ICCJ. Decizia nr. 1784/2008. Comercial. Excludere asociat. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1784/2008
Dosar nr. 8927/120/2006
Şedinţa publică de la 23 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 decembrie 2006 reclamantul Şt.G. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Şt.D. să se dispună excluderea acestuia din societatea SC T.M.C. SRL potrivit art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicată.
În termen legal pârâtul Şt.D. a formulat cerere reconvenţională şi a cerut introducerea în cauză a SC T.M.C. SRL solicitând potrivit art. 227 alin. (1) lit. e) din legea nr. 31/1990 dizolvarea societăţii în urma neînţelegerilor grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ prin sentinţa nr. 772 din 11 mai 2007 a respins cererea reclamantului Ştefan Grigore, a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul Şt.D. şi a dispus dizolvarea societăţii în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, hotărârea urmând a fi comunicată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa pentru efectuarea menţiunii şi publicarea în M. Of., partea a IV-a.
Apelul declarat de pârâtul Şt.G. împotriva sentinţei instanţei de fond a fost respins prin decizia nr. 233 din 15 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
S-a reţinut în considerentele deciziei că reclamantul nu a făcut dovada că asociatul pârât a împiedicat funcţionarea societăţii sau că a folosit în interes propriu bunurile sau creditul societăţii pentru a putea fi exclus.
Cum nu mai există intenţia de a colabora şi convergenţa de interese ale asociaţilor, instanţele au apreciat că se impune dizolvarea societăţii în temeiul dispoziţiilor art. 227 pct. 1 lit. e) din Legea nr. 31/1990.
Împotriva acestei decizii reclamantul Şt.G. a declarat recurs potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, modificarea celor două hotărâri, admiterea cererii şi să se dispună excluderea din SC T.M.C. SRL a asociatului Şt.D. şi pe cale de consecinţă să se respingă, cererea reconvenţională privind dizolvarea societăţii.
A susţinut recurentul că ambele instanţe nu i-au admis probele solicitate cu care să dovedească că fiul său, intimatul Şt.D. a comis fraude în dauna societăţii, s-a folosit de semnătura socială în folosul său.
Aceste probe constau şi în efectuarea unei expertize contabile solicitată la instanţa de fond şi o adresă de la B.C.R. filiala Titu din care rezultă sumele de bani scoase din contul societăţii de către intimatul Şt.D. şi care nu au intrat ulterior în patrimoniul societăţii.
Prin întâmpinare, intimatul pârât Şt.D. a solicitat respingerea recursului cu motivarea că deşi recurentul a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., criticile nu pot fi încadrate în aceste prevederi legale.
Recursul reclamantului nu este fondat.
Reclamantul Şt.G. a solicitat prin acţiune excluderea pârâtului Şt.D., ambii având calitate de asociaţi ai SC T.M.C. SRL, în temeiul dispoziţiilor art. 222 alin. (1) lit. d) din Lege nr. 31/1990.
Şt.D. a formulat cerere reconvenţională prin care în temeiul dispoziţiilor art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 a solicitat dizolvarea societăţii, ca urmare a neînţelegerilor grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii.
Instanţa de fond a apreciat în baza probelor administrate că cererea reclamatului privind excluderea pârâtului Şt.D. nu este întemeiată, a admis cererea reconvenţională formulată de acesta şi a dispus dizolvarea societăţii SC T.M.C. SRL.
În speţă, recurentul critică faptul că instanţele nu i-au admis probele solicitate, respectiv o expertiză contabilă şi o adresă de la B.C.R. privind retragerea de către intimat a unei sume de bani din contul societăţii şi folosite în interes personal, cu care ar fi dovedit că intimatul Şt.D. a comis fraude în dauna societăţii.
Potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în cazurile prevăzute de pct. 1-9 numai pentru motive de nelegalitate.
Faptul că reclamantului-recurent i s-a respins de către instanţa de fond proba cu expertiză contabilă îi dădea acestuia posibilitatea de a cere proba în apel, ca instanţă devolutivă conform dispoziţiilor art. 295 alin. (2) C. proc. civ., cerere pe care recurentul nu a solicitat-o.
Cealaltă critică invocată de recurent în sensul că instanţa de apel i-a respins proba cu înscrisuri (adresă la B.C.R. – Filiala Titu), se referă la o problemă de apreciere a instanţei de apel asupra încuviinţării probelor ce vor fi administrate şi nu de nelegalitate a deciziei recurate.
De altfel, recurentul a invocat numai dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., fără însă să arate în concret, în ce anume a constat încălcarea prevederilor legale menţionate.
Aşa fiind, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefundat, recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul Şt.G. împotriva deciziei nr. 223 din 15 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
la act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1783/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1786/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
