ICCJ. Decizia nr. 1984/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1984/2008
Dosar nr. 1603/62/200.
Şedinţa publică din 5 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 septembrie 2006 reclamanta SC P.B. SA a chemat în judecată pârâta SC P.A. SA solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună nulitatea actului juridic de subscriere la constituirea societăţii pârâte a aportului reclamantei reprezentat de Complexul C., Restaurantul M., Vilele P. şi Z., nulitatea parţială a actului constitutiv al pârâtei în privinţa aportului reclamantei reprezentat de imobilele de mai sus, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii reclamanta a arătat că, prin hotărârea A.G.E.A. din 5 noiembrie 1997 s-a luat măsura constituirii de societăţi comerciale cu capital privat, prin aportarea unor active turistice la constituirea societăţilor nou înfiinţate.
Această hotărâre a adunării generale a avut drept scop explicit aprobarea constituirii alături de alte societăţi a noii societăţi SC P.A. SA, în fapt exprimarea explicită a unui consimţământ al persoanei juridice reclamante în privinţa calităţii de asociat la societatea pârâtă care se înfiinţează, în privinţa asumării obligaţiei juridice de aportare şi de transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor aportate.
Prin sentinţa nr. 3435 din 30 octombrie 2002 a Tribunalului Braşov s-a dispus anularea hotărârii A.G.E.A. din 5 noiembrie 1997, aceasta fiind nelegal constituită şi, pe cale de consecinţă, hotărârile adoptate fiind nule.
Hotărârea anulată conţine chiar consimţământul societăţii reclamante în privinţa încheierii actului constitutiv al pârâtei.
Lipsa condiţiei esenţiale a consimţământului-condiţie prevăzută de art. 948 C. civ. atrage nulitatea absolută a actului juridic (actul de subscriere, actul de aportare în sensul asumării obligaţiei juridice de transfer al dreptului asupra activului hotelier).
La data de 2 octombrie 2006 a fost depusă o cerere de intervenţie de către B.I.L., în contradictoriu cu reclamanta şi pârâta, prin care solicită constatarea nulităţii absolute parţiale a actului constitutiv al societăţii pârâte în privinţa calităţii de acţionar şi a aportului reclamantei reprezentat de activele hoteliere arătate, constatarea nulităţii absolute a actului de transfer al dreptului de proprietate al reclamantei asupra aportului de mai sus către pârâtă, survenit prin actul constitutiv a cărei nulitate parţială se solicită.
În motivarea acesteia, intervenienta face referire la rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunţate în cauza nr. 2313/2002, prin care s-a dispus anularea A.G.E.A. din 5 noiembrie 1997, apreciind că lipsa voinţei, a consimţământului la încheierea actelor juridice ca o cauză de nulitate absolută care dă dreptul oricărei persoane care probează un interes legitim.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, rin sentinţa nr. 2551 din 18 iunie 2007 a respins acţiunea şi cererea de intervenţie ca nefondate.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că, în speţă, este vorba de un consimţământ al părţilor în condiţiile unui convocator nelegal.
S-a reţinut că, lipsa totală a exprimării unui consimţământ de către reclamantă la încheierea actului constitutiv al pârâtei din 17 decembrie 1997, deci de un motiv de nulitate absolută, ci este vorba de exprimarea unui consimţământ de către reclamantă, dar care nu este valabil, fiind afectat de neîndeplinirea cerinţelor referitoare la convocare.
Nu se poate reţine o lipsă totală a consimţământului, ci o exprimare alterată a consimţământului la înfiinţarea societăţii pârâte.
Doar lipsa totală a consimţământului poate conduce la nulitatea absolută a societăţii, în speţă, fiind în discuţie o nulitate relativă, efectele unei eventuale nulităţi fiind limitate doar la raportul juridic viciat.
S-a reţinut că, atât reclamanta cât şi intervenienta au influenţat procesul decizional al societăţii, exercitând pe deplin drepturile şi obligaţiile sale, ulterior aportării în natură prin actul constitutiv procedând la aportarea şi a terenurilor în suprafaţă de 10.648 mp, aşa cum rezultă din actul adiţional nr. 1548 din 14 februarie 2002.
Or, în atare situaţie, precizează instanţa de fond, este evident că, ulterior datei de 17 decembrie 1997, în raport de care se apreciază existenţa motivului de nulitate, părţile şi-au exercitat drepturile decurgând din calitatea de acţionar al SC P.A. SA, astfel încât relativa nulitate a actului constitutiv a fost acoperită.
