ICCJ. Decizia nr. 1786/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1786/2008
Dosar nr. 4993/30/2006
Şedinţa publică de la 23 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, reclamanta SC P. SRL Timişoara, a solicitat obligarea pârâtei SC M.T. SRL Constanţa la plata sumei de 168.961 euro, în echivalent în lei la data rămânerii definitive a sentinţei, pretenţii reprezentând profitul neachitat în perioada 11 iunie 2002 - 23 aprilie 2004 ca urmare a evacuării abuzive.
Reclamanta şi-a motivat acţiunea, în sensul că a fost beneficiara contractului de locaţiune nr. 58 din 23 februarie 2000 încheiat cu SCA V. SA asupra imobilului reprezentând ferma nr. 7 ovine, din localitatea Voiteg, locaţiunea fiind ulterior prelungită printr-un act adiţional denumit de părţi protocol, prin care se prevedea compensarea chiriei cu valoarea investiţiilor cât şi prelungirea termenului de închiriere până la 23 martie 2004.
Prin anexa la contractul de închiriere SCA V. s-a obligat să o despăgubească pe reclamantă la valoarea actualizată a investiţiilor efectuate în situaţia în care activele vor fi vândute prin licitaţie, situaţie materializată la data de 26 noiembrie 2001. Reclamanta a fost evacuată iar ulterior a introdus o acţiune prin care a solicitat constatarea valabilităţii contractului de închiriere, acţiune admisă. Urmare evacuării, reclamanta a înregistrat pierderile solicitate prin prezenta acţiune.
Prin sentinţa civilă nr. 918 din data de 4 mai 2007, Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a admis cererea formulată de reclamantă şi în consecinţă a obligat pârâta la plata sumei de 325.875,67 lei cu titlu de profit nerealizat în perioada 11 iunie 2002 - 23 aprilie 2004 către reclamantă.
Sentinţa instanţei de fond a fost apelată de către pârâta SC M.T. SRL Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar prin decizia civilă nr. 237 din 30 octombrie 2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în tot hotărârea apelată în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC P. SRL Timişoara în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată şi pe fond admiterea acţiunii introductive.
Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi la dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs, excepţie care primează înaintea invocării altor excepţii şi a reţinut:
Având în vedere criticile formulate în recurs, raportat la soluţia instanţei, Înalta Curte în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 a stabilit în sarcina recurentei obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei şi de a depune timbrul judiciar de 0,15 lei.
Recursul nu a fost timbrat cu sumele stabilite în sarcina recurentei.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Constatând că recursul nu a fost însoţit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta a fost citată pentru termenul de judecată din data de 23 mai 2008 să timbreze recursul.
Având în vedere că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 23 mai 2008, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispoziţiilor art. 20 pct. 1 si pct. 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 35 şi pct. 5 din normele metodologice de aplicare a legii si ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta SC P. SRL TIMIŞOARA împotriva deciziei civile nr. 237 din 30 octombrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1784/2008. Comercial. Excludere asociat. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1787/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
