s-a luat în A.G.A. din 27 martie 1995 decizia divizării.
Prin întâmpinările depuse la dosar pârâtele SC O. SA şi SC M. SA, fiecare în parte, solicită respingerea recursului reclamantei, ca nefondat, arătând şi că o acţiune promovată de reclamantă având ca obiect constatarea nulităţii absolute a protocolului din 26 mai 1995 a fost irevocabil respinsă (decizia nr. 2941 din 13 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Recursul nu este fondat.
Examinând decizia recurată din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate de recurentă se constată că aceasta este legală şi temeinică, instanţa de apel interpretând corect protocolul din 26 mai 1995, invocat în cauză, şi făcând o corectă aplicare atât a dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, în varianta în vigoare la momentul divizării SC M. SA, cât şi ale art. 948 pct. 2 C. civ. şi reţinând, de asemenea, corect că protocolul în litigiu s-a încheiat în cadrul procedurii de divizare a intimatei SC M. SA, divizare decisă prin hotărârea A.G.E.A. din menţionata societate din 27 martie 1995, în actul adiţional autentificat la 28 iunie 1995, prin care s-a modificat statutul şi contractul intimatei, conform hotărârii A.G.E.A. menţionate precizându-se că divizarea parţială se face în baza bilanţului contabil aprobat de A.G.A. din 28 aprilie 1995, precizarea reţinută şi în sentinţa civilă nr. 3441/ C din 4 iulie 1995 a Tribunalului Constanţa prin care se autorizează constituirea prin divizare parţială din SC M. SA a SC O. SA.
Făcând o corectă interpretare a protocolului în litigiu instanţa de control judiciar a stabilit că acesta s-a încheiat în cadrul procedurii de divizare şi a avut ca obiect stabilirea valorilor corporale şi incorporale ce urmau a fi trecute la divizare în patrimoniul SC O. SA şi nicidecum creditul ce urma a fi achitat de SC O. SA până la 30 mai 1995, constatând, totodată, întemeiat, că menţionatul protocol, încheiat în executarea hotărârii A.G.E.A. din 27 martie 1995, îndeplineşte condiţiile de valabilitate prevăzute de art. 948 C. civ.
Se reţine, din conţinutul protocolului, că acesta nu vizează transmiterea propriu-zisă a mijloacelor fixe vizate către SC O. SA, ci stabileşte doar valoarea acestora, astfel că nu se impunea un mandat expres din partea A.G.E.A. pentru semnatarii lui, care nu au făcut niciun act de dispoziţie asupra unor bunuri din patrimoniul societăţii divizate, astfel că urmează a fi respinse criticile recurentei cu privire la aceste aspecte.
Urmează a fi respinsă şi critica recurentei cu privire la greşita aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 153, 131 alin. (5) şi art. 241 din Legea nr. 21/1990, întrucât divizarea pusă în discuţie de către recurentă şi protocolul încheiat cu acel prilej privesc o operaţie realizată între 27 martie 1995 şi 4 iulie 1995, dispoziţiile normative vizate de recurentă neexistând în textul Legii nr. 31/1990 în varianta în vigoare la momentul operaţiei în litigiu, variantă care nici nu cuprindea dispoziţii exprese cu privire la divizare, astfel că, dat fiind principiul neretroactivităţii legii, divizarea SC M. SA şi Protocolul din 30 mai 1995 nu pot fi examinate în lumina dispoziţiilor din Legea nr. 31/1990 introduse ulterior, în urma modificării menţionatei legi.
Cât priveşte critica vizând greşita evaluare de către instanţa de apel a probelor administrate pentru dovedirea achitării creditului de către intimata SC O. SA, aceasta urmează a nu fi examinată, nereprezentând o critică de nelegalitate, posibil a fi încadrată în motivele de recurs invocate, ci reprezentând o critică de netemeinicie care excede dispoziţiilor art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Faţă de cele de mai sus, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei instanţei de apel urmează a fi respins ca nefondat.
Cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta urmează a fi obligată la plata către intimata pârâtă SC O. SA a sumei de 1.121,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta I.A. împotriva deciziei nr. 219/ COM din 11 octombrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta reclamantă la 1.121,75 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC O. SA Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1845/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 187/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
