ICCJ. Decizia nr. 187/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 187/2008
Dosar nr. 9496/100/2006
Şedinţa publică de la 25 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 31 ianuarie 2006, reclamanta SC A. SRL a solicitat obligarea pârâtului R.I.D. la restituirea autoturismului marca R. model Trafic a certificatului de înmatriculare sub sancţiunea unor daune cominatorii de 50 Ron pe zi de la data rămânerii definitive a sentinţei.
Judecătoria Baia Mare, prin sentinţa civilă nr. 4414 din 22 iunie 2006, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârât, a admis în parte acţiunea reclamantei şi l-a obligat la restituirea autoturismului; s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la daune cominatorii.
Prin decizia nr. 5/ A din 6 octombrie 2006 a Tribunalului Maramureş, secţia comercială de contencios administrativ, s-a admis apelul declarat de pârât împotriva acestei sentinţe, ce a fost anulată şi s-a reţinut cauza spre competentă soluţionare în fond, cu motivarea că obiectul cauzei este de natură comercială, neevaluabilă în bani, iar potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competenţa soluţionării litigiului aparţine tribunalului, în primă instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 274 din 1 februarie 2007 a Tribunalului Maramureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei, invocată de pârât şi excepţia privind calitatea procesuală pasivă a acestuia.
S-a admis acţiunea reclamantei şi pârâtul a fost obligat să restituie autoturismul reclamantei; s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la daune cominatorii şi acesta a fost obligat la 508 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pârâtul a fost somat să restituie autoturismul prin notificările depuse la dosar, aşa încât în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă.
Pârâtul a recunoscut că autoturismul se află în posesia sa şi nu a refuzat restituirea conform declaraţiei din dosarul penal, aşa încât el este titularul obligaţiei asumate şi nu societatea comercială al cărui administrator era pârâtul.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 115 din 23 mai 2007, a admis apelul declarat de pârât, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia, a schimbat în tot sentinţa instanţei de fond şi a respins cererea reclamantei.
A admis în parte cererea pârâtului, a obligat reclamanta la cheltuieli de judecată în sumă de 8,3 Ron şi a respins în rest pretenţiile formulate cu acest titlu.
S-a reţinut în considerentele deciziei că acordul de voinţă pentru perfectarea contractului de comodat s-a făcut între cele două societăţi comerciale reprezentate de administratorii lor, iar bunul s-a transmis reprezentantului legal al SC D. SRL. Că reclamanta nu a dovedit calitatea de subiect pasiv al pârâtului la executarea obligaţiei de restituire a bunului predat în regimul contractului de comodat reprezentantului legal al SC D. SRL.
Împotriva acestei decizii SC A. SRL prin administrator C.P. a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat modificarea hotărârii, respingerea apelului pârâtului şi menţinerea soluţiei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată.
A susţinut recurenta că autoturismul marca R. a fost împrumutat intimatului-pârât R.I.D. şi nu societăţii cum a reţinut instanţa de apel.
Nu a existat un contract de comodat şi pârâtul nu a dovedit cu înscrisuri acest aspect, mai mult a recunoscut că a primit autoturismul şi că se află la un atelier de reparaţii auto.
Deşi notificarea din 14 februarie 2005 a fost trimisă către SC D. SRL, celelalte două depuse la dosar s-au expediat intimatului-pârât.
Prin întâmpinare, intimatul R.I.D. a solicitat respingerea recursului întrucât instanţa de apel a reţinut în mod corect că el a împrumutat autoturismul pentru transportul unor materiale de construcţii în calitatea sa de administrator al SC D. SRL de la societatea recurentă cu care a avut raporturi comerciale pentru executarea unor lucrări de construcţii.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta SC A. SRL prin administrator a solicitat prin acţiune obligarea pârâtului R.I.D. la restituirea autoturismului marca R. şi a certificatului de înmatriculare sub sancţiunea unor daune cominatorii de 50 Ron pe zi.
Problema de drept care trebuie rezolvată în cadrul analizei motivelor recursului este aceea a legitimării procesuale pasive a intimatului-pârât şi dacă acestuia îi incumbă obligaţia de restituire în natură a autoturismului sau societăţii al cărui administrator este, aşa cum s-a reţinut în considerentele deciziei recurate.
Calitatea procesuală este una din condiţiile ce trebuie îndeplinită pentru ca o persoană să poată fi parte în proces.
Pentru a avea calitate procesuală pasivă trebuie să existe o identitate între persoana intimatului-pârât şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii.
În speţă, reclamanta a împrumutat intimatului-pârât autoturismul pentru câteva zile şi nu societăţii al cărui administrator era, aşa cum acesta a recunoscut de altfel, în declaraţia pe care a dat-o în dosarul penal în calitate de inculpat la plângerea prealabilă a părţii vătămate C.P. administratorul recurentei, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen.
În acelaşi sens este şi declaraţia martorului M.Şt. audiat în primul ciclu procesual la instanţa de fond, respectiv Judecătoria Baia Mare.
Argumentul invocat de intimatul-pârât avut în vedere de instanţa de apel privind lipsa calităţii procesuale pasive, că una din cele trei notificări (14 februarie 2005) a fost comunicată către SC D. SRL al cărui administrator este şi nu acestuia, nu poate fi reţinut cât timp celelalte două au fost expediate intimatului, adică persoanei căruia i-a fost împrumutat autoturismul.
Deşi instanţa de apel a reţinut existenţa unui contract de comodat între cele două societăţi comerciale, la dosar nu s-au depus înscrisuri în acest sens şi nici nu s-au administrat probe din care să rezulte că între cele două societăţi au existat raporturi comerciale sub acest aspect.
Pentru considerentele reţinute, Înalta Curte constată că intimatul-pârât are calitate procesuală pasivă potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., fiind cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii, aşa încât în mod greşit instanţa de apel a respins acţiunea reclamantei şi a reţinut excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia.
Aşa fiind, urmează ca potrivit art. 312 alin. (5) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de reclamantă să se caseze decizia recurată şi întrucât apelul a fost soluţionat pe excepţie, să se trimită cauza pentru rejudecare în fond, aceleeaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Baia Mare împotriva deciziei civile nr. 115 din 23 mai 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, casează decizia recurată şi trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1856/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 1877/2008. Comercial. Conflict de... → |
|---|