S-a mai motivat că, întrucât o nulitate societară care absoarbe o nulitate a actului constitutiv poate fi înlăturată, în aceeaşi măsură poate fi acoperită şi nulitatea actului constitutiv, prin exercitarea ulterioară a drepturilor conferite de calitatea de acţionar, în cauză nemaipunându-se astfel problema lipsei consimţământului reclamantei.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta şi intervenienta, criticile vizând faptul că, instanţa de fond a calificat, în mod eronat, nulităţile incidente în privinţa actului constitutiv ca fiind nulităţi relative. Lipsa condiţiei esenţiale a consimţământului atrage nulitatea absolută a actului juridic.
Nulitatea hotărârii adunării generale consfiinţită judiciar atrage inexistenţa consimţământului, situaţie unanim acceptată ca motiv de nulitate absolută.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia 229 din 18 decembrie 2007 a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar, a reţinut că OUG nr. 32/1997 care a modificat Legea nr. 31/1990 a transpus în dreptul intern Directiva 68/151/CEE, fiind reglementat strict regimul juridic al nulităţilor în materie societară.
Pornind de la această fundamentare, s-a reţinut că, lipsa consimţământului este o cauză de nulitate de drept comun care nu are eficienţă în materie societară, iar la fond s-a apreciat, faţă de circumstanţele cunoscute că nulitatea reclamată este relativă.
Instanţa de apel a mai reţinut că lipseşte şi condiţia vătămării interesului public, esenţială pentru calificarea ca absolută a unei cauze de nulitate.
Împotriva soluţiei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta criticile vizând aspecte de nelegalitate, fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
In esenţă, recurenta susţine că s-a făcut o interpretare eronată a dispoziţiilor comunitare prezentate şi în Legea nr. 31/1990, art. 56, privind nulitatea societăţii comerciale.
Existenţa societăţii nu este atinsă de nulitatea absolută parţială a subscrierii SC P.B. SA, în mod eronat considerându-se că lipsa consimţământului este o cauză de drept comun care nu are eficienţă în materie societară.
Se mai susţine că, instanţa a fost învestită cu o cerere privind constatarea nulităţii absolute parţiale a actului constitutiv, ce nu are ca efect nulitatea societăţii, iar normele speciale invocate de instanţă nu-i sunt aplicabile.
Recursul este nefondat.
Legea societăţilor comerciale, deşi constituie dreptul comun în materia societăţilor comerciale, este în raport cu dispoziţiile dreptului comun o lege specială şi, ca orice lege specială, ea nu este doar de strictă interpretare, ci şi de aplicare cu prioritate în raport cu dispoziţiile din dreptul comun.
Legea are în vedere nulitatea societăţii, iar nu nulitatea actului constitutiv al societăţii. Nulitatea actului constitutiv reprezintă, în anumite condiţii, unul dintre cazurile de nulitate a societăţii [art. 56 lit. a) din Legea nr. 31/1990].
Pentru a satisface imperativul respectării dispoziţiilor legale privind constituirea societăţilor comerciale şi, în acelaşi timp, pentru a proteja interesele asociaţilor şi terţilor, regimul juridic al declarării nulităţii societăţii derogă de la dreptul comun al nulităţii actelor juridice. Particularităţile nulităţii societăţii constau în limitarea cazurilor de nulitate şi regimul restrictiv al efectelor nulităţii.
Discuţiile relative la calificarea nulităţii invocate sunt lipsite de eficienţă juridică, în speţă, instanţa neavând decât a stabili, la situaţia de fapt expusă de către recurentă şi intervenientă norma legală aplicabilă. Or, aceasta aşa cum s-a arătat nu este şi nu poate fi decât cea cuprinsă în art. 56 din Legea nr. 31/1990.
De altfel, consimţământul reclamantei-recurente a fost valabil exprimat la data la care asociaţii din SC P.A. SA au convenit constituirea societăţii intimate şi aporturile lor la capitalul social.
Potrivit principiilor dreptului comun, motivele de nelegalitate trebuie să existe la data constituirii societăţii. Or, nu aceasta este situaţia în speţă, la data constituirii societăţii, consimţământul a fost dat în mod valabil, manifestarea de voinţă fiind dincolo de orice îndoială pentru contractanţi.
Faţă de cele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.B. SA P.B., împotriva deciziei nr. 229/Ap din 18 decembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1979/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2007/2008. Comercial → |
|---|
