ICCJ. Decizia nr. 1774/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1774/2008
Dosar nr. 257/54/2007
Şedinţa publică de la 23 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.V.A.S. a solicitat prin acţiunea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 7 octombrie 2005, obligarea pârâtei A.P.P.T. Târgu-Jiu la plata sumei totale de 393.128,9752 Ron cu titlu de daune interese datorate ca urmare a desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. GF 16 din 22 decembrie 1998 prin operarea pactului comisoriu de ultim grad stipulat în clauza 5.1 b din contract.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 modificată şi completată prin O.G. nr. 40/2003.
Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 187 pronunţată la 8 noiembrie 2006, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi în consecinţă a obligat pârâta la plata sumei de 840.712.120 lei vechi cu titlu de daune interese din care dobândă datorată în cuantum de 284.452.800 lei şi penalităţi de întârziere în cuantum de 556.257.320 lei.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut din probele administrate că, urmare neîndeplinirii obligaţiei de plată a preţului acţiunilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. GF 16 din 22 decembrie 1998 încheiat de părţi, a operat rezilierea de drept a contractului, pârâta, datorând în temeiul art. 21 din O.G. nr. 25/2002 daune interese reprezentând dobânzile şi penalităţile statuate pentru ratele scadente şi neachitate până la desfiinţarea contractului.
În ce priveşte cuantumul daunelor interese, tribunalul a omologat raportul de expertiză contabilă încuviinţat în cauză, raport asupra căruia nici una din părţi nu a formulat obiecţiuni, conduita procesuală apreciată de instanţă ca echivalând cu o achiesare la concluziile statuate de expert.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe, a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin decizia nr. 208 din 1 octombrie 2007 în sensul schimbării în parte a sentinţei fondului şi obligării pârâtei la plata de daune interese în cuantum de 197.852,13 lei (noi) şi 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de apel a avut în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă încuviinţat în această fază procesuală, la cererea apelantei, reţinând totodată sub acest aspect că, în calculul penalităţilor nu se poate include suma de 9955,85 lei pentru care există deja un titlu executoriu potrivit sentinţei nr. 444/2001, precum şi faptul că în numărul zilelor de întârziere nu se poate include şi ziua plăţii, astfel încât, modul de calcul al sumelor avansat de apelantă prin obiecţiunile formulate la raportul de expertiză, apare neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii, reclamanta A.V.A.S. a declarat la data de 8 noiembrie 2007 (data poştei) recurs, în termen legal solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii în totalitate a acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recurenta şi-a întemeiat recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susţinând în argumentarea criticii de nelegalitate invocate, sub un prim aspect că decizia instanţei de apel nu cuprinde considerentele pe care se sprijină în condiţiile în care referirile la raportul de expertiză şi la obiecţiunile formulate sunt sumare.
Sub un al doilea aspect, recurenta a susţinut că motivarea este contradictorie, cu referire la insistenţa mandatului poştal nr. 10644 din 28 septembrie 2001, şi la suma de 9955,85 lei care în realitate nu a fost inclusă în cuantumul daunelor-interese solicitate.
Examinând decizia atacată în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Raţiunile pentru care instanţa de apel, admiţând apelul reclamantei a majorat suma acordată cu titlu de daune-interese, sunt explicitate în considerentele deciziei în raport de cele statuate prin expertiza contabilă dispusă, considerentele hotărârii fiind în deplină concordanţă cu soluţia adoptată de admitere în parte a acţiunii.
2. Criticile reclamantei la raportul de expertiză referitoare la modul de calcul al penalităţilor au fost analizate exhaustiv în considerentele deciziei, astfel că şi sub acest aspect hotărârea nu este susceptibilă de critica de nemotivare.
3. În sfârşit, mai trebuie precizat că, recurenta deşi invocă motivul prevăzut de art. 304. pct. 7, argumentele sale vizează în realitate chestiuni de netemeinicie pe cuantumul sumei solicitate, aspecte care nu pot forma obiectul contractului de legalitate în actuala reglementare a recursului.
4. Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 208 din 1 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1771/2008. Comercial. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 1779/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
