ICCJ. Decizia nr. 2016/2008. Comercial. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2016/2008
Dosar nr. 2722/1/2008
Şedinţa publică de la 6 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 septembrie 2006, reclamanta G.C. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii D.G.F.P. Dâmboviţa, A.V.A.S. Bucureşti şi SC A.C. să se constate subrogaţia legală, personală şi novarea obligaţiei prin schimbare de debitor.
Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 520 din 13 aprilie 2007, a respins acţiunea reclamantei.
Hotărârea a fost confirmată prin decizia nr. 143 din 4 iulie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe.
Prin decizia nr. 104 din 22 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins, ca nefundat, recursul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel.
La data de 25 martie 200, reclamanta G.C. a formulat contestaţie în anularea deciziei pronunţate de instanţa de recurs şi a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., admiterea acesteia, anularea deciziei atacate şi prin rejudecare, să se admită recursul, iar pe fond SC A.C. să fie obligată la plata datoriilor către stat care au fost stabilite în sarcina sa.
Contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. şi a susţinut că instanţa, respingând recursul a omis să cerceteze unicul motiv de recurs care se referea la aplicarea art. 1108 teza I pct. 3 C. civ., privind subrogaţia referitoare la „obligarea sa pentru alţii” aşa cum a arătat în motivele de recurs.
S-a susţinut, totodată, că instanţa de recurs a reprodus textul art. 1108 C. civ., pct. 3 care prevedea că „subrogaţia se produce în folosul aceluia care fiind obligat cu alţii sau pentru alţii, la plata datoriei, are interes de a o desface”, dar dintr-o eroare a menţionat finalul dispoziţiei şi a arătat că „are interes să o plătească”.
Astfel, instanţele nu au observat că acţiunea formulată are ca finalitate aceste prevederi legale, în sensul de a desface datoria şi nu de a o plăti.
Contestaţia în anulare nu este fondată.
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, care se poate exercita numai în cazurile expres prevăzute de art. 318 C. proc. civ.
Potrivit acestor prevederi legale invocate de contestatoare „hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
În speţă, deşi contestatoarea invocă că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra motivului privind aplicarea dispoziţiilor art. 1108 teza I pct. 3 C. civ., din considerentele deciziei pronunţate în recurs rezultă că acesta a fost examinat, dar instanţa nu a reţinut aplicarea dispoziţiilor privind subrogaţia legală, deoarece nu suntem în prezenţa unor codebitori solidari, care pot fi urmăriţi de creditori.
În realitate, contestatoarea îşi manifestă nemulţumirea de faptul că instanţa nu a împărtăşit punctul său de vedere privind aplicarea în cauză a art. 1108 teza I pct. III C. civ., aspect ce nu poate fi examinat pe calea contestaţiei în anulare.
Contestatoarea prin susţinerea pe care o face referitoare la reproducerea eronată de către instanţa de recurs a art. 1108 teza I pct. 3 C. civ., urmăreşte rejudecarea în fond a litigiului şi care nu este posibilă în cadrul acestei căi extraordinare de atac.
De precizat că legiuitorul nu a urmărit pe calea contestaţiei în anulare să deschidă părţilor calea „recursului la recurs” şi care să fie soluţionată de aceeaşi instanţă sub pretextul greşitei stabiliri a situaţiei de fapt.
Faţă de considerentele reţinute şi întrucât nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 318 teza II C. proc. civ., urmează a se respinge contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea G.C. împotriva deciziei nr. 104 din 22 ianuarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosar nr. 310/120/2007, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2011/2008. Comercial. Procedură... | ICCJ. Decizia nr. 2019/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
