ICCJ. Decizia nr. 2031/2008. Comercial. Revendicare. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2031/2008
Dosar nr. 9792/1/2007
Şedinţa publică de la 6 iunie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
1. Circumstanţele cauzei:
Reclamanta SC R.T.I. SRL a solicitat prin cererea introductivă adresată Tribunalului Arad, secţia comercială, la data de 21 februarie 2005, formulată în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL Arad, obligarea acesteia să-i restituie componentele provenite din exploatarea activului A. Arad constând în deşeuri inox, tablă zincată, fier vechi sau contravaloarea acestora estimată la 600.000 DOLARI S.U.A. În drept reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1909 C. civ.
Prin sentinţa nr. 1606 din 2 iunie 2006, Tribunalul Arad a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei apreciind că aceasta nu a făcut dovada întrunirii condiţiilor legale prevăzute de art. 1909 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin decizia nr. 11 din 16 ianuarie 2007, a respins, ca nefundat, apelul reclamantei, confirmând ca legală şi temeinică sentinţa fondului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin decizia nr. 2349 din 13 iunie 2007, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei date în apel, apreciind că motivele invocate nu sunt de natură să ducă la modificarea hotărârii.
2. Împotriva acestei decizii pronunţate în recurs, reclamanta a formulat, la data de 5 noiembrie 2007, contestaţie în anulare solicitând anularea deciziei 2349 din 13 iunie 2007, rejudecarea recursului respectiv admiterea acestuia, modificarea hotărârilor pronunţate în sensul admiterii acţiunii reclamantei.
Contestatoarea şi-a întemeiat contestaţia în anulare pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., susţinând, în sinteză că instanţa de recurs a omis să supună controlului judiciar întreg ansamblu de critici, grupate distinct în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitoare la inaplicabilitatea în cauză a prezumţiei de bună credinţă a terţului dobânditor şi admisibilitatea acţiunii în revendicare mobiliară.
În acest sens, contestatoarea susţine că, examinarea considerentelor sumare ale deciziei impun, indiscutabil concluzia omisiunii analizei şi pronunţării asupra chestiunilor juridice complexe invocate prin motivele de recurs.
Intimata-pârâtă SC A. SRL prin întâmpinarea depusă la 3 martie 2008, a solicitat respingerea contestaţiei în anulare promovate de contestatoare, deoarece vizează remedierea unor greşeli de judecată, de fond, care nu se încadrează în motivele reglementate de art. 318 C. proc. civ.
3. Contestaţia în anulare este nefondată.
3.1.Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, se fundamentează pe condiţiile şi motivele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 317 – art. 321 C. proc. civ., care constituie sediul materiei.
Având un caracter de excepţie, cazurile în care poate fi exercitată această cale extraordinară de atac, stabilite de lege, nu sunt susceptibile de exploatare sau multiplicare.
3.2. Dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., pe care contestatoarea se întemeiază au următorul conţinut:
„Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau .. a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare”.
Invocând superficialitatea motivării contestatoarea susţine că aceasta echivalează cu o nepronunţare asupra criticilor de nelegalitate formulate în temeiul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
3.3. În cauză, instanţa de recurs, a răspuns criticilor invocate subsumate motivului de nelegalitate vizând încălcarea sau aplicarea greşită a legii, apreciind că o serie de argumente dezvoltate de recurentă privesc chestiuni de netemeinicie care nu mai pot fi repuse în discuţie în această cale de atac, iar sub aspectul normei de drept material pretins încălcate, instanţa a reţinut caracterul imperativ al dispoziţiilor legale incidente.
Prin urmare, chiar dacă succintă motivarea instanţei de recurs exprimă concluzia acesteia cu privire la criticile formulare, şi nu se poate susţine cu temei că instanţa nu a examinat motivele de nelegalitate invocate.
Dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., se referă in terminis la „motivele de modificare sau casare” ce trebuie examinate şi nu la totalitatea argumentelor subsumate acestor motive.
Fiind de strictă interpretare, aşa cum s-a arătat în preambulul acestor considerente, dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., nu pot fi extinse sau asimilate cu omisiunea cercetării tuturor argumentelor prezentate, sau cu noţiunea de motivare superficială, aşa cum susţine contestatoarea, deoarece se depăşeşte evident ipoteza textului de lege.
Aşa fiind, Înalta Curte, va respinge prezenta contestaţie în anulare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de SC R.T.I. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 2349 din 13 iunie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosar nr. 6405/59/2006.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2019/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2070/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
