ICCJ. Decizia nr. 1701/2008. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1701/2008
Dosar nr. 4258/62/2006
Şedinţa publică de la 20 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC P.B. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC A.G. SA şi SC A.T. SA, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune de acţiuni prin care a înstrăinat pârâtei SC A.G. SA, 31,3637% din capitalul social al SC A.T. SA.
Tribunalul Braşov prin sentinţa civilă nr. 1098/C din 13 martie 2007, a respins acţiunea considerând că pârâta SC A.H. SA (fostă A.G.) este terţ faţă de hotărârea A.G.E.A. din 10 iunie 2004 prin care s-a consimţit la cesionarea acţiunilor, dar care a fost anulată, iar prezumţia de bună credinţă la încheierea contractului subzistă astfel încât principiul anulării actului subsecvent ca efect al anulării actului principal nu are aplicabilitate.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 135/Ap din 13 noiembrie 2007, a respins apelul reclamantei.
Instanţa de apel a reţinut că, nulitatea pentru lipsa de consimţământ a reclamantei nu a fost dovedită, contractul încheindu-se de preşedintele consiliului de administraţie pentru o valoare mai mică decât procentul din valoarea activelor pentru care, potrivit legii, administratorul era abilitat să încheie acte juridice, iar voinţa sa de a reprezenta societatea a fost exprimată prin oferta făcută în numele reclamantei.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivelor de apel iar considerentele deciziei atacate sunt contradictorii afirmându-se că excepţia subdobânditorului de bună credinţă de la principiul anulării actului subsecvent nu este întemeiată însă menţinând soluţia instanţei de fond cu motivaţia nedovedirii lipsei de consimţământ, încălcând astfel prevederile art. 129 C. proc. civ.
Mai susţine recurenta că instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii susţinând greşit că preşedintele consiliului de administraţie nu a acţionat ca mandatar al adunării generale. Ultima critică adusă hotărârii instanţei de apel este relativă la greşita aplicare a prevederilor art. 146 din Legea nr. 31/1990 în sensul că reprezentanţii societăţii comerciale pot încheia acte juridice în temeiul mandatului lor legal, care este cenzurat de adunarea generală, iar A.G.E.A. din 10 iunie 2004 a fost anulată cu privire la contractul de cesiune.
Recursul este insuficient timbrat şi va fi anulat.
Prevederile art. 1 şi 20 din Legea nr. 146/1997 stabilesc obligativitatea achitării taxelor de timbru pentru cererile adresate instanţelor judecătoreşti sub sancţiunea anulării acestora.
Recurenta a fost citată pentru termenele din 5 februarie 2008 şi 20 mai 2008 cu menţiunea completării taxei judiciare de timbru cu suma de 6 lei.
Neîndeplinind obligaţia cerută de actul normativ susmenţionat, recurenta nu a sesizat legal instanţa de recurs, care pentru aceste motive nu poate analiza legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate.
Aşa fiind în temeiul textelor de lege citate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula ca insuficient timbrat, recursul declarat împotriva Deciziei nr. 135/Ap din 13 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta SC P.B. SA Braşov împotriva Deciziei nr. 135/Ap din 13 septembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca insuficient timbrat .
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1699/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1766/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
