ICCJ. Decizia nr. 2020/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2020/2008
Dosar nr. 6660/1/200.
Şedinţa publică din 6 iunie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 118/com din 22 martie 2006 a Tribunalului Bihor Oradea, secţia comercială şi contencios administrativ, s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii S.M.A. şi S.M.I. prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2809 din 1 iunie 2001, încheiat între pârâtele SC F. SA şi SC V. SRL şi nr. 2582 din 10 mai 2002, încheiat între SC V. SRL şi pârâta SC S.V. SRL, radierea dreptului de proprietate al pârâtelor 1 şi 2 asupra construcţiei de sub B5 şi B6 şi reînscrierea dreptului de proprietate asupra construcţiilor în favoarea SC F. SA.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei instanţei de fond, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 128/C din 24 octombrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Decizia nr. 2426 din 19 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, s-au admis recursurile declarate de reclamanţi împotriva acestei decizii ce a fost modificată în sensul că s-au admis şi apelurile declarate de aceleaşi părţi împotriva sentinţei tribunalului ce a fost schimbată în tot în sensul că s-a admis acţiunea şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2809 din 1 iunie 2001 încheiat între SC F. SA Timişoara şi SC V. SRL Timişoara şi contractului nr. 2582 din 10 mai 2002 încheiat între SC V. SRL Timişoara şi SC R. SRL Timişoara.
SC V. SRL şi SC S.V. SRL, ambele cu sediul în Timişoara au formulat contestaţie în anularea deciziei pronunţată de instanţa de recurs şi au solicitat ca rejudecând cauza să se respingă ca nefondate recursurile declarate de reclamanţi împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel.
S-a invocat ca temei juridic dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ. şi s-a susţinut că dintr-o eroare materială instanţa de recurs a reţinut că obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2809 din 1 iunie 2001 1-a constituit şi transmiterea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 1390 mp teren situat în Timişoara.
Contestatoarele au precizat că aceasta este o greşeală esenţială şi de ordin material deoarece a determinat pronunţarea unei soluţii eronate de instanţa de recurs.
Un alt motiv al contestaţiei s-a referit la faptul că recursul declarat de pârâta SC F. SA Timişoara era lipsit de interes întrucât viza schimbarea unor hotărâri prin care la două instanţe i s-a dat câştig de cauză.
Recursul a fost promovat de persoane care nu au calitate procesuală activă, întrucât deşi reclamanţii au invocat calitatea lor de acţionari ai societăţii comerciale pârâte numai aceasta din urmă are calitate procesuală să exercite calea de atac a recursului.
In finalul contestaţiei s-a precizat că prin Decizia a cărei anulare se cere s-au încălcat dispoziţiile art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 6 alin. (1) din Convenţie privind dreptul la un proces echitabil, întrucât nu s-a avut în vedere că anterior s-a pronunţat sentinţa nr. 2892/PI din 8 septembrie 2003 a Tribunalului Timiş prin care s-a respins acţiunea ce a avut acelaşi obiect formulată de reclamanta S.M.I. în numele şi pentru SC F. SA Timişoara.
Contestaţia în anulare nu este fondată.
Potrivit art. 318 teza I C. proc. civ. text de lege invocat de contestatoare "hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale."
Aceste dispoziţii legale se referă la erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursurilor, şi nu la greşeli de judecată, de apreciere sau interpretare a probelor administrate.
In speţă, motivele invocate de contestatoare privind modul de interpretare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2809 din 1 iunie 2001 şi stabilirea obiectului acestuia, lipsa de interes sau a calităţii procesuale active în promovarea căii de atac a recursului, se referă la greşeli de judecată, de interpretare şi apreciere a probelor şi nu la greşeli materiale în sensul dispoziţiilor art. 318 teza C. proc. civ.
Contestaţia în anulare specială este o cale de atac extraordinară de retractare pentru îndreptarea unor greşeli materiale, nu şi pentru reformarea unor greşeli de fond.
Legea nu a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs, şi care să fie soluţionată de aceeaşi instanţă sub motivul greşitei stabiliri a situaţiei de fapt.
Faţă de considerentele reţinute, nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 318 teza I C. proc. civ. şi urmează a se respinge contestaţia în anulare.
Se va respinge cererea formulată de intimata SC F. SA Timişoara privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât nu s-au făcut dovezi cu acte originale în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de SC V. SRL TIMIŞOARA şi SC S.V. SRL (fostă SC R. SRL) TIMIŞOARA împotriva deciziei nr. 2426 din 19 iunie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosar nr. 16018/1/2006.
Respinge cererea intimatei SC F. SA Timişoara privind acordarea de cheltuieli de judecată
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2007/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2164/2008. Comercial → |
|---|
