ICCJ. Decizia nr. 2011/2008. Comercial. Procedură necontencioasă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2011/2008
Dosar nr. 34372/3/2006
Şedinţa publică de la 6 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea comercială înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC A.F.G.D. STL a chemat în judecată pe pârâta SC N.S. SRL solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în Bucureşti, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat contractul de locaţiune nr. 1 la data de 1 august 2001, cu termen la 1 august 2006. La expirarea perioadei, reclamanta a notificat pârâtei intenţia de a nu mai continua locaţiunea, solicitând deopotrivă eliberarea spaţiului, însă reprezentantul pârâtei a comunicat expres decizia de a nu elibera spaţiul.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1436 şi 1438 C. civ.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională solicitând obligarea reclamantei la reînnoirea contractului de închiriere şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, soluţionând cauza în primă instanţă, prin sentinţa nr. 6755 din 17 mai 2007, a admis cererea principală formulată de reclamantă, a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în Bucureşti şi a respins cererea recovenţională formulată de pârâtă, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.3 ron cheltuieli de judecată.
Decizia instanţei de fond a fost atacată de pârâta SC N.S. SRL Bucureşti cu apel, criticând sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate.
La termenul de judecată din data de 13 februarie 2008, pârâta a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin încheierea pronunţată la data de 13 februarie 2008, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Încheierea instanţei de apel a fost atacată de către pârâtă cu recurs, fără a fi dezvoltate motivele de nelegalitate conform art. 304 C. proc. civ. Prin cererea înregistrată la data de 29 februarie 2008, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pârâta a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului.
Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi 20 alin. (1) – (3), modificată şi completată şi la dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare, excepţia netimbrării cererii de recurs, şi a reţinut :
Având în vedere recursul declarat, raportat la soluţia instanţei, Înalta Curte, în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997, a stabilit în sarcina recurentei obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru, în sumă de 4 lei şi respectiv timbru judiciar de 0,15 lei, potrivit art. 1 din O.G. nr. 32/2005.
Astfel fiind, la termenul de judecată din data de 6 iunie 2008, Înalta Curte a pus în vedere recurentei, să timbreze recursul, conform dispoziţiilor art. 36 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 şi art. 35 alin. (1) din Normele Metodologice de aplicare a taxelor judiciare de timbru raportat la dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Având în vedere că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de timbrare a cererii, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, potrivit menţiunii din citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 6 iunie 2008, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 35 alin. (5 )din normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarate de pârâta SC N.S. SRL BUCUREŞTI împotriva încheierii de şedinţă din data de 13 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în dosar nr. 34372/3/2006, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2009/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2016/2008. Comercial. Alte cereri.... → |
|---|
