ICCJ. Decizia nr. 1794/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1794/2008
Dosar nr. 476/100/2007
Şedinţa publică de la 23 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 ianuarie 2007, reclamanta SC C.T. SRL BAIA MARE a solicitat obligarea pârâtei F.T. MARAMUREŞ - Baia Mare la plata sumei de 209.844,69 lei (Ron) reprezentând dobânzi legale şi capitalizate (165.124,42) şi diferenţa de curs valutar (44.720,27) calculate în raport de cuantumul obligaţiei băneşti a pârâtei (58.018 DOLARI S.U.A.) şi perioada de la care această obligaţie a devenit exigibilă până la 29 decembrie 2006.
Tribunalul Maramureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1017 din 2 aprilie 2007, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta şi a constatat prescrisă acţiunea reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 1717 din 4 iunie 2007 a aceleiaşi instanţe s-a admis cererea pârâtei şi s-a dispus completarea dispozitivului susmenţionat hotărârii în sensul că reclamanta a fost obligată către pârâtă la 2500 lei Ron reprezentând cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de reclamanta SC C.T. SRL împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a fost respins prin decizia civilă nr. 247 din 12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
S-a reţinut în considerentele deciziei că între părţi a existat un litigiu ce a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 3136 din 4 decembrie 2002 a Tribunalului Maramureş prin care în urma rezilierii unui contract ce avea ca obiect spaţiul proprietatea pârâtei aceasta din urmă a fost obligată şi la plata sumei de 58,018 dolari echivalentă în lei la data plăţii şi 71.564,016 lei vechi cheltuieli de judecată.
În raport de caracterul definitiv şi executării al acestei hotărâri, începând cu data de 14 decembrie 2002, obligaţia pârâtei era certă, lichidă şi exigibilă şi din acest moment reclamanta putea să pretindă atât executarea silită, cât şi dobânzi reprezentând sumele de bani ce constau în daunele interese moratorii pentru repararea unui prejudiciu cauzat creditorului prin simpla întârziere în executarea obligaţiei sale, având ca obiect plata unei sume de bani.
S-a stabilit că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, deoarece nu ne aflăm în prezenţa unor prestaţii succesive momentul naşterii dreptului de a pretinde dobânzi este acelaşi cu momentul naşterii dreptului la plata creanţei principale.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC C.T. SRL cu sediul în Baia Mare a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
S-a susţinut că ambele instanţe au încălcat şi aplicat greşit legea atunci când au constatat prescripţia dreptului la acţiune a capătului de cerere privind plata dobânzilor legale întemeiat pe dispoziţiile art. 1088 C. civ. şi art. 43 C. com., fără a avea în vedere că acestea reprezintă fructe civile ale creanţei, respectiv daune moratorii care se calculează pe an, cu începere din momentul exigibilităţii creanţei şi până la momentul la care a fost efectiv achitată având caracterul unei prestaţii succesive.
Instanţa, trebuia să verifice în ce măsură operează prescripţia pentru întreaga sumă şi perioadă solicitată sau, o parte, din acestea, în raport de data plăţii creanţei stabilită prin sentinţa civilă nr. 3136 din 4 decembrie 2002.
Recurenta, a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei la instanţa de fond pe considerentul că ambele instanţe nu s-au pronunţat asupra cererii privind suma de 44.720,27 lei reprezentând diferenţa de curs valutar, ce rezultă din plata cu întârziere a creanţei.
Recursul reclamantei este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat prin acţiunea înregistrată la 22 ianuarie 2007 obligarea pârâtei la plata sumei de 209.844,69 lei reprezentând dobânzi legale şi capitalizate în cuantum de 165.124,42 lei şi diferenţa de curs valutar de 44.720,27 lei, toate calculate în raport de cuantumul obligaţiei băneşti, pe care o avea pârâta de 58.018 DOLARI S.U.A., în baza sentinţei civile nr. 3136 din 4 decembrie 2002 a Tribunalului Maramureş, secţia comercială, rămasă irevocabilă.
Această creanţă pe care o avea reclamanta a fost achitată de pârâtă conform procesului verbal din 4 aprilie 2006 al Biroului Executorului Judecătoresc V.G.
În raport de obiectul acţiunii, plata dobânzilor legale conform art. 43 C. com., termenul de prescripţie este de 3 ani potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 şi începe să curgă din momentul naşterii dreptului la acţiune.
Aşa fiind, din momentul obţinerii titlului executor de către creditoarea reclamantă se naşte, pentru aceasta dreptul la plata dobânzilor legale pentru neexecutarea obligaţiei privind plata debitului constatat prin sentinţa civilă nr. 3136 din 4 decembrie 2002 a Tribunalului Maramureş, secţia comercială.
De menţionat că dobânzile se datorează pe fiecare zi de întârziere şi deci pentru reclamantă se naşte în fiecare zi un nou termen de prescripţie.
În speţă, recurenta-reclamantă poate solicita dobânzi legale pe ultimii 3 ani în raport de data introducerii acţiunii.
În speţă, acţiunea s-a formulat la 22 ianuarie 2007 şi reclamanta poate pretinde dobânzi cu începere de la 22 ianuarie 2004 şi până la plata creanţei 4 aprilie 2006 conform procesului verbal al executorului judecătoresc din 4 aprilie 2006.
Este întemeiată şi cealaltă critică a recurentei cu privire la plata sumei de 44.720,27 lei reprezentând diferenţa de curs valutar, capăt de cerere asupra căruia ambele instanţe nu s-au pronunţat.
Cum pentru examinarea acestor cereri formulate de reclamantă (dobânzi şi diferenţă de curs valutar) este necesară administrarea de probe, iar instanţa de apel s-a pronunţat pe excepţia de prescripţie a dreptului la acţiune pe care a admis-o, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de reclamantă cu casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC C.T. SRL BAIA MARE împotriva deciziei civile nr. 247 din 12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1791/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 1829/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... → |
|---|
